Adrian BOTEZ: Să n-ascultați cântat de cucuvea (poezie)

SĂ N-ASCULTAŢI CÂNTAT DE CUCUVEA

 

pe cei viteji – îi plângi fără să vrei

de ticăloşi – ţi-e inima-mpietrită

dar vor veni vremi mari şi secoli grei

ce-or despărţi – cumplit – prin deasă sită

 

pe cei sfinţiţi în munţi – de derbedei:

să n-ascultaţi cântat de cucuvea

privirile vă ardă sus – pe stei:

nemernicul n-o stinge tot ce vrea!

 

…da – muşunoaie – năboiesc duşmanii

dar noi crescuţi suntem din ăst pământ

din cari ţâşnit-au zei – spre cer – cu jurământ :

 

ei stau – cu toţi – deasupra    SCUT – cenuşând anii…

…martiri – voievozi şi regii daci arzând

ne sprijin’ veşnicia : BĂTRÂNUL LEGĂMÂNT!

***

 

SECETĂ

 

un strop de Iubire-am căutat – îndelung…

arşiţă-i: fântâni stinse  –  văpăi ne străpung

…în ce Crâng – în ce Munte se-ascunde Iubirea?

gonesc după ea – n-o ajung cu privirea…

 

dorm pe spini – nu pe irişi – de-o viaţă de om

la fereastră-mi tot bate călău-metronom:

voi muri – nu voi şti despre-explozii de flori

mângâieri se sleiesc – în adâncuri de nori…

 

…eu iubesc mirişti – pe urme de coasă

dar Iubirea nu mi se-ntoarce-acasă:

spada simţirii-mi lunecă pe piatra veciei

 

spada sufletului  – vis şi zbor: puf păpădiei…

…o viaţă-am tânjit – dar Duelul Sihastru

degeaba-l aştept: voi migra spre alt astru…

***

 

PAŞTE

 

ramurile copacilor ridică spre

ceruri – Mugurii lor

abia deschişi:

 

uite – Doamne

potirele noastre: Tu nu

mai trebuie decât

să le umpli – cu

Sângele Tău”!

***

 

DOINĂ SINCOPATĂ

 

nu intraţi în

panică – intraţi în

comă!

vă trece pe la

nas – neantul-aromâ

acoperindu-vă – apoteotic – de

vomă

 

Continue reading „Adrian BOTEZ: Să n-ascultați cântat de cucuvea (poezie)”

Eleonora SCHIPOR: Dor de Eminescu (versuri)

Eminescu e poetul

  

Mai presus de legea firii

Şi de viaţă în cuvânt,

Eminescu e Poetul –

Faimă, vis şi legământ.

 

Răsfoind a vieţii carte,

Scris e peste ani, deplin,

Eminescu e Poetul-

Doină, viaţă şi alin.

 

Colindând prin constelaţii

Pe al lacrimilor zbor,

Eminescu e Poetul-

Veşnicie, cânt şi dor.

 

Dăinuind peste milenii

Visul dorului de-un veac,

Eminescu e Poetul-

Crez, duminică şi leac.

 

Ne-am născut pe-aceste plaiuri

Înfrăţindu-ne-n destin,

Eminescu e Poetul-

Codru, stea şi dulce chin.

 

Tot urcând înspre înalturi

Cu el facem legământ,

Eminescu e Poetul-

Un Luceafăr dalb şi sfânt.

 

Două culori

 

Când pajiştea-i toată-n floare,

Se prind la piept mărţişoare-

Roş-albe, două culori,

Două blânde sărbători.

Albul e seninul zării:

Şi mărgeanu-nminunării,

Iar roşul văpaia este-a

Primăverii ce dă vestea

Că soseşte timpurie,

Pe-o coamă de vânt, zburlie.

Luna martie de- acum

Voioasă-a pornit la drum,

Cu muguri plesniţi şi soare

Şi cu mândre mărţişoare.

 

Cântecul privighetorii

 

Pe un ram cu stropi din soare

Cântă o privighetoare,

Graiul ei mi-i pas de case

Pe întinderi mătăsoase,

Doar cu greieri pornitori

Să se-ntreacă  la viori,

Bune ca însoţitoare

Pe la guri de mândră floare.

 

Continue reading „Eleonora SCHIPOR: Dor de Eminescu (versuri)”

Irina Lucia MIHALCA: Liniștea inimii (poeme)

A cunoaşte, a-nţelege, a trăi

 

În ochi strângi infinitul.

