Inorog de stele

 

Nopţile adolescenţei mele
Doamne, le vreau astăzi înapoi
şi fiorul viselor rebele
ce gonea pe pajiştea din noi.
Fă minunea asta pentru mine,
să mai ardă lampa lunii iar
când la ţărmuri nostalgia vine
şi îneacă totul cu-al ei jar.
Nopţi de smoală, inorog de stele,
răscolind cu pliscul diamante,
ce se- aprind pe umerii de iele
printre ierburi învelind amante.
Şi mai dă-mi o şoaptă, numai una,
cufundată în pocale reci,
ca să uit de iernile din mine
şi de tine viaţă, care treci.

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU