Lui Barbu Lăutaru
Străbunii l-au avut neîntrecut
Maestru de tarafuri populare,
Din poale de Carpați și pân la mare
Colindător cu doina l-au știut.
El ne-a cântat atâtea reverii,
Neîntrecutul Barbu Lăutaru,
Când închinau boierii cu paharul,
Cobzaru-i adăpa cu ciocârlii.
Iar de veneau străinii să ne fure
Și pâinea, și surorile, și frații,
Cobzarul se-nfrățea cu răsculații
Și-și preschimba arcușul în secure.
Bătrânul lăutar nu ne mai cântă
C-an alte vremi din cobză și vioară.
Romanța lui pustie și amară
Doar în trecut de neguri se frământă.
Tu, Barbule ce-ai întrecut pe Lizst,
Mai vină de ne cântă vreo baladă.
Urmașii tăi acuma să te vadă
Ce staroste ai fost și ce artist.
–––––––––
Ilie MOTRESCU