
ATÂT DE APROAPE ŞI TOTUŞI DEPARTE
Privesc uluită spre tine,
în fiecare noapte creştem,
ne înălţăm,
tot mai mult,
tot mai aproape,
tot mai departe…
Până la Cer,
dincolo de albastrul cerului,
dincolo de albastrul cerului
străbatem visul.
Din taina urzită în noapte
mă întorc
în visul meu risipit.
Intru în inima ta
cu rodiile coapte de lumina soarelui
– simfonii de culori, miresme şi gânduri!
Doar luna, rotunda lună
se iveşte
printre norii răsfiraţi de vânt.
Doar luna, rotunda lună
ne luminează visul plutitor
pe râul ce ne tulbură elegia peste măsură.
Doar luna, rotunda lună
ne-ngână şoaptele
prin ramurile bătrânului rodiu înflorit.
Totul e soartă, totu-i suspin, clipă.
Totul e un început nesfârşit.
Totul e căutarea îndelungatului ecou,
tot mai aproape de tine, de mine, de noi.
Tot ce-a trecut se continuă-n vis,
atât de aproape şi totuşi departe,
mă cauţi, te caut
prin adânca privire oglindită în apa din noi…
La capătul timpului
suntem noi –
departe de zile,
departe de luni,
departe de ani,
pe drumul înspre Lumina Veşnică.
So nahe und doch so weit
deutsche Übersetzung: Michael Tudor
Ich sehe dich erstaunt an.
Jede Nacht
wachsen und steigen wir,
immer mehr,
immer näher,
immer weiter…
Bis zur Himmel,
jenseits von blauen Himmel,
jenseits von blauen Himmel
überqueren wir den Traum.
Des mysteriösen Geheimnisses in der Nacht
komme ich zu meinem zerstreuten Traum zurück.
In deinem Herz trete ich
mit dem von Licht der Sonne gereifte Granatäpfeln
Symphonie aus Farben, Düften und Gedanken!
Nur der Mond, der runde Mond,
taucht zwischen den Windwolken auf.
Nur der Mond, der runde Mond
erleuchtet unseren schwebenden Traum
der unsere Trostlosigkeit über das Maß störte.
Nur der Mond, der runde Mond,
begleitet unsere Flüstern
durch die Zweige dem alten blühenden Granatapfel.
Alles ist Schicksal, ein Seufzer, ein Moment,
alles ist ein endloser Anfang.
Alles ist die Suche nach dem langen
Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Atât de aproape şi totuşi departe / So nahe und doch so weit/ Ahâtu di aproapi şi ahâtu di largu / So close and still far”
Amiaza unei nopți
avere prin hârtie
trăiesc într-o lume de care nu mă pot dezice
Priveam la inima ta îndoliată,
Crasna lui Ilie Motrescu

Sunt doi străini care-mpreună stau