Absența glaciară a lui Dumnezeu
Oamenii aleg cu tot sufletul
Lăsând răni în mințile
Copiilor-
Fii de Dumnezeu,
Caută momente
în loc să triumfe
În zile de duminici
Slava lui Dumnezeu
În biserici
Vor să nu moară de sărăcie
În timp ce
Pământul de cateva ori pe an
E uscat și ar vrea
O picatură de cer
Deasupra fisurilor de piatră
Oamenii
Nu sunt obisnuiti
Să se gândească
Între cei patru pereți
Ai lor
Învață să vorbească
Cu Dumnezeu
Într-o limbă
Prin care El
Mântuitorul
Nu îi ințelege,
De ce o vorbesc.
„Te iubesc”
Frază neinventată,
Apropos,
Ci e rostită
Curgator,
Încât cel ce o aude
Ce oare ar trebui
Să se gândească?
Cum poruncim
Mâinilor să legene
Apa râului cu ochii?
Cum ne cunoaștem
Singurătatea
Și incercăm
Să-i formăm
Deprinderea purității ei
Însingurate?
Cum ne dor dintii
Și am vrea să nu- i pierdem?
Astfel
Ne doare
Și pământul și cerul
Și luna și stelele și soarele
Și copilul,
Și
Absența a toate ne doare.
Noi suntem
Singuri în alegeri –
Pe cine voim a trata
Pe acela îl iubim.
Să ne doară iubirea
de Aproapele,
și nu absența glaciară
a lui Dumnezeu
———————————–
Lilia MANOLE
Chișinău, Republica Moldova
25 august, 2018