Simina PĂUN-MOISE: De mâine

De mâine

 

De mâine
am să mă mut în tine.
De mâine
fiecare celulă a ta
va fi invadată de mine.
De mâine,
vei râde,
vei plânge,
când caii ți-i voi întoarce
eu,
de pe pajişti arse de soare,
inundate de lacrimi plouate
…de tine…
din soare,
din lună…
De mâine ,
sângele meu clocotit
îţi va spune:
„ce bine! ce bine de mine,
că mă ai în tine!”
Te voi trezi,
de mâine,
şi-ţi voi spune:
– afară ninge….
ia şi umbrela de soare…
vezi….afară ninge!
Ultima greşeală
o vei face
cu mine în tine.
De mâine,
nu vei mai plânge.

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

27 august, 2018

Lilia MANOLE: Întrunind o țară

ÎNTRUNIND O ȚARĂ…

 

Meleag de doine și balade,
Pãmânt din care vreau să cânt,
Când veșnicia zorilor pe creștet cade,
Sunt basarabean român și-atât…

 

Închid în urmă o lumină,
Și intru, întunericul să îmblânzesc,
Aprind nemuritoarea candelă divină,
În arderea ei, rog timpul să opresc.

 

Și cupa plânsã de înțelepciune
E intru împlinire – aripã infinitã
A Basarabiei, ce picură, ca o minune,
Acestea nu sunt ploi, ci lacrimile –mprejmuite…

 

Meleag ce m-a chemat acasă-
La focul tristelor tăceri, să scânteiez,
Ca fulgerul, ce se aprinde cu o ploaie,
Din tunetul pământului ierbilor verzi.

 

În umilita veșnicie, care se adună,
Din sacrificiul de neam, pe verticală,
Mai cred în nemurirea, întrunind o țară,
Și cred într-o Unire, fără de spoială…

———————————–

Lilia MANOLE

Bălți, Republica Moldova

27 august, 2015

Olguța TRIFAN: Rondel sub străluciri de lună

Rondel sub străluciri de lună

 

Când vânt se zbate-n străluciri de lună,
Iar frunze se alungă pe cărare,
Doar inima cu dorul se cunună,
Arzând în foc de lungă așteptare…

 

Din jar mocnit, printre tăceri, adună
Tăciunii stinși, din margini de visare,
Când vânt se zbate-n străluciri de lună,
Iar frunze se alungă pe cărare.

 

De miezul nopții, clopote răsună
Și liniștea ia altă-nfățișare,
Un gând trezit speranței dă chemare,
Din noi cuvinte să te recompună,

 

Când vânt se zbate-n străluciri de lună…

Foto: Internet

—————————–

Olguța TRIFAN

26 august, 2018

 

Mariana Zorița PURICE: Unui gând

Unui gând

 

Uneori îmi vine…
Să rup bucăți de lume
Și să le rearanjez!
Pe cele bune,
Să le păstrez,
Iar pe cele rele…
Să le pierd!
Alteori,îmi vine
Să culeg albine…
Să le așez în stupul sufletului meu…
Și s-aștept,
Să lucreze pentru mine
Aducându-mi mireasma
Florilor din primăveri!
Deseori…
Mă pierd în nepăsare,
Spunând că totu-i trecător
Dorind să iau din mare
Un uriaș burete și să șterg…
Cu el amintiri
Și vechi și noi !
Din când în când…
Aș vrea să mă destăinui!
Dar cui ?
Doar poate vântului
Sau zilei în amurg ,
Sau cerului cu stele !
Sau cui?
Doar…unui gând…
În noapte și atât !

——————————-

Mariana Zorița PURICE

26 august, 2018

Dunia PĂLĂNGEANU: Călătorie

 
CĂLĂTORIE

 

 

Trec prin dimineaţă
năvalnic
corabie nevăzută
spintecând valul
neliniştit.
Cine mă călăuzeşte,
cine mi-e alături
în secundele luminoase
ce sfâşie liniştea
cuibărită
în marea de alge şi scoici?
Cine mă mângâie
în clipele triste
de rătăcire amară
privindu-mă stăruitor
din luciul ademenitor de ierburi?
Încerc să trec dincolo…
și calc pe vârfuri, printre stele,
fiindcă m-am rătăcit
într-un târziu,
pe cheiul înşelător
al vieţii…

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

(Din volumul ,,Miniaturi dunărene “, Editura ,,Amurg Sentimental” București)

Daniela PÂRVU DORIN: Când spun că nu plâng-mint!

Când spun că nu plâng-mint!

