Constantin ENIANU: acord divin (poeme)

dacă iubeşti nu înşeli nicicând

chiar dacă o pedeapsă perfidă

în cale se arată cu grabă rupând

firul încins de simţire candidă

de aceea tu fii alături de mine

să-nvingem pe rău aici şi acum

căci ei nu poate decât prin venine

ca să-şi păstreze inima de fum

şi Cerul cu noi va fi totdeauna

acordul cu sârg să susţină

iubirea de toate-i unită în una

că cine iubeşte nimic nu dezbină

aşa păcatul la toţi şi la toate apune

în vraja hrănită cu pisc şi genune

 

 

Insulele lui Langerhans

 

Plecase trist spre Ea-n amurg…
Era supărat din vina furnicilor
din bucătărie şi a diabetului

 

Se întoarse acasă
cu amarul neîntâlnirii

 

Continue reading „Constantin ENIANU: acord divin (poeme)”

Constantin ENIANU: acum sau oricând

acum sau oricând

 

acum e vremea-n care nu se știe

cine-i cinstit și cine își ascunde

clarul feței la dosuri ce îmbie

slujbașii umilinței gândirilor profunde

acum se luptă clipa cu un veac

din veacul pierdut într-un trecut

ca să arate lumii plăcerea de posac

cum își serbează nervul ademenit de lut

acum iubirea-i alta deși-i la fel în dună

cu moștenita temă ademeniri-respingeri

măgulind suava atingere de lună

cu ochiul prea romantic de-a fixa convingeri

acum e timpul orbit de vaste spații

ce trezesc în moarte simplele ovații

———————————

Constantin ENIANU

Roman

3 octombrie, 2018

Constantin ENIANU: reflexii anteice

avere prin hârtie

s-a dus vremea când ajungeau pana
simțul și gândirea pentru a fi poet
acum e școala care poate drege rana
din ochi și tâmple până e complet
avere aduce diploma de înaltă școală
zice fiului sau fiicei un părinte
iar iubirea e cerută precum oală
sunată de nebuni sau fără minte
de spadă nu mai moare cavalerul
într-un duel spre a-și salva onoarea
azi Funcția dezleagă și-adulterul
că Dumnezeu nu-și are dezlegarea
dacă bun simț și minte s-au tot dus
numai nimicuri pe aici s-au spus

 

viu în sicriu

vorbesc cu alt că nu singur mă-ncânt
oricât sunt ascuns sau scos în față
solidar mă simt că-n lume am sfânt
ce se cheamă verb sau durere de viață
pe tăcuți aprob cât au de gândit
iar apoi aștept vorbirea s-așeze
peste mâinile obosite ca-n rit
de zile cu munci și apoi cu asceze
astfel pilule de durere de cap
Continue reading „Constantin ENIANU: reflexii anteice”

Constantin ENIANU: Lumea ca muză

Lumea ca muză

 

Tu treci tăcut cu suflet de popor
Şi nu pretinzi aceasta ca scuză
Copil fiind nu ai avut izvor
Nici codru să le iei ca muză

Izvorul tău vine din loc ce nu e
Nici urbe nici sat ci lumea toată
Cu flăcări de Olimp sau de căţuie
Slăvind iubiri de mamă şi de tată

Iar codrul e visul baterii de vânt
Peste frunzele verzi şi uscate
Când somnul ascunde orice cuvânt
Ce intră ca piatra tăcut în cetate

Tu nu vrei să stai la bun adăpost
Ca ursita să-ţi fie loc fără rost

–––––––––––

Constantin ENIANU

Roman

1 iulie, 2018

Constantin ENIANU: Lux populi

Lux populi

 

poporul lucid e sătul de șarade

amoruri ușoare populare beții

și șefi diplomatici cu vorbe fade

ce-ngroapă martirii fără să-i știi

poporul strigă în piept de copil

puritate să aibă ajuns și matur

prin mersul salvat de profitul vil

cu eterna favoare a banului dur

poporul nutrește fapte curate

și nu trage cu rigla dobândă

adevărului simplu într-o simplitate

de viață întoarsă-n moartea osândă

poporul e aspru și blând în putere

prin spațiul și timpul rotite de vrere

––––––––––––––

Constantin ENIANU

Roman

31 mai, 2018

Constantin ENIANU: Poesis

glăsuire

 

admir ochi plânşi ce vor să vadă
la fel ca-n veselie când trecut amar
nu umple clipa minţii într-o sfadă
cu alta balansând cântar
venit-a timp cu Dumnezeu în faţă
adică libertatea de-a gândi curat
rămas-au neguri abstracţiile-n viaţă
căci prin concret dezbini un necurat
de mult deprins cu acestea-nchini
clare cuvinte spre-a lăsa-n hârtie
tristeţi şi bucurii cu care-alini
moi glasuri ce nutresc falsă vecie
lansând banalităţi prin verb deschis
cu ochii plânşi eterenităţi mi-ai zis

 

homo ludens

 

mă joc cu ziua-n tâmple şi mă doare
splendoarea unei vini ce mai suport
trudirea gândului dispus să-mi care
cuvintele prin aer fără sort
mă joc cu-aiurea vrând mireanul
străzilor cu ştrengării naive
lângă fecioare străbătând aleanul
credinţelor în dragosti posesive
mă joc cu Dumnezeu că nu mai pot
să lupt c-o lume care şi-a propus
virtuţi să preţuiască-n Aristot
lângă noi vicii ce s-au recompus
mă joc cu toate şi omit furtuna
ce mi-ar reduce iubirile la Una

 

idem est Continue reading „Constantin ENIANU: Poesis”

Constantin ENIANU: Versuri

 

neantul lucidităţii

 

greaţa de egoism şi ploaia de stele
întinate cu glorii uşoare de leu
plictisit de jungla emulaţiilor grele
în imanenţa dulce fără Dumnezeu

mă fac să umblu sub soare hai-hui
să nu mai văd nevăzuturi aprinse
cum stau ca şi candele uitate în cui
că-n lume nu-s bunuri în ele cuprinse

Continue reading „Constantin ENIANU: Versuri”