Şi dacă am înţelege, ce putem schimba?
Şi dacă am schimba, am fi altfel?
Şi daca am fi altfel, unde e diferenţa?
Să cunosc tot e binele suprem?

 

Prin fiordurile nopţii, ca o rugăciune,

picură tainic, adânc,

o adiere amplă, unduitoare,

plină de armonii în culorile timpului.

 

Prin bezna lichidă înoţi în albastru,

din umbra neţărmurită te topeşti,

în lacrimă te transformi,

în tine o împlineşti.

 

A cunoaşte, a-nţelege, a trăi,

parfum discret în mii de nuanţe,

picatura de lumină

pe care-o sorbi

în liniştea inimii, înfiorându-te.

 

Când liniștea îți vorbește

 

Nu sunt cuvinte, încă, inventate,

nu sunt atribute, adjective,

metafore, hiperbole,

ce ar putea descrie,

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Liniștea inimii (poeme)”

Simina PĂUN-MOISE: Rugăminte…

Rugăminte…

 

Ți-am bătut la poarta-naltă,
Ți-am bătut uşor în nori,
Mi-ai răspuns în straie-alese,
Mă cuprinse-al tău fior.

 

Dor parcă-ți era de mine,
În brațe m-ai fi cuprins.
Nu ştiam cine pe cine,
Se lăsa de-acum învins.

 

Nu erai cu barbă mare,
Nu aveai mantia lungă,
Erai parcă rupt din soare,
Ochii începeau să-mi plângă

 

Ce să-ți spun, după o viață?!
Ce să-mi iei, ce să-mi mai dai?
M-ai fi luat la tine-n casă,
Eu ți-am spus însă, să stai.

 

Ți-am întins decât o mâna,
Mi-ai atins-o-ncet, în zbor.
Mă-mpingeai încet, din urmă,
Nu voiai să mă cobor.

 

Eu priveam în jos, cu jind,
Toți de-acolo mă chemau.
Îi vedeam pe toți jelind,
Tu, voiai la tin’ să stau.

 

Ba voiam, ba nu voiam,
Ba în jos, în sus priveam,
Viața toată o trăiam,
Tor ce-a fost, vedeam prin geam.

 

Îngerii-mi strigau pe nume,
Sufletul mi-l tot strigau,
Aş fi vrut să pot rămâne,
Dar de jos, mă tot chemau.

 

Mi-ai deschis încet o uşă…
Parc’aşa, m-ai fi convins…
Mama…’nainta senină,
Mama mea….cu părul nins…

 

Nu se-apropia de mine,
Tor venea, dar se ducea.
Semne îmi făcea cu mâna,
Eu să plec, ea să mai stea.

 

M-a trimis în jos, în viață,
De mâna, tu m-ai desprins…
Inima-ncepea să-mi bată…
Tu…te-ai declarat învins?!

 

Ştiu c-atâtea ți-am promis
Şi nimic nu am făcut.
Iartă-mă, nu doar în vis,
Ceartă-mă, dar fii tăcut!

 

O sa vin odat’ la tine,
Sper să vrei,Tu, să mă iei…
Căci sunt plină de păcate,
Doamne, ai grijă de anii mei!

––––––––––––

Simina PĂUN-MOISE

7 iunie, 2018

Jane CRIȘAN: Îngemănare

ÎNGEMĂNARE

 

Eu te-am creat din clipe de-așteptare,
Din dor nebun ce nu-și găsea liman,
Te-am scurs nectar dintr-un potir de floare,
Și mi te port în suflet pe viață talisman…

 

Respiri acum prin mine și eu cu tine-odată,
Ca pruncul care-n pântec adoarme legănat,
Noi doi suntem hlamida în iarna cea curată,
Ce-acoperă suflarea c-un vis din cer furat…

 

Ni-e clipa-ngemănată de-o zbatere de-aripă
A unui flutur care își simte-ncet plecarea,
Și timpul lui se scurge, lăsându-i doar în pripă
Iubirea s-o culeagă, de unde cântă zarea…

 

Tu n-ai să ai vreodată un trup numai al tău!
Din dorurile mele te-ai înălțat un laur..
Ți-am dat numai speranța ca să alungi ce-i rău.
Sunt bardul care-n versuri a devenit un faur…

––––––––––––––

Jane CRIȘAN
Seattle,WA,USA


Din vol.”Sarutul spinului”

Iulian TĂTARU: Zbucium

Zbucium

 

Plutesc în derivă, de stânci mă lovesc,
Pe-o mare cu apă-nspumată,
M-opresc, dau din rame, doar, doar, reușesc
La țărm să ajung eu odată…

 

Curentul năpraznic m-aruncă în larg,
În juru-mi, întindere-albastră,
De vasul de plută, mari valuri se sparg,
Aievea, te văd la fereastră…

 

Zăresc luminițe departe;-o fi sat?!
Găsi-voi un loc de-acostare?!
Va fi oare-acolo un suflet curat,
Să nu mai m-alunge pe mare?!

