George ANCA: Ahimsa / nonviolenţa post-gandhiană în România

Gandhianismul este o doctrină spiritual-politică înemeiată pe nonviolenţă, pe ahimsa. Mahatma Gandhi, părintele naţiunii indiene, a fost luat drept model şi în afara Indiei, Martin Luther King fiind printre clasici şi martiri, asemeni maestrului. Doamna Usha Mehta, custode al muzeului Gandhi (Nani) din Bombay, mi-a povestit cum Dr. King a rugat-o, iar dumneaei a acceptat, să-i permită să doarmă o noapte unde dormea Gandhi, pentru a primi ceva din trăirile, vibraţiile aceluia. Voind să pronunţ „gandhianism” în America, într-un context public, am simţit un impuls ca şi electric purtîndu-i pe cei doi şi cred că am tăcut, în spirit jain, cu timiditate valahă.

                   Cînd Lucian Blaga a asistat la o conferinţă a lui Gandhi la Lausanne, s-a detaşat parcă de mesajul imediat pentru a face loc unei fulguraţii unice, altceva decît impresiile lăsate de personalităţile altor gînditori pe care îi întîlnise înainte, cum a şi scris într-un articol cunoscut astăzi şi în India. Mai mult, acea vedere a devenit povestirea lui preferată, ritmată ca un mahapranam/respiraţie lungă într-o repovestire materializîndu-l epic memorial şi pe Rilke:

         „Ne-a povestit odata despre Gandhi – Tagore si Gandhi – cum l-a cunoscut în Elvetia.
Stia, ca un regizor extraordinar, sa povesteasca. Tot începea asa, cu un glas domolit. Si încet se intensifica si privirea, si tot, si pe urma îti crea ca o halucinatie. Spunea cum a venit întîi Gandhi. Venise pentru o conferinta. Pe scena era o masa. Si-a venit omuletul acesta. Gandhi, îmbracat într-o camasa de lîna alba, mi se pare c-avea si picioarele goale, cred, dar nu stiu sigur. Si dintr-un salt s-a asezat în forma de Budha – cum stau ei, asa – pe masa si a început sa vorbeasca cu glas foarte mic întîi. Lumea a trebuit sa ciuleasca urechile ca sa asculte. Si pe urma, din ce în ce – ca la Blaga – glasul se intensifica. A început sa le vorbeasca, ma rog, de chestiunile lor hinduse… Si glasul se intensifica din ce în ce, din ce în ce, si din ce în ce avea Blaga impresia ca masa se facea mai mare, ca Gandhi crestea, ca tot restul era ca o pestera în care numai Gandhi stralucea la mijloc… În fine, ca un regizor! El vedea si ce spunea Gandhi. Nu mai tin minte de acum o mie de ani! Dar avea darul acesta nemaipomenit de a se transforma – si în glas, si în toate. Era extraordinar de fermecator si neprevazut în tot felul. Dar eu mai mult nu stiu sa-ti spun, fiindca nu tin minte ce vorbea, de unele si de altele. Spunea ca l-a cunoscut si pe Rilke. Ne povestea din voiajurile lui. Si spunea; „Rilke – îl vezi asa poetic si…” sigur, cum era. Dar zicea ca l-a vazut pe Rilke furios odata. Ca erau poftiti amîndoi, în Italia, nu stiu la cine, la o persoana importanta. Si i-a facut s-astepte la usa. A sunat si n-a venit imediat sa deschida. Blaga a suportat foarte bine asteptarile acestea. Rilke s-a înfuriat nemaipomenit, a spus, si a batut cu batul în usa. Si cînd a venit sa deschida, i-a reprosat ca l-a facut sa astepte afara. Ceea ce nu te-ai fi asteptat de la Rilke…
– Da. Într-adevar.
– Rilke – pe care mi-l imaginam serafic si extraordinar! Cu totul altfel l-ai fi crezut. Si a spus ca el a fost foarte mirat. Si în seara aceea, Rilke n-a vorbit la masa. A ramas sumbru. Ei, numai la aceasta nu m-as fi asteptat de la Rilke?! Vra sa zica ne povestea lucruri deosebite si ne facea mare placere. Pe urma vorbea de literatura, cu Ionel mai mult”. (Stefania Velisar-Teodoreanu, intervievată de Ion Oprişan, 12 februarie 1982)

         Vasile Voiculescu moare în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963, după ce refuzase hrana asemeni lui Mahavira, dacă nu lui Zahei, ”Şi rămase acolo încremenit într-o metanie năruită, aşteptând să se scoale amândoi la trâmbiţa judecăţii de apoi”.  Un paralitic purtat pe umeri de un orb, apud Schopenhauer, asociază Roxana Sorescu voinţei de a exista şi la Zahei-Ulise, Homer-Voiculescu, pe drumul lumii-luminii, transfigurat de ahimsa, nonviolenţa spirituală.