 

Ca pe o tandră asuprire
te simt!
fericire ce-mi eşti, datorie!
când spun că nu plâng-mint!
aşteptându-te-n

acelaşi lan de iasomie…

 

Înlăuntrul meu e un altfel de cer
iubirea e o formă de disperare
într-un timp besmetic,
tu-mi pui lacăt pe vise
sau… mi se pare?
când tăcerea mă tace
îţi zic
eu trăiesc exodul
nisipului din clepsidră,
aşa arată inima mea
cioburi dintr-un mozaic…

 

Înmugureşte în mine uitarea
de ce oare?
dacă spun că nu plâng …mint
şi mint dacă spun
că nu mă doare…
apari, te ascunzi, te caut, nu mai ştiu
e-un joc de unul singur, disperat
din care nu mai înţeleg nimic-
eşti martorul iubirii mele azi…
de stele căzătoare zgâriat…

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

26 august, 2018

Lara GRAFT: am cerut prea târziu

am cerut prea târziu

 

am cerut prea târziu ani să-mi fie
am cerșit clipe negre într-un demult
am gustul amar de păpădie
am buzele dulci de-al vieții sărut.

 

am cerut chiar și apă și lut să mă fac
când sare-mi era carnea toată
și ger am cerut și să mor în adâncul uitat.

 

să-mi curgă doar noapte din mâna crăpată
să fie-ntuneric prin sângele tot
să scriu peste cer doar mamă și tată
să mai strig doar atât să mai pot.

 

și m-am stins prin cuvinte, prin versuri plângânde
și mi-am strâns pumnii plini cu jăratec din chin
azi mi-e rană trecută dar poverile-s multe
și mă ard și genunchii și-n ochi am pelin.â

mi-e cerul în palmă,mi-s stele în jur
mi-e rai suferința și rugă ridic
să-mi fie tăcerea și graiul alb,pur
azi cer inc-o viață până mă sting.

—————————-

 Lara GRAFT

26 august, 2018

Vasile COMAN: Candela vie

Candela vie

 

O să mai râd puțin de-al meu destin…
Și voi pleca pe-un drum prea trist și-nsingurat
Unde voi fi închis în lumi fără de chin
Sau poate-n altă lume ce nu are păcat.

 

Ca pe o cafea, tu, ai băut destinul meu,
Și nu înțelegeam de ce când îmi lipsești
Mi-era și gustul amar și totul mi-era greu
Pe tine te doream dar astăzi tu nu-mi ești.

 

Veneam la tine la mormânt neîncetat
Și-ți povesteam un basm în fiecare seară,
Tu, mă-ntrebai de veșnicia de prin sat…
Eu, te-ntrebam dacă în Rai, e primăvară.

 

Am scos batista și am șters poza tristeții,
Mi s-a părut că lăcrimăm pe rând…
Otravă aș fi băut să nu știu sensul vieții
Și zile ți-aș fi dat…doar să te văd zâmbind.

 

Degeaba-i primăvară…degeaba mai aștept
Degeaba flori mai pun, degeaba tot te strig
Mi-e inima la tine, nimic nu-mi bate-n piept
O candelă voi arde…și-ncet…o să te plâng…

——————————–

Vasile COMAN

Ploiești

17 mai, 2016

 

Mariana GURZA: Poezia

Poezia

 

Poezia mea este şi a ta
poezia ta este şi poezia mea.
Iubirea este aceeaşi…
Trufaşă,
intangibilă,
interesată.
Ne aplecam spre ape
ca trestiile
şi ele singuratice
în universul lor.
Apa vie
este cea care ne dă speranţa,
ea, este cea pe care o căutăm toţi.
Cine ajunge primul,
se poate considera
fericit…

––––––––––

Mariana GURZA

Silvia BODEA SĂLĂJAN: Ascultați deci lucrul acesta

Ascultați deci lucrul acesta

 

Afară doar târziul cernea prada
unui amurg dedat la-mpotrivire
iar palma-ntinsă aștepta solemn
floarea de crin pe pieptul lui de mire

 

sub crucea consacrării a căzut
dar legea se-mplinea arzând sudoarea
în care roșul jertfei picura
peste vrășmași cernându-și îndurarea

 

nu glasul de mustrare răzbătea
nici defăimarea care da cu banul
la împărțirea prăzii ci iubirea
spre apostații ce-i slăveau dușmanul

 

și noaptea cobora în plină zi
și-nfiorarea își juca destinul
dar mirele își aștepta mireasa
să-mpărtășească prescura și vinul

 

mireasa însă a îngenunchiat
la galere căzută în sclavie
când hoți și ucigași se însoțeau
cu fariseii in apostazie

 

un clopot răsuna mult prea târziu
și cu ecoul lui mult prea departe
aprindea ruguri jertfelor din noi
cum arde slova versului în carte

 

dar curcubeul cobora pe cer
și crinul înflorea a mângâiere
când Logosul ce-a ordonat în toate
a pus la poarta lumii Înviere

———————————

Silvia BODEA SĂLĂJAN
25 august, 2o18