Silvia BODEA SĂLĂJAN: Ascultați deci lucrul acesta

Ascultați deci lucrul acesta

Afară doar târziul cernea prada
unui amurg dedat la-mpotrivire
iar palma-ntinsă aștepta solemn
floarea de crin pe pieptul lui de mire

sub crucea consacrării a căzut
dar legea se-mplinea arzând sudoarea
în care roșul jertfei picura
peste vrășmași cernându-și îndurarea

nu glasul de mustrare răzbătea
nici defăimarea care da cu banul
la împărțirea prăzii ci iubirea
spre apostații ce-i slăveau dușmanul

și noaptea cobora în plină zi
și-nfiorarea își juca destinul
dar mirele își aștepta mireasa
să-mpărtășească prescura și vinul

mireasa însă a îngenunchiat
la galere căzută în sclavie
când hoți și ucigași se însoțeau
cu fariseii in apostazie

un clopot răsuna mult prea târziu
și cu ecoul lui mult prea departe
aprindea ruguri jertfelor din noi
cum arde slova versului în carte

dar curcubeul cobora pe cer
și crinul înflorea a mângâiere
când Logosul ce-a ordonat în toate
a pus la poarta lumii Înviere

———————————

Silvia BODEA SĂLĂJAN

25 august, 2o18

Dunia PĂLĂNGEANU: Inorog de stele

Inorog de stele

Nopţile adolescenţei mele
Doamne, le vreau astăzi înapoi
şi fiorul viselor rebele
ce gonea pe pajiştea din noi.
Fă minunea asta pentru mine,
să mai ardă lampa lunii iar
când la ţărmuri nostalgia vine
şi îneacă totul cu-al ei jar.
Nopţi de smoală, inorog de stele,
răscolind cu pliscul diamante,
ce se- aprind pe umerii de iele
printre ierburi învelind amante.
Şi mai dă-mi o şoaptă, numai una,
cufundată în pocale reci,
ca să uit de iernile din mine
şi de tine viaţă, care treci.

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

(Din volumul ,,La Turnul cu Ceas “ , Editura ,,Amurg Sentimental” București)

Ilustrația Mirel Matei, artist plastic, Giurgiu

Corneliu NEAGU: Deșertul și oaza (poeme)

DEȘERTUL

Nisipuri aspre-n mine se revarsă,

privesc în zări și neclintit rămân,

iar răsuflarea-mi, de căldură arsă,

abia se mai strecoară prin plămân.

Și mă întreb: ce oare mă aduce

pe necuprins și selenar deșert?

Este destinul răstignit pe cruce,

batjocorit de alții, pe nedrept !

M-au vrut umil și fără spor în viață,

un sclav să fiu, pe veci fără destin,

pe ochi să port cumplitul văl de ceață,

din ce-i al meu să vreau cât mai puțin.

Dar evadat din arșița solară

destinul reclădit mi-aduce-n zbor

un strop din apa vie, milenară,

ce mă zidește-n veacul viitor.

Deșertul tot dispare, ca o pată,

mă scald în apa vie de izvor,

iar viața mi se schimbă dintr-odată,

m-am regăsit și pot acum să zbor!

OAZA

Curgea peste vreme deșertul în zare

cu dunele-n valuri întinse sub cer,

părea universul din vis care moare,

rupând din adâncuri un ultim mister.

Pe aripa serii creștea nesfârșitul,

cu timpul curgând peste timp înapoi,

nisipul din dune-nghițea asfințitul,

plângeau nerostiri îngropate în noi.

Continue reading „Corneliu NEAGU: Deșertul și oaza (poeme)” →

Dunia PĂLĂNGEANU: La Vălenii de Munte

La Vălenii de Munte

Poezie și patriotism sub aura lui Iorga…

În patria lui Iorga
la Vălenii de Munte
istoria se deschide
cu filele sfinte.
De dor și credință
mărețele fapte
luminează prin veacuri,
din pagini de carte.
E aerul dulce
la Vălenii de Munte,
făclie e ziua
și nopțile scurte.
Te-așteaptă istorii
și roi de zidiri,
plutind prin noianul
etern de-amintiri.
Fluturând ca stindardul
cel mare și sfânt,
trece umbra lui Iorga
între cer și pământ.

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

Vălenii de Munte, august 2018

Foto: Donaris Giurgiu

Maria HOTEA: Se naște o nouă poveste

Se naște o nouă poveste

Să-ți vorbesc despre iubire-n cuvinte,
Este puțin să o pot în ele cuprinde
În inimi ea flacăra mereu o aprinde,
Lăsând amintiri ce sunt păstrate în minte.

Dorințe naște sub raze argintii de lună
Și-n nerostite gânduri iubirea le ascunde
În liniște prin șoapte în suflete pătrunde,
Iar în priviri arzătoare pe rând le adună.

Precum florile înfloresc, înfiorate de rouă,
În raze blânde de soare sublim se deschid
Și-n adieri de vânt, petale tremură timid,
Așteaptă sărutul nopții sub raze de lună nouă.

Un murmur tainic în șoapte se-ascunde
Și-un imens ocean de iubire blând le alintă
Pătimașe trupurile încinse dorințe le incită,
Precum valurile ce se leagănă-n line unde.

