Crasna lui Ilie Motrescu

 

Falnici brazi la Crasna-n sus,

Care faimă le-a adus,

La Crasna sub munți anume,

S-a născut pe acestă lume,

Un poet de omenie

Cum a fost Motrescu Ilie.

Un poet dintre mulți frați,

De sub poale de Carpați.

Un român adevărat,

Care nu va fi uitat.

Pentru toți va rămânea

Tânăr cum a fost cândva.

Că și urma lui rămâne

De-acum pentru toți românii.

Mulți români, uniți ca frații

Și dincolo de Carpați.

Peste Nistru, peste prut,

Toți românii l-au știut.

Orice pagină scria,

El cu Crasna se mândrea.

Crasna, satul lui iubit

Unde a copilărit.

Tot în Crasna a ajuns,

Tânăr în mormânt l-au pus.

Dar el nu va fi uitat,

Nici de oamenii din sat.

Este-n cartea «Hora vieții»

Scrisă-n anii tinereții.

 

 

În amintirea lui Ilie Motrescu

 

Ilie când ai murit,

Chiar și Prutul te-a jelit.

Apa murmura a jale

Despre a ta înmormântare.

Frații te-așteptau să vi

Te căutau printre cei vii,

Tu în mâlul Prutului

Nu puteai nimic să spui,

Ca să vie frații toți

Să te caute printre cei morți.

Să ridice bolovanii

Unde te-au îngropat dușmanii,

Fără cruce și sicriu,

Toți să creadă că ești viu.

Continue reading „Elena FEDOREAC: În amintirea lui Ilie Motrescu” →