Vulcan
Cel mai adesea bărbații se rătăcesc
În geografia unei femei
Lângă muntele lui Venus
Acolo se pierd iremediabil și în jurul lor lumea se șterge…
Eu am fost toată viața un singuratec
Bucuros că urc înspre cer de pe sânii tăi
Ca un vultur în Cordilieri.
Îmi place cerul. Are forma buzelor tale
Când intră în sărut ca într-o eclipsă biblică
De dincolo de cer tu mă vezi
Și mă aștepți la popas în dreptul inimii,
Intrată într-o stranie lumină de templu hawaian
Aici e Inima Mea Vulcan, îmi spui
Aici e Mauna Loa
Nici lacrimile nu-l pot stinge
Nici soarele nu-l mai arde. Arde el singur
Când te simte aproape!
De dincolo de Mâine
Ieri și azi
Am râs împreună.
Apoi am închis ușa. Și am rămas singuri
Noi și iubirile. Și supărările și blândețele
Și cântecele și bisericile
De dincolo de mâine
Doi copii ne făceau semne cu mâna!
Joaca de-a oamenii biblici
Mai ții minte joaca de-a oamenii biblici?
Să fie lumină, am strigat eu!
Și Dumnezeu te-a făcut pe tine
Și ți-a pus în brațe și ziua dintâi
Să fie dragoste, am strigat eu!
Și Dumnezeu te-a făcut tot pe tine
Și ți-a mai pus și ființa mea în mâini…
Să fie viață, am strigat eu!
Și în ziua a șasea
Doar pe tine te-am văzut pe pământ…
Acum nu mă mai joc de-a oamenii biblici
M-am întors acasă
De pe toate drumurile pe care am umblat.
Văd că îmi este bine lângă tine,
– Ea e lumină
Iar tu îngerul care o aprinde
A mai zis Domnul
La despărțire…
Cartea sfântă
Iubito,
Ce-ai să scrii despre mine
În Cartea Sfântă
A sufletului tău?
Că numele meu a îngenunchiat
În fața dragostei tale
Că inima mea a fost
Singura fereastră
Prin care fugeai uneori
În lume.
Continue reading „Ovidiu PURDEA-SOMEȘ: De dincolo de Mâine (poezii)”
Tablou de Francisco Lozano, Spania