Atingerea Cuvântului
Pe traseul iluzoriu înaintezi
prin vântul puternic,
abia respiri,
mergi şi mergi,
de nicăieri se-aud voci,
întinzi mâna, nu vezi nimic.
Un fir fragil între două puncte!
Prin sunetele împrăştiate peste tot,
lacrimile pier
ca aburii ceţii dense, compacte,
fără un punct de reper,
fără urme.
Un înger printre nori, în bucla de gânduri,
răspândind o lumină radiantă!
Cuvântul te frământă
– şi Cuvântul s-a făcut trup -,
în puterea lui
stau viaţa şi moartea.
Te îmbrăţişez frunză a copacului universal,
umanitatea din fiecare picătură
ce înmugureşte,
înveselind forma de viaţă!
Te îmbrăţişez copac al vieţii,
o uşă deschisă
spre a descoperi
imensa iubire divină!
Culorile curcubeului
Pradă stărilor, emoțiilor, trăirilor țâșnesc
stoluri, stoluri de cuvinte,
ca într-o călătorie în necunoscut,
pulsează în noi continente,
purtate în buzunarul gândurilor,
se eliberează, apoi,
Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Drumul spre lumină (poeme)”
În mâna sorții