Ileana VLĂDUȘEL: Mai lasă, iarnă, peste floare, clipe (poeme)

Ne-am uitat

 

M-ai dezgolit de mângâieri și-apoi

Mi-ai pustiit sărutul. Ochii tăi,

Ca niște vise ce-au încărunțit,

Sub pleoapele uitării s-au închis.

Eu am rămas pe ramul unei clipe

Pe când iubirea în verde încolțise,

Tu te-ai ascuns sub frunzele uscate

În care timpul ți-a zidit palate.

Noapte de noapte, plâng pe la unghere

De suflet, resturi dintr-o mângâiere.

Eu le agăț de-o lacrimă uscată

Și le încui cu lacăt. Floare arsă,

Pe ramul inimii, fără lumină,

Iubirea ne va părăsi, străină

Și-n galbenul de frunze adormit,

Mă vei uita, la fel cum m-ai iubit

Și-n ramura cu verde a unei clipe

Alină toamna frunzele rănite…

25.11.2020

 

 

Mai lasă, iarnă, peste floare, clipe!

 

Șirag de stele din argint croite

Coboară peste floare și-o ucide.

Fii blândă iarnă și mai lasă clipe

În frumusețea florii care plânge!

Mai lasă-i iarnă florii, în lumină

Petalele îmbrăcate. Fii blajină

Cu Lacrima-i ce-n rouă înmugurește

Și inima din piept mi-o cucerește!

Lasă-i culoarea vie, în salbe prinsă

Din curcubeul cerului aprinsă,

Ce mi-a îmbătat privirea însetată

De frumusețea ei cea minunată!

Ca-într-o poveste, tot nemuritoare

Să-i fie frumusețea ei de floare

Și lacrima de rouă ce-o îmbracă,

Să se îmbete, ochiul nostru lasă!

02.12.2020

 

 

Povești nemuritoare

 

De gâtul serii, luna când își prinde

Lumina palidă, cu raze reci

Și în fereastră se vor strânge umbre

Să-ți faci sub gene, loc pentru povești

 

Și în oglinda amintirii, dulce,

Tu pasul liniștit să ți-l măsori

Prin câmpul unde înmuguresc cuvinte

Și înfloresc eroi nemuritori

 

Și legănând în gând o amintire

Din ramul înflorit al unui vis

Să te întâlnești mergând, cu zmei și zâne,

Poveștilor să le mai ceri un bis.

 

În  verdele ce freamătă sub stele,

În liniștea ce-îmbracă noaptea, stând,

Să le ridici poveștilor castele

În care să-și petreacă al veșniciei timp.

 

Când fumegând alb, zorii se arată

La geamul unde umbrele, dansând,

Au amăgit poveștile să iasă,

Să te întorci, dar poarta să n-o încui!

 

Să lași cetății poarta descuiată

Să poți să te întorci când noaptea-n cui,

Va agăța iar luna ce așteaptă,

Povești nemuritoare să-i mai spui!

08.12.2020

——————————-

Ileana VLĂDUȘEL

Lasă un răspuns