În mâna sorții
Peste țărâna pustie…
Din eternul nesfârşit
Toți plutim ,cum bate vântul,
Sus în ceruri ,sus în nori…
S-au sub glie uneori…
Din văzduhul necuprins
Eol pare un artist!
Bate blând , feciorul trist…..
Mângâie buza de mare
Înmuindu-se-n culoare!
Eol îşi dezleagă brâul
Uraganul se desface,
Uruie-n codri vântul…
Copacii unul câte unul
Rămân goi şi despletiți!
Peste-nchipuite ceruri din eternul nesfârşit
Tu te simți pe tronul vieții
Bietul ins in mâna sorții!
Când un geniu,când copil!
Unic!Singur!
Şi fragil!….
***
Cu fețele năclăite ..la lumina difuză …a torțelor! amenințătoare….sub ploaia urletelor necenzurate…
Cu chiciura spânzurată de lampadare…
Marea… bocet surd …pe fundalul nopții încremenite de ger.
Glasuri haotice…furioase….
Salvatorii…nici nu au nume.!
Doar cei ce îngheață la marginea societății.!
Sclavii modernei ere .!…
„Aceiași Mărie cu altă pălărie!”
.Se prelinge durere peste veacuri.!
Val după val….hohotul înăbuşit
Se revarsă peste mulțimea neputincioasă…
Cel viu …a trecut!
Azi era serbarea Marei lui Treceri!
Intre Temniță şi palat….monştrii
Iviți din nepăsare!
Din trădare…șerpi îmbuibați în exces cu bunătăți de noi neştiute..!
Ce hău sălbatic se aşterne la picioarele nostre!
Intre noi şi voi cer şi pământ!
Nu suntem oare noi frați pe aceeaşi planetă?
Tu. Lumină eu întuneric.!
Sau poate…că fulgerul..energia aceea dezvelind noaptea.
Pentru o clipă a străfulgerat ființa-mi!
Tu eşti stăpânul eu sunt doar bietul Lazăr!
Sclavul perpetuu…..
De ce m-am născut?!..
Violeta SECOȘAN CADAR
Timișoara
13 decembrie, 2018