Irina Lucia MIHALCA: Atât de aproape şi totuşi departe / So nahe und doch so weit/ Ahâtu di aproapi şi ahâtu di largu / So close and still far

ATÂT DE APROAPE ŞI TOTUŞI DEPARTE

 

Privesc uluită spre tine,
în fiecare noapte creştem,
ne înălţăm,
tot mai mult,
tot mai aproape,
tot mai departe…

 

Până la Cer,
dincolo de albastrul cerului,
dincolo de albastrul cerului
străbatem visul.
Din taina urzită în noapte
mă întorc
în visul meu risipit.
Intru în inima ta
cu rodiile coapte de lumina soarelui
– simfonii de culori, miresme şi gânduri!

 

Doar luna, rotunda lună
se iveşte
printre norii răsfiraţi de vânt.
Doar luna, rotunda lună
ne luminează visul plutitor
pe râul ce ne tulbură elegia peste măsură.
Doar luna, rotunda lună
ne-ngână şoaptele
prin ramurile bătrânului rodiu înflorit.

 

Totul e soartă, totu-i suspin, clipă.
Totul e un început nesfârşit.
Totul e căutarea îndelungatului ecou,
tot mai aproape de tine, de mine, de noi.

Tot ce-a trecut se continuă-n vis,
atât de aproape şi totuşi departe,
mă cauţi, te caut
prin adânca privire oglindită în apa din noi…

La capătul timpului
suntem noi –
departe de zile,
departe de luni,
departe de ani,
pe drumul înspre Lumina Veşnică.

 

 

So nahe und doch so weit
                          deutsche Übersetzung: Michael Tudor

 

Ich sehe dich erstaunt an.
Jede Nacht
wachsen und steigen wir,
immer mehr,
immer näher,
immer weiter…

 

Bis zur Himmel,
jenseits von blauen Himmel,
jenseits von blauen Himmel
überqueren wir den Traum.
Des mysteriösen Geheimnisses in der Nacht
komme ich zu meinem zerstreuten Traum zurück.
In deinem Herz trete ich
mit dem von Licht der Sonne gereifte Granatäpfeln
Symphonie aus Farben, Düften und Gedanken!

 

Nur der Mond, der runde Mond,
taucht zwischen den Windwolken auf.
Nur der Mond, der runde Mond
erleuchtet unseren schwebenden Traum
der unsere Trostlosigkeit über das Maß störte.
Nur der Mond, der runde Mond,
begleitet unsere Flüstern
durch die Zweige dem alten blühenden Granatapfel.

 

Alles ist Schicksal, ein Seufzer, ein Moment,
alles ist ein endloser Anfang.
Alles ist die Suche nach dem langen
Echo,
immer näher
an dich, an mich, an uns.
Alles was vergangen ist, setzt sich ihm Traum fort,
So nahe und doch so fern!
Du suchst mich, ich suche dich
durch dem tiefen Blick
auf dem in uns gespiegelte Wasser…

 

Am Ende der Zeit
sind wir –
weit weg von Tagen,
von Monaten,
von Jahren,
auf dem Weg zum Ewigen Licht.

 

 

Ahâtu di aproapi şi ahâtu di largu…

 

Pi tini omu, ti mutrescu ciudusitâ!
Criştemu cafi noapti,
cama-n dzeanâ,
tutu ma multu,
tutu ma aproapea,
tutu ma largu

 

Pânâ la ţeru,
Ma înclo de njirleatza ţerlui, ma înclo di njirleatza lui
strâbâtemu ghislu,
Ditu paradislu urdzâtu tu noapti
mi tornu tu ghislu a meu arâspânditu
Intru tu a ta inima ca arodiile coapti di cânjina soarilui –
muşuteaţâ di buiei, njiurizmi şi minduiri…

 

Maşi luna, rutunda lunâ
s-aspuni pitu niorii avinaţâ di vintu,
Maşi luna, rutunda lunâ
nâ lunjineaţâ ghislu ţi doarmi pi arâu
ţi nâ minteaşti multu înlâcrimata puizii di vreari,
pitu crendzâli
cu chitchi a bitârnului arodiu.

 

Tutu iasti înghrâpsitu, tutu-i uftare, clipitâ,
Tutu iasti un ahurhitu nibiţitu,
Tutu iasti câftarea iholui di ninti,
Tutu ma aproapi di tini, di noi,
Tutu ţi tricu tu ghisu dinău bânămu.
Ahâtu di aproapi şi ahâtu di largu,
Mi cafţâ, ti caftu
Pitu adânca mutritâ ditu ghilia apâei ditu niori.

 

Aclo iu zbiţeaşti chirolu
himu noi –
Largu di dzâli,
Largu di meşi,
Largu di anji,
Pi calea câtâ Videala Ti Totna.

 

 

So close and still far
Translated – Cosmina Simona Mihalca

 

I look astonished at you.
Every night we grow,
we rise,
increasingly,
closer,
further away…

 

Up to Heaven,
beyond the blue sky,
beyond the blue sky
traversing dream.
From mystery woven into the night
I return
to my wasted dream.
Go into your heart
with ripe pomegranates from sunlight
– symphony of colors, scents and thoughts!

 

Only the moon, the round moon
emerges through
the clouds scattered by the wind,
Only the moon, the round moon
enlightens our dreams,
floating on the river,
an elegy disturbs us beyond measure.
Only the moon, the round moon
murmurs whispers through
the branches of the old blooming rhodium.

 

It’s fate, it’s all sigh, moment.
It’s an endless beginning.
Everything’s long search echoes,
closer to you, to me, to us.
Everything past continues in dream,
so close and yet so far
I’m looking, I ‘m looking for
through reflections on deep water …

 

At the end of the time
it’s us –
away from days,
far from months,
far from years,
on the path to Eternal Light.

————————————

Irina Lucia MIHALCA

București

Lasă un răspuns