În spațiul dintre bătăile inimii
Câmpuri, sfere, dimensiuni și-atâtea lumi de explorat.
În această mare călătorie,
lumina albă, strălucitoare, o regăsești
în suma tuturor culorilor.
Câți îngeri pot dansa pe vârful unui gând?
În visul unui trecut îndepărtat cobori năvalnic, ca și apa,
în căptușeala de la piept a hainei îți coși tainele,
o lume întreagă poți construi
în spațiul
dintre bătăile inimii.
Un timp imaterial de speranță, un timp de iubire!
O flacără se ridică în văzduh
și forțe nevăzute
se-nvolburează sub pielea diafană.
Un curcubeu abia se vede,
dar știi că e acolo.
Pleoapa ți se răcorește.
În spațiul dintre cuvinte și priviri,
plăsmuite insule,
cascade, maluri și râuri, unindu-se,
se varsă, palpabile, în inimă.
Un măr îl mănânci doar când e copt.
Dacă cineva aude, atunci să audă,
dacă cineva vede, atunci să vadă,
dacă cineva simte, atunci să simtă!
În lumina aurorei, Nemesis, fiica Nopții, te privește.
Bucuria avântată e strâns împletită
cu primejdia despărțirii veșnice
ce-atârnă ca lama de cuțit.
Nimic prea mult.
Sufocată, inima-ți strigă, agită cerul,
mult timp un strigăt rămâne în văzduh,
găsește-o altă inimă,
cuvântul devine trup, călcând pământul.
O clipă de o intensitate tragică ai la dispoziție să o străbați.
Un timp ne-a fost sortit.
Nemuritoare, clipa, s-o facem!
În piatră îți gravezi numele.
Lumea din jur și lumea dinlăuntru se reînnoiește.
Pe drumurile pe care le faci mergi spre Cer.
Insulele Aleutine
Cu tine, o lacrimă
și ploaia
șiroind
pe buzele tale,
mirosind a tine
și a migdale senine.
Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Timpul iubirii (poeme)” →
Amadeo Modigliani, 1884 – 1920
