Amiaza unei nopți
luna șade picurată pe cozile iepelor
din iesle împărțite între zi și noapte,
creaturi de piatră gonesc prin iarba
cu miros de trecere udă,
o nebunie plutește absurd peste capete tăiate
în cimitirul de pe dealul visătorilor
uitați prin buruieni de brumă caldă,
pe umerii statuilor din ceară
de la sihăstria lui Anton,
plâng sortite la nezbor păsări negre de amiază
colivii de noapte albă ridicate din amvonul
unui petic de carton,
e un fel de joacă sacră între demoni si lumină
când poeții n-au ce scrie
călimările nu dorm,
în amiaza unei nopți
ce se pierde în neștire, doar fantasmele din mine, prind în chipuri pe hârtie
gardieni de sindrofie plăsmuita în nesomn!…
-exod către nimic-
18 iunie 2018
***
Când mă doare
mă strâng în mine tot
si mă fac melc în praful dintre pietre,
adulmec aerul sălciu din fântâni neumblate
mă strig si mă tac
in aceiași clipă cu trecerea cailor din răchită,
ei sar peste mine
cum mă sare timpul, într-o numărătoare inversă,
același tic tac, aceiași vină
un melc si obrazul gol,
cai peste tot, miros de răchită
si în urmă o balegă de frică,
când mă doare
mă strâng în mine tot! …
-exod către nimic-
1 februarie 2018
Incognito marin
castele de nisip în valuri
urme de pași pe plajă se prefac
în albatroși flămânzi pe cerul strâns de vară
prin ochiuri de pământ,
e liniștea din scoici banală
printre corali visând căluți de mare
se cheamă prin epave murmurând
adâncul ce tace ca o cadră
în amfore cu aur, comori silite de uitare
să strălucească doar în gând,
castele de nisip în valuri
plutesc deasupra mâini în vânt
două perechi de aripi între nori brăzdează
zborul si ancore legate-n lanuri
de zări pierdute-n măști cu fața-n jos
stau alintate-n larguri de-o boare
fără nume, așteptând…
-ultimul semn-
19 august 2018
Creneluri
Împrejmuiesc cu tine stele
când visuri în hamace infinite-mi lenevesc,
sub o livadă albastră
doar talpa ta mă cere, în pași sfioși
să merg prin neumblata iarbă
cu roua trupului ce îl doresc,
și tot cu tine îmi îmblânzeasc durerea
de-a fi o rană în timpuri sângerii,
lumină, umbră și zidire, la un loc
sunt și-n fumuri de ofrande chiar mă
reclădesc, trandafiriii pe tâmpla
unui mir stau ochii mei închiși
in așteptare, să te iubesc cu toată
ființa mea în disperare, că mâine
poate, alte stele cu tine pe ceruri noi
nu pot să-mprejmuiesc !…
25 iulie 2019
Mesaj…
Vis-a-vis de scrisul meu cresc tufe
de ambrozii, un zid chiar,
să nu mă văd cu aripi de cei ce nu au
umeri pentru zbor,
din cuante de strădanii ei vor un cer
intins de epigoni,
eu nu am cer și androgine măști
de adulter sunt eu
cel care țipă singur, un vagabond
din erudit talent croit sever din
clipă-n clipă,
sunt ne-nțeles un sacerdot copil cu mame
multe, cruci fără milă în taciturn
stradal,
plutire sunt pe ochiuri de lumină și
nu mă văd de propriul meu Pocal,
vouă ce vă jucați cuvinte la ruletă
și vă notați pe diplome cu sârg prenumele
in nume și va-dunați în cercuri
de cristal,
vă spun zigot din edenuri ce plăzmuiesc
Adamul iarăși gol, că meritul de-a scrie
fraze snoabe și necuvinte încastrate
in beton,
il au doar cei ce perfuzați cu visuri
terminate, vor să adune paiațe de speriat
in zile fără viață, iluzii vii și umbre
schițate din creion,
imuabil doar însinguratul ce plânge
pentru voi în versul crud, peren,
neajutat de nimeni și morgane cu chipul
inflorit prin vreun strigoi,
el ce își reazemă un infinit brocart de
suflet pe o spetează la rândul ei un fel
de rod vernal,
e cel ce insolit botează pe calea unui
drum inerm, un nume alb nestingherit
de pază, cu care să vă faceți vămilor din
viață, un plătitor de visuri cu strălucire
dreaptă de talant !
26 iulie 2019
Căldură mare
Castele de nisip și urme
năclăite-n pubertate,
pescăruși bizoni în aerul de munte al
unui semiton cu val pe punte,
din peturi nebăute setea
ucide guri cu stea pe fruntea unui
dinte,
un vodevil sprințar se-noada într-un
tempo de bazar, se vând acadele din
arțar în blăni de vulpe argintie
eschimosi pitici cu iglu-n spate fac
poezii de noapte boreală melcilor
fugari din zile de paradă,
la soare se topesc argintării din basme
cu harapi în straie de-acoladă pe
cosânzene triste,
atât de cald, căldură mare între vraci
ce-și umblă vrăjile prin răni de vârcolac
ademenind cocoși pe gard
cu adeverință de tocăniță luată vrac
din ora trei,
când tu mă fluieri încălzită de dorință.