         Prietenul său, Urmuz, s-a sinucis în 1923, “în spiritul veacului” (George Călinescu), căutând o moarte “fără nici o cauză” (glontele?). După ce poruncise decapitarea lui Miron Costin în decembrie 1691, domnitorul Constantin Cantemir, tatăl lui Dimitrie, “plângea între toată boierimea şi blăstăma pe cine l-au îndemnat de au grăbit de i-au tăiat”.

         “ochii furaţi-mi cât sângeră blând/ soare-n amurg coborând” (Cezar Ivănescu). “Te voi conduce oriunde vei voi să mergi, iar ochii mei îţi vor însoţi picioarle”. (Kahlil Gibran)

         Doi credincioşi ai unei Zeiţe, închinându-i-se, aceasta le spune să ceară câte un dar: cel care va cere primul va primi jumătate din ce va cere, cel care va cere al doilea va primi dublu din ce a cerut primul. Unul era lacom, altul gelos. Lacomul s-a gândit: dacă voi cere primul, voi fi păcălit, iar gelosul: dacă voi cere primul, celălalt va fi mai bogat. Lacomul tace, după un timp, gelosul spune: O, Mamă, fii bună şi scoate-mi un ochi. Iar lacomul şi-a pierdut amândoi ochii. Normal, morala: orientare, gândire negativă, de unde viloenţa şi în familie, între fraţi (îmi ruinez fratele chiar cu preţul ruinării mele) etc.

         De ahimsa (nonviolenţă), în România a vorbit, în cunoştinţă de cauză, prima oară, Mircea Eliade, în articole, romane, jurnale şi memorii : “Prima floare care i se oferă acestuia este ahimsa, în sens propriu ea înseamnă non-violenţă” (“Introducere în tantrismul secret”); “Această extraordinară nebunie a Indiei, să iasă neînarmată în faţa tancurilor şi mitralierelor europene”; (în închisoare) “Am fost rugat şi eu să improvizez un curs de istoria religiilor şi să vorbesc despre Gandhi şi mişcarea naţionalistă indiană”; “Şeful Gărzii de Fier alesese calea nonviolenţei”; “Ce revoluţie naţională şi socială, în afară de cea a lui Gandhi, străbătută de duh creştin şi tolstoian – a îndrăznit să-şi facă “propagandă” cerând oamenilor să se apropie de călugări şi să fie în orice clipă aproape de moarte? Semnificaţia revoluţiei pe care o năzuieşte d. Corneliu Codreanu este atât de profund mistică încât succesul ei ar însemna încă odată victoria duhului creştin în Europa”.

         Tânărul Eliade consemna “profunda unitate a culturii aborigene indiene şi cea a tradiţiilor populare româneşti”. După Cicerone Poghirc şi Amita Bhose, oarecum protocronist, România-India se citesc şi Mioriţa-ahimsa.

         Chiar aşa. Încât am dezvoltat subiectul la Rajsamand (Rajasthan, India), în context internaţional – ahimsa, cu interes nu numai din partea unui musulman din Sri Lanka. Neopunerea la violenţă se asociază şi cu metoda jaină a frăţiei cu toate fiinţele (şi cu animalele), detaşarea ca şi jaină, ori de sol dacic, fiind tulburată de avatarul-nuntă, fostă moarte.

         “Mioară, mioară, tu-mi fii surioară”. “Dacă m-or urî/ Şi m-or omorî,/ Vina lor o fi,/ Păcat şi-or plăti”. “Stăpâne, stăpâne,/ Nu mă blestema!/ Nu-i de capul meu,/ Şi-i de capul tău.” “Mică miorea,/ Nu-mi purta grija,/ Iei m-or omorî/ Şi m-or îngropa”. “Surioara mea,/ Semnele tale/ Sunt şi ale mele./ Aseară m-am culcat/ Şi am visat / Că am să mor”.