Tăcerea în locul iubirii în inimi vorbește,
În gânduri vise sublime mereu încolțesc
Pătrund adânc în suflete unde rodesc
Și rând pe rând se naște o nouă poveste!

——————————-

Maria HOTEA

25 august, 2018

Mariana Zorița PURICE: Am intrat în jocul unui vis nebun

Am intrat în jocul unui vis nebun

Am intrat în jocul tău
O vis nebun
Fără să vreau, fără să știu
Ai apărut în viața mea
C-o falsă fericire și minciuni
O vis nebun
Aș vrea să ies din lumea-n care
M-ai purtat în jocul tău nefericit
Nu vreau o viață în galaxia-ți paralelă
Și vreau să evadez
O vis nebun !
Trezește-mă nefericire
Nu mă lăsa să cred că nu visez
Mă smulge din nemernicia
Unui vis nebun și lasă-mă să plec !
M-ai circundat cu demoni transformați în îngeri
Mi-ai rupt în bucăți
Limpezimea gândului
Și m-ai făcut să cred
Că exiști,
când ești doar o fantomă
ce umblă bezmetic peste lumii!
O vis nebun!

——————————-

Mariana Zorița PURICE

4martie, 2018

Lavinia BUD: Moștenire

MOȘTENIRE

Eu nu voi vinde cântecul măicuței
Ce îmi veghea odihna din amiezi,
Și nici paspoalul alb din gulerul rochiței
Ce mă – nvelea în fala ochilor săi verzi.

La răsărit, acolo îi e locul, în căsuța albă,
Ecoul de iubire să strige din pereți,
La gât ea ne-a purtat, neprețuită salbă
Și dorul ei cel tainic deschide – va peceți

Ce-au conturat a inimii văpaie,
Nescrisă în vreun zapis descoperit în urnă,
Din ochii ce-au închis a lacrimii șuvoaie
Iubire ne-a lăsat și-n ziua cea din urmă.

Codrul cel verde frunza și – o leagănă,
Zorii se-ngeamănă și pasu-mi petrec,
Sunt moștenirea ta, „tragănă, mamă, tragănă”!
Toate cânta – le – voi, mamă, înainte să plec.

——————————————————

Lavinia BUD

Timișoara

25 august, 2018

Petru Daniel VĂCĂREANU: Realul șochează?

Realul șochează?

Cenzura se va întinde
Lumea fibrei o cuprinde
Minciuna proliferează
Adevărul regresează

Imediat te și blochează
De o mască raportează!
Căci realul șochează
Falsul te anesteziază

Doar interesul contează
Principiile sângerează
Măștile râd satisfăcute
Adevăruri sunt omorâte

———————————–

Petru Daniel VĂCĂREANU

29 ianuarie, 2018

Anca-Maria DAVID: Se aud viorile cântând

Se aud viorile cântând

Se aud viorile cântând
Şi lacrimile curg in suflet,
Sunt fapte ce răsună neîncetat pe frontul vieţii,
Dezlănţuindu-se sub privirile oripilate
Ale popoarelor aglomerate în mulţimi şifonate,
Îngrozindu-se de zgomotul şoaptelor învăluite în minciuni asumate,
Adevărul fiind departe, vedem popoare aruncate în mocirlă.
Mulţi jură cu mâna pe Biblie că vor apăra neamul de vipere,
Dar uită când mierea începe să curgă printre degete,
Aruncând la gunoi credinţa neamului păstrată de strămoşi cu lacrimi de sânge.

———————————-

Anca-Maria DAVID

25 august, 2018

*Mănăstirea Mraconia de la Cazanele Dunării

Lilia MANOLE: Absența glaciară a lui Dumnezeu

Absența glaciară a lui Dumnezeu

Oamenii aleg cu tot sufletul
Lăsând răni în mințile
Copiilor-
Fii de Dumnezeu,

Caută momente
în loc să triumfe
În zile de duminici
Slava lui Dumnezeu
În biserici
Vor să nu moară de sărăcie
În timp ce
Pământul de cateva ori pe an
E uscat și ar vrea
O picatură de cer
Deasupra fisurilor de piatră
Oamenii
Nu sunt obisnuiti
Să se gândească
Între cei patru pereți
Ai lor
Învață să vorbească
Cu Dumnezeu
Într-o limbă
Prin care El
Mântuitorul
Nu îi ințelege,
De ce o vorbesc.

„Te iubesc”
Frază neinventată,
Apropos,
Ci e rostită
Curgator,
Încât cel ce o aude
Ce oare ar trebui
Să se gândească?

Cum poruncim
Mâinilor să legene
Apa râului cu ochii?
Cum ne cunoaștem
Singurătatea
Și incercăm
Să-i formăm
Deprinderea purității ei
Însingurate?
Cum ne dor dintii
Și am vrea să nu- i pierdem?
Astfel
Ne doare
Și pământul și cerul
Și luna și stelele și soarele
Și copilul,
Și
Absența a toate ne doare.

Noi suntem
Singuri în alegeri –
Pe cine voim a trata
Pe acela îl iubim.

Să ne doară iubirea
de Aproapele,
și nu absența glaciară
a lui Dumnezeu

———————————–

Lilia MANOLE

Chișinău, Republica Moldova

25 august, 2018