26 iulie 2019
***
Pustiului din mine i-am dat nume
acum sunt o clepsidră ascunsă-ntr-un
decor,
va chem pe toți să mă priviți din dune
să-mi dați si voi un nume mai nisipos
ca risipitul răului în lume când,
intre două tropice de stele
vă sunt un anonim ecuador!…
E timpul de visare
În toate ceasurile ce-au stat
sunt obosit de mine,
e timpul de visare și mă reneg cumva
ciudat în secundarele ce ocolesc
nenumărate majuscule cu minutare,
izbânda unui somn de veci
ca din icoane proaspăt
revopsite,
e ca să mă visez mai treaz când treci
cu nimbul tău perciun
după urechi sub pomul meu însingurat
in roade dezvelite,
e timpul de visare
a doua naștere din trupul cărnii ce mă
doare,
plutire și dezmăț în cocorii vrăbiilor
cu chip de soare,
fluturi piranha ce-apucă mâna vremii
alergând tiptil prin balansoare
de pelin
și dulcele mierii în cadavre de morgane,
e timpul de visare
obosit din vid,
imi iau ștreangul la purtare…
26 iulie 2019
Chipul tău
Pe chipul tău creez mereu o nouă lume
alei cu trandafiri meridiane le înalț
in timpul nostru brăzdat mereu de-un nume
imparfumat eteric când mi te țin pe braț.
Chipul tău mi-e ziuă și mi-e noapte la un loc
in cele patru anotimpuri o flamură de alb,
un fel de coroniță vie făcută dintr-un joc
cu iele peste gânduri ce-mi murmură înalt,
Pictură tremurată pe-un șevalet deja color
in chipul tău artistul portretizează vântul,
pe ochii mari și sprinteni în amfore de dor
patru zări și-un cer în astre-mi poartă sensul.
Corăbii aburite de miraje-mi duc în visuri
atoluri minunate cu trupul tău plutind ușor,
ca un străjer înamorat eu iti prefac abisuri
din pasul meu, în pescăruși zburând fior!
Chipul tău e urcătură veșnică pe muntele
ce-mi ține vie eternă și înaltă neștiută poezie,
din versul ei îmi fac aripi să zbor măruntele
secunde cumpărate din edenuri pe datorie.
Si doar din chipul tău mă regăsesc pe mine
cel ce se pierde mereu nebun în acalmii,
din vipii și răcoarea ce se-ntâlnesc în tine
imi croiesc strai bălai, căci gol deja mă știi!…
27 iulie 2019
Demoni suntem noi
Ca să deschizi în demoni îngeri
cu sabia iubirii aplecată peste
capul lor,
trebuie din umbre să înțelegi martiriul
luminii ce din abisuri depărtate
il poartă în sute de răstimpuri
ca să ajungă azi la noi,
noi ne-am croit un țol din șarpe
in edenul curat ce din țărâna lui am fost
luați neîmbrăcați,
ne-a trebuit atât amar de timpuri
să treacă peste vreme ca îmbrăcați să
tot murim mai păcătoși și în pământ
s-ajungem fără stele tot dezbrăcați,
un om omoară omul cu aceeași mamă
sau poate cu aceiași frați,
ne-ncredem în vedenii, pe Dumnezeu
ca tată l-am uitat,
ne numărăm și-n somn arginții, deasupra
in loc de-un nimb avem tot aurul
din lume neînchipuit în somnuri lungi
funeste din care credem doar că
ne-am trezit,
când altul doarme-n jugul sărăcirii
nemâncat, grofii bastarzilor de-mbogățire
aruncă pâinea caldă câinilor ce carnea
tocmai și-au mâncat,
nu avem ochi pentru orfanii ce plâng
durerea-n patul gol, mai abitir le dăm
pastila ce-i fac să uite că nu dorm,
nelegiuri plutesc ca porumbeii-n anarhie
din anarhie ne facem viitorul un satrap
de carne vie,
citim adânc îndepărtate universuri dar
nu ne știm pământul de sub talpă
pe el îl ardem zilnic cu războaie ce ne
vor face în curând strigoi,
din postul mâinilor se adapă tot lucrul
rău și setea noastră adevărată în fapt
se pierde-n bâlciul gurilor neastupate
ce beau veninul arșițelor din ploi,
până la cer deschidem iaduri
ne apostrofăm în smoala neagră a domurilor
ridicate din neant,
case de modă, vernisaje și huzur, hoți de
speranță și de viață crescuți la sân
in locul unui prunc,
dintre atâția îngeri ce stau cu rodul pe
pământ și cruci vacante ce-așteaptă
Înălțare, nu căutați nici vinovați nici criminali
cu sabia-n spinare,
căci demoni suntem noi!…
28 iulie 2019
Dimineață iar
E dimineață iar,
te-as împăca de noapte
traducându-ti răsăritul din visurile noastre
calendar de emoții, chiar
de șoaptă pe cerul veșnic înstelat,
dimineață iar
tumultul unei zile noi așteaptă
nehotărât meridian ca mânzul unei
fugi prin câmpuri albe
de mărgean,
ca apa din fântână
ce murmură găleată și setea unui
pan
din ciocolată,
pe coapsa ta păstrată-n închipuiri
geneză,
mă-nfrigurez țărână în ape de botez
doar dimineața asta
ce netrăita încă, mă poartă rod
in tine pe ramuri zburătoare
ce fără anotimp,
mă fac un șoim maltez!…
29 iulie 2019
Statică…
nu pot să dorm,
afară la fereastră doi îngeri
incremeniți de noapte în balastrul
porților din umbre umectate,
peretele opus e ca un chip
de gheață,
mi-e frig în el și pleoapa unui vis
in așteptare se face
păianjen cu ochi de om
inspăimântat de propriul
braț ce-atârnă din tavanul unei ape.
29 iulie 2019
————————–
Simon JACK
Israel
Iulie 2019
(foto internet)