         “Şi, iată, dădu soarele-n deseară,/ Se-mpliniră vorbele mioarei:/ Ciobănaşul de măciucă măciucat/ Lângă-o apă-i aruncat/…/ Mama oasele-aduna/ Şi os cu os lipea,/ Mioara din gură-i sufla/ Şi ciobanul învia./ O, ce somn somnii/ Ca-n aripa morţii!/ Mama-i zicea:/ – Şi acum, mioara mea,/ Nu zăbovi, îndat’/ Dă-te peste cap/ Şi te fă iar fată,/ Ca să-i fii mireasă”.

         “Câte fete-n sat la noi,/ Fă-le, doamne, toate oi,/ Şi pe mine-un ciobănaş/ Să le cânt din fluieraş,/ Şi pe mândruliţa mea/ Fă-o, doamne, o mieluşea/…/ Dumnezeu l-a ascultat/ Şi aşa s-a întâmplat/…/ Da’ şapte flăcăi din sat,/ Doamne, rău s-a supărat/…/ Către sară să-l prindem,/ Bucăţele să-l tăiem,/ Inima să i-o mâncăm,/ Blestemul să-l dezlegăm,/ Fetele să le luăm/…/ Da’ mândra ciobanului/ Pe cei şapte i-auzea/…/ Fugi, stăpâne,/ Că nu-i bine,/ Că vin şapte către tine/ Da’ ciobanu se ruga/ Înainte de-al tăia,/ să-l las’ să-şi cânte doina/…/ Cei şapte l-o apucat,/ Bucăţele l-o tăiat,/ Inimioara i-o mâncat,/ Blestemul s-o dezlegat/ Şi din turma cea de oi/ Se făcea fete-napoi./ Da’ mândra ciobanului/ Nu lua faţa omului./ Pe mormântu lui plângea/ Şi din gură cuvânta:/ Cin’ blestemu l-o-mplinit/ Să n-aibă loc pe pământ/ De iubit şi de murit,/ Şi nici traiu de trăit,/ Numa tot de chinuit,/ Cum mă legăn eu în vânt/ Şi-s legată de mormânt”.

         “De ce trâmbiţa nu tace,/ Turmă-ntoarce pe dâmboace,/ Pă la strunge turme strânge,/ Pân’ ce-şi rupe-un grai şi zâce:/ – Păcurar mic, străinic,/ Auzea numai un pic,/ Cei mai mari o ţânut sfat,/ Când la apă te-o mânat,/ O grea lege că ţi-a dat:/ Să te puşte, să te taie,/ Să te pună-n trei fârtaie,/ Să te taie, să te puşte,/ Să te puie-n trei ţăpuşe./ – Trâmbiţă, trâmbiţulică,/ Sora mea şi sorulică,/ Grăia către păcurari,/ Că, de-or vrea să mă omoare,/ Nu mă-ngroape în pripoare,/ Nici în negru ţintirim,/ De-acolo să nu mai vin,/ Ci în vârful muntelui,/ Sub cruciţa bradului/…/…nănaş mare/ Luceafăr de lângă soare/ Şi luna, soruca lui,/ Din marginea cerului.”

         Până la un florilegiu din care n-ar lipsi Inorogul şi oceanul lui Lucian Blaga – oricum ahimsa românească poate fi prefaţată în absolut cu “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” – sau Lumină lină de Tudor Arghezi, ne-am întoarce, atavic fie, la Eminescu, pe răspunsul verbal al unui editor: nonviolentă e Rugăciunea unui dac. Dar ahimsa finalului din Călin (Kali/dasa), sărbătorindu-se contrapunctic, nuntă interregn, în cosmos jain? Dar prefacerea, ca-n Ramayana lui Valmiki a durerii-soka în verset-sloka – “…greieri, şoareci,/ Cu uşor măruntul mers,/ Readuc melancolia-mi,/ Iară ea se face vers” ? Valmiki iar (?): “O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,/ Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus/ C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.”/ Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,/ Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu… ea moare,/ Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi”. “Mai e-n tot universul o stea plină e pace,/ Netulburată vecinic de ură, de război”? “De-aceea te-ai retras tu, îi zice magu-atuncea,/ Să trăieşti în asceze gândind la Dumnezeu,/ Bând apa mării-amară în negrele spelunce -/ Ca să domini in tine ispita, geniul rău”.