–––––––––––––––

Iulian TĂTARU

Larnaca, Cipru

3 iunie, 2018

 

Vlada ADALVA: Poeme

În cădere

 

Nu am timp

să-mi transcriu

poeziile

Poeziile stau pe frunze

oftează la mine

cât de leneş vreau să fiu

cât de indiferent la povestea lor

intactă ca o moarte

venită cu multe cadouri

Nu ştiu care moarte

merită mai mult să trăiască

Între real şi imaginar

pendulează boaba de rouă

izbindu-se de frunze

în cădere

 

*

 

adriana

eşti o muză perfectă

cu poezii închiriată

plutire de galaxii-

în arca unui bob de rouă

nu pot privi

( doar muri)

balansa doar

ipoteze

o altă gravitaţie

nevrând să se spargă

învelişul fragil

rugătoare la cer arcă

punte de răsărit

Continue reading „Vlada ADALVA: Poeme”

Emma POENARIU SERAFIN: Bucuria

Bucuria

 

Bucuria zboară, chipul îți rotește
Ca un voal măiastru țesut din mătase
Înconjoară fața , ochii ți-i clipeşte
Țâșnind din orbite, unde luminoase.

 

Bucuria-n suflet , ți-adună bărbia
Ochii scânteiază , măreț cihlimbar
Îți aşază-n suflet mândră temelia
Și în inimioară, bulgăre de jar.

 

Chipul fetei tale poți să-l scrii oval
Pleoape inundate dintre noi izvoare
Licăriri de ape, fără niciun mal
Iar lumina feței tot mai lucitoare.

 

Ea îti reaşază părul de pe țeastă
Freza cârd de păsări rebele prin nori
Sau ca o mușcată veselă în glastră
Ca un nai ce cântă doina din fiori.

 

Te desprinde iute din timp ruginit
Și parcă te-nalță pe nespuse perne
Bucuria poate sa te treacă-n mit
Și cu tine vesel , peste vieți perene.

––––––––––––––

Emma POENARIU SERAFIN

6 iunie, 2018

Dunia PĂLĂNGEANU: De vorbă cu îngerul meu păzitor

De vorbă cu îngerul meu păzitor

 

Iată,
mă judeci şi mă întrebi
ce-am făcut cu viaţa mea
iar eu
mă ascund în foşnetul hârtiei
scutur repede veninul cuvintelor
îmi zugrăvesc aripile cu alb
ca să semăn cu tine
ca să-ţi fiu pe plac
uitând
că de mâine
singurătatea
ca o balerină obosită şi tristă
se va răsuci în odaie
şi-n sufletul meu
adulmecându-mi neîmplinirile
răscolindu-mi așteptările.
Tu ,
mă vei învăţa un semn magic
să te pot chema
în dimineţile
când vei lipsi
numai cu o simplă
mişcare a pleoapelor.

–––––––––––-

Dunia PĂLĂNGEANU

7 iunie, 2018

Nina TĂRCHILĂ: Alchimie existenţială

Alchimie existenţială

 

ţi-aş cere iertare de tot ce nu sunt.
e-n mine o rană ce urlă la lună
şi-un ochi către haos mereu stă deschis
iar eu îl contemplu c-o spaimă nebună.
ţi-aş cere iertare că nu ştiu să-ţi scutur
tristeţea din pleoapă, povara din gând
şi cerul când mi-l aduci mai aproape
ţi-aş cere iertare că respir tot pământ.
că-s tristă adesea de mine, de tine,
că las îndoiala să surpe şi doare,
că n-am răsărituri destule să-ţi dau
şi că-s risipită, ţi-aş cere iertare.
aşa, amândoi stând pe marginea lumii
ne ţinem de inimi să nu ne mai doară
şi-n vuietul vieţii ți-aș cere iertare
că tot ce se naște făcut e să moară.
dar … vezi? e în tine o linişte caldă
cu care mă-nconjuri şi n-aş mai pleca …
albastru de vară mi-aleargă în sânge
şi-n rest uit tot ce se poate uita.

–––––––––––

Nina TĂRCHILĂ

Timișoara

6 iunie, 2018