O amintire…
… zorii foșnesc printre
amintiri,
toamna mi s-a urcat în tâmple,
deși e iarnă,
și ninge !
ninge cu mângâi de fulgi,
ninge-n mii și mii de dungi,
visele să ți le alungi,
dincolo de corifei !
ce-au dat cu pumnul în zei,
cuib de păsări în azur
STAU CU OCHII FIX ÎN FUM,
lacrimi nu curg !
cum să curgă peste
mângâieri de iarbă,
înstelată !
caldă …
albă …
moși cu ochii de cărbune
știu căințele s-adune,
pași pioși peste frunziș,
vârcolaci în aluniș,
mi-ar suge toamna din tâmple,
s-audă părul de mă plânge,
cărți poștale de iubire
se ascund în bulgăre,
anii …
câte trei într-un copac,
îmi seamănă-n geam pădure,
mierlă tu,
eu pitpalac …
… Ceaiul de 5 !!
… i-atâta trist în mine,
și plouă …
grindină în creieri,
și fulgere și tunet în alveole,
trăznet în atrii ..
și el,
desculț,
doar în maieu,
vânăt la ochiul stâng,
nasul tumefiat …
cuvântul mi-l deplânge,
mângâiul mi s-a frânt,
i-am pus atele două vocale,
dar suspinul mă trădează,
samovarul și-a ucis tăciunii,
bruma de ambrozie a luat-o vântul
să-mi ducă secretul rețetei altcuiva …
mai tânăr poate,
mai fudul,
cu ochii bulbucând orbite
ideea să mi-o fure cu tot
șiragul de cuvinte adunate
metafora-mi scânteie,
ce dezmăț !!
dar, Doamne …
TU Ce-mi știi în fiecare fibră ce-i
și chiar mi-ai strecurat putere-n subatom,
îi dă Lumina
să vină singur la Dreapta-Ți Judecată …!
eu mă rămân aci,
nici ei mișelul n-am să-i spun,
dar îl vorbește lumea,
și se va prinde-n vreun păianjen,
să-l țeasă el în văzul străzii,
din ochi să-i aruncăm cu pietre,
lâncezească lângă stârvuri de cuvinte,
putoarea lui oricare ia aminte …
dar iat-o și pe ea,
dintre veninde,
amurgul l-am sorbi
cu buzele flămânde …
frunte plecată ție Cititorule !
––––––––––-
dinspre Săldăbagiu de Munte al Bihorului,
Marin BEȘCUCĂ
6 iulie, 2018