           În teatru, dacă nu pe scenă – Decebal – Zalmoxe–Hristos – Rigveda:

Deşi duşman, îţi zic: Bine-ai venit!

Eu duşmanii mei nu-i urăsc… îi bat,

Dară învinşi – eu îi iubesc /…/

Un singur lucru e mai bun ca viaţa,

Pentru că nu-i nimic, nimic chiar: moartea.

Ah, cum nu suntem pe atunci pe când

Nici fiinţă nu era, nici nefiinţă,

Nici marea aerului, nu auzul,

Nimic cuprinzător, nimic cuprins,

Nu era moarte, nemurire nu

Şi fără suflet răsufla în sine

Un ce unic ce poate nici n-a fost!

Dar vai! un sâmbure în acel caos,

Mişcându-se rebel, a nimicit

Eterna pace şi de-atunci durere,

Numai durere este-n astă lume…

Unde e starea aceea unde zeii

Nu existau, nici oameni, nici pământ,

Pe când acea fiinţă ne-nţeleasă

Nu-şi aruncase umbrele în lume?

 

SOCIO-ANTROPOLOGIA NONVIOLENŢEI/AHIMSA (CAMPUS)

 

         Namaskara Mahamantra jaină invocă închinător pe cei supremi, sufletele liberate, preceptorii, învăţaţii scripturilor, călugării celor cinci Mahavratas (non-violenţă, adevăr, non-furt, celibat, non-posesiune):

Namo Arahamtanam

Namo Siddhanam

Namo Ayariyanam

Namo Uvajjhayanam

Namo Loe Savva Sahunam

         Anticul Chanakya a remarcat că nu există duşman mai mare decât foamea – “Nasti kshudhasamah shatru”. Foamea este prima cauză a violenţei, spune actualul liderul religios al jainilor, His Holiness Acharya Shri Mahapragya.

         Educaţia pentru ahimsa – ahimsa prashikshan – are patru componente: istorie şi principii ale ahimsa; transformarea inimii; stilul de viaţă nonviolent (pentru ahimsak – practicantul ahimsa); instruirea pentru auto-angajare (self-employment).

         Nonviolenţa şi câştigarea pâinii merg mână în mână în curriculum-ul educaţiei ahimsa. Gândirea profundă şi schimbarea atitudinală asupra violenţei-bogăţie, violenţă-posesiune, ca şi baza conceptulă a metodologiei Ahimsa Prashikshan presupun următorii paşi esenţiali:

         A.Conceptul corect al dezvoltării. Acesta are patru aspecte: 1. Dezvoltarea emoţională prin educaţie. 2. Echilibrarea dezvoltării etico-spirituale cu dezvoltarea materială şi fizică. 3. Stil de viaţă liber faţă de violenţă. 4. Atingerea sănătăţii holistice, a echilibrului mental, păcii şi fericirii în sfera individuală şi socială.

  1. B. Dezvoltarea unei atitudini corecte faţă de bogăţie şi consum şi adoptarea unor mijloace cinstite de trai sunt necesare pentru a sista un astfel de câştig de bani şi consum care creează probleme sociale. Sunt patru aspecte: a. Stoparea vilolenţei ce rezultă din reacţie. b. Stoparea poluării şi degradării mediului. c. garantarea sănătăţii fizice, mentale, emoţionale şi sociale a individului. d. Eliminarea mentalităţii criminale.

         Practicile ahimsa prashikshan uzitează tehnica repetării (cu voce tare, scăzută, mental) a  câte unei detrminări ferme (sankalp):

         Sankalp pentru conceptul corect de dezvoltare: a. Voi adera la conceptul echilibrat de dezvoltare. b. Voi practica stilul de viaţă nonviolent. c. În educaţie voi încerca dezvoltarea emoţională.

         Sankalp pentru atitudine corectă faţă de bogăţie şi consum: a. Mă voi abţine de la dobândirea unei asemenea bogăţii şi consum care să creeze probleme sociale. b. Mă voi abţine de la dobândirea unei asemenea bogăţii şi consum care să creeze reacţie violentă. c. Mă voi abţine de la dobândirea unei asemenea bogăţii şi consum care să creesze sărăcie şi foame. d. Mă voi abţine de la  folosirea atâtor bani şi consum care ar putea crea inegalitate socială. e. Mă voi reţine de la asemenea ocupaţie şi consum care ar avea drept consecinţă poluarea şi distrugerea mediului.

