Zbucium
Plutesc în derivă, de stânci mă lovesc,
Pe-o mare cu apă-nspumată,
M-opresc, dau din rame, doar, doar, reușesc
La țărm să ajung eu odată…
Curentul năpraznic m-aruncă în larg,
În juru-mi, întindere-albastră,
De vasul de plută, mari valuri se sparg,
Aievea, te văd la fereastră…
Zăresc luminițe departe;-o fi sat?!
Găsi-voi un loc de-acostare?!
Va fi oare-acolo un suflet curat,
Să nu mai m-alunge pe mare?!
–––––––––––––––
Iulian TĂTARU
Larnaca, Cipru
3 iunie, 2018