Eleonora SCHIPOR: Dor de Eminescu (versuri)

Eminescu e poetul

  

Mai presus de legea firii

Şi de viaţă în cuvânt,

Eminescu e Poetul –

Faimă, vis şi legământ.

 

Răsfoind a vieţii carte,

Scris e peste ani, deplin,

Eminescu e Poetul-

Doină, viaţă şi alin.

 

Colindând prin constelaţii

Pe al lacrimilor zbor,

Eminescu e Poetul-

Veşnicie, cânt şi dor.

 

Dăinuind peste milenii

Visul dorului de-un veac,

Eminescu e Poetul-

Crez, duminică şi leac.

 

Ne-am născut pe-aceste plaiuri

Înfrăţindu-ne-n destin,

Eminescu e Poetul-

Codru, stea şi dulce chin.

 

Tot urcând înspre înalturi

Cu el facem legământ,

Eminescu e Poetul-

Un Luceafăr dalb şi sfânt.

 

Două culori

 

Când pajiştea-i toată-n floare,

Se prind la piept mărţişoare-

Roş-albe, două culori,

Două blânde sărbători.

Albul e seninul zării:

Şi mărgeanu-nminunării,

Iar roşul văpaia este-a

Primăverii ce dă vestea

Că soseşte timpurie,

Pe-o coamă de vânt, zburlie.

Luna martie de- acum

Voioasă-a pornit la drum,

Cu muguri plesniţi şi soare

Şi cu mândre mărţişoare.

 

Cântecul privighetorii

 

Pe un ram cu stropi din soare

Cântă o privighetoare,

Graiul ei mi-i pas de case

Pe întinderi mătăsoase,

Doar cu greieri pornitori

Să se-ntreacă  la viori,

Bune ca însoţitoare

Pe la guri de mândră floare.

 

Dimineaţa-n mers de soare,

Iar îmi e ca vrăjitoare,

Vorba ei spre cer porneşte

Prea frumoasă precum este,

Iar din urmă-i vine grâul,

Molcom e-n păşire râul-

Lumea toată-n primenire

Ca în ziua de iubire.

 

Sub alint pornit din soare

Cântă-mi, o privighetoare!

Apa din izvor mâ-mbie

Să n-o iau de omenie,

Iar mai jos de casa mea

Mii de flori „Nu mă uita”

Se adună să-mi vorbească

Despre firea românească.

 

Limba mea maternă

 

Limba mea maternă-

Sunete de nai,

Doină şi baladă,

Dulcele meu grai.

 

Limba mea maternă-

Cântec de vioară,

Crin îngândurat,

Zâmbet de fecioară.

 

Limba mea maternă-

Clinchet de cristal,

Primăvară nouă,

Fluier şi caval.

 

Limba mea maternă-

Busuioc în floare,

Tril de ciocârlie,

Răsărit de soare.

 

Limba mea maternă-

Dor de Bucovină,

Murmur de izvor,

Spicul în lumină.

 

Limba mea maternă-

Mireasmă de-alun,

Codrul ce răsună,

Seară de Crăciun.

 

Limba mea maternă-

Scriptură străveche,

Pasăre măiastră,

Dor fără pereche.

 

Limba mea maternă-

Vatră strămoşească,

Perlă carpatină,

Vorbă românească.

 

Limba mea maternă-

Răsărit de  soare,

Casă părintească,

Strai de sărbătoare.

 

Limba mea maternă-

Toamnă purpurie,

Eternă poveste,

Mir şi bucurie.

 

Dor de toamnă

 

Mi-e dor de tine, toamnă,

Când vine-un vânt pribeag

Şi-mi răvăşeşte zarea,

Şi-mi poposeşte-prag.

 

Mi-e dor de tine, toamnă,

Cu fân stingher prin lunci

Şi păsări călătoare,

Şi multe mere dulci.

 

Mi-dor de tine, toamnă,

Cu vraf de ghiduşii

Şi crizanteme albe,

Şi multe bucurii.

 

Mi-e dor de tine, toamnă,

Cu chipul tău blajin

Şi vorba ta sprinţară,

Şi bunul tău suspin.

 

Mi-e dor de tine, toamnă,

Când vine –un vânt pribeag

Şi-mi adumbreşte zarea,

Şi-mi poposeşte-n prag

———————————-

ELEONORA SCHIPOR

Pătrăuții de Jos, Bucovina de Nord – Ucraina

7 iunie, 2018

 

Lasă un răspuns