         Sankalp pentru atitudine corectă faţă de consum: a. Mă voi reţine de la consum nenecesar.b. Voi exersa autodisciplină şi discreţie chiar pentru consumul necesar şi esenţial. c. Voi încerca să reformez mentaitatea criminală.

         Sankalp pentru prevenirea violenţei reactive. A. Rezolvarea conflictului de castă/rasial: 1. Voi avea o credinţă statornică în unitatea umană. 2. Nu mă voi angaja în nici un fel de conflict sau altercaţie bazate pe casteism sau rasism. B. Întărirea armoniei religioase şi comunitare: 1. Nu mă voi angaja în vreun conflict bazat be religie şi comunitate. 2. Nimeni nu trebuie să dezonoreze reuniunile, sărbătoririle şi procesiunile altor religii. Dacă este posibil, acestea să fie respectate din toată inima. 3. Dacă unii indivizi fac vreun rău religiei sau comunităţii cuiva, nu trebuie săvârşită răzbunare asupra întregii religii şi comunităţi ale răufăcătorilor. C. Rezolvarea conflictului etnic: 1. Voi dezvolta un punct de vedere relativistic faţă de diverse populaţii etnice. 2. Nu voi urâ pe alţii datorită diversităţii etnice, nici nu mă voi angaja în nici o violenţă pe acea bază.

         Se fac exerciţii – preksha – pentru eliberarea de tensiune (Sankalp: Practic meditaţia Preksha  pentru a-mi rectifica instinctele), pentru controlul asupra impetuozităţii, pentru dezvoltarea neînfricării (Spiritul meu de neînfricare se dezvoltă: frica mi se stinge), pentru dezvoltarea compasiunii şi sensibilităţii (Virtutea compasiunii mele se dezvoltă. Îmărătăşesc sensibilitatea cu toate fiinţele./ Patimile mâniei, mândriei şi lăcomiei fac pe om nemilos. O persoană nemiloasă chinuie şi înşală pe ceilalţi şi se complace într-un comportament indezirabil./ Cum nimănui nu-i place să fie tratat urât, de ce m-aş complace într-o comportare indezirabilă faţă de alţii?/ Pentru a duce o viaţă bună şi a face viaţa socială paşnică, trebuie să dezvolt compasiunea. Mă hotărăsc  ferm să dezvolt compasiunea în mine însumi (însămi), pentru dezvoltarea toleranţei (Spiritul meu de îngăduinţă se dezvoltă; echilibrul meu mintal se menţine. / Contemplu senzaţii fizice precum cele induse de vreme şi de boală,impresii mentale precum plăcere-durere, prosperitate-adversitate, răspunsuri emoţionale precum idei contradictorii, comportare contradictorie, interese contradictorii. Sunt supus tuturor acestor răspunsuri, dar doresc să le atenuez influenţa. Dacă influenţele acestea cresc, puterile mele vor scădea. Cu cât mai puţină influenţă de la acestea, cu atât mai mari puterile mele. Astfel, cultivarea toleranţei este secretului succesului în viaţa mea”), pentru dezvoltarea privirii relativistice asupra gândurilor şi activităţilor altor indivizi şi comunităţi (a. Voi adopta o privire relativistică asupra gândurilor şi activităţilor altor indivizi şi comunităţi. b. Nu voi crea o situaţie de conflict datorită diversităţii de gândire şi de muncă; în loc să creez conflict, voi căuta reconcilierea) .

         La finele stagiului de instruire ahimsa se repetă următoarele (sankalp final): 1. pentru dezvoltarea puterii mentale voi practica Anupreksha dezvoltării spirituale.2. Voi rămâne credincios zeităţii/dumnezeului/sufletului meu. 3. Voi încerca să rezolv probleme sociale prin valori morale şi spirituale. 4. Voi practica Anupreksha detaşării pentru restrângerea consumului. 5. Pentru dezvoltarea morală voi practica Anupreksha integrităţii. 6. Voi practica regulat exerciţiile învăţate în programul de instruire pentru nonviolenţă/ahimsa

Tehnicile includ: Mahaprana (respiraţia lungă), Kayotsarg (contemplarea autoconştiinţei), perceperea respiraţiei, perceperea culorii albe, meditaţia roz, sorbirea culorii albastre etc.

AHIMSA PRASHIKSHAN

 

         Jainii cred în Jina cf. şaiviţi-Şiva, vaişnaviţi-Vişnu, creştini – Cristos. Dar Jina nu se referă la o persoană, este o stare a sufletului. Cele trei doctrine de bază ale jainismului sunt ahimsa (nonviolenţă), aparigraha (nonposesiune), anekanta (nonabsolut). Lumea este din infinit în infinit, necreată, atma-sufletul este forma cea mai pură a lui Dumnezeu, care nu este creator, protector şi distrugător. Religia are 24 fondatori, Tithankaras, cel dintâi – Rishabha, cel de-al 24-lea – Mahavira (sec. 6, contemporan cu Buddha, Laotse, Confucius, Pythagoras). Thirtankara mai este numit Jina, Vitaraga, Arhat, Sarvajna.

 

Principii şi istorie

 

         ahimsa paramo dharma (Mahabharata) – nonviolenţa este cel mai înalt principiu religios. Violenţa (himsa) se produce în timpul muncii, în apărare, sau premeditat. Actul trăirii împreună nu epuizează posibilitatea nonviolenţei/ahimsa. În schimb, ahimsa spirituală ţine de unitatea fiinţelor vii, asemenea, animal, pasăre sau om. Violenţa e nu în societate ci înăuntrul fiinţei, dntotdeauna. Este un mit dobândurea nonviolenţei prin represarea violenţei din societate.

         Ahimsa, cuvânt compus din negativul “a” şi “himsa” însemnând nonviolenţă, comandă, în negativ, a nu te angaja în ataşament sau ură, a nu ucide nici o fiinţă vie, să opreşti şi să elimini asemenea tendinţe. În direcţia pozitivă, ahimsa ne motivează să ne angajăm în activităţi care promovează adevărul, spiritualitatea, cunoaşterea şi viaţa bună a ta şi a celorlalţi. În sens negativ, ahimsa aboleşte violenţa. În sens pozitiv este angajament cu sine şi cu lumea pentru facerea de bine. Negaţia generează tendinţe pozitive, iar acceptarea binelui implică respingerea răului.Ahimsa negativă e pasivă, cea pozitivă e activă.

         Intenţia rea e violenţă, intenţia bună e ahimsa. Mânia şi mândria sunt rezultate ale violenţei în forme eterice. Ataşarea şi ura sunt cauzele cele mai de seamă ale violenţei. Puţinătatea sau lipsa a ceva de asemenea cauzează violenţă. Spiritulde detaşare – Vitragata – ne ajută să transcendem hotarele înguste ale ataşării şi urii.

         Din cauza diferenţelor de castă, culoare şi credinţă, fiinţele umane se privesc mai de grabă cu ură decât cu iubire. Filosofic, avem trei opoziţii: prohibit; prohibitor, vânat; vânător, noncoexistenţial. Ahimsa poate fi susţinută numai de filosofia anekant, care ne învaţă că nu există nimic precum o opoziţie absolută sau o acceptare absolută pe lume. Nu sunt adevărate diferenţialitatea absolută şi asemănarea absolută. Dacă opoziţia este partea expresivă, acceptarea este partea ascunsă. Asemănarea e ascunsă după diferenţialitate şi viceversa. Dacă ne concentrăm pe diferenţă şi opoziţie, se generează violenţă. Dacă ne concentrăm numai pe asemănare şi acceptare, sensul nostru al utilităţii este cu susl în jos. Soluţia (la violenţă) e să ne concentrăm asupra relativităţii dintre asemănare şi diferenţă, dintre opoziţie şi acceptare.

         Personalitatea modernă e responsabilă pentru violenţă. Trebuie explorat subconştientul. Scientiştii văd violenţa ca pe un dat genetic. Psihologii consideră violenţa instinctul bazic al omului. Sau instinctele sunt rădăcina violenţei. Ecologişti fac din mediu cauza violenţei. Filosofii spun că violenţa rezidă în acţiunile omeneşti. Acţiunile noastre trecute ne forţează să comitem violenţe. Dar, potrivit unei axiome filosofice, acţiunile trecute pot fi modificate, cumva şi genele, instinctele, mediul? Singurul răspuns ar fi dezvoltarea ahimsa şi reducerea violenţei (himsa), schimbarea rădăcinilor violenţei şi a mediului/ media violente.

         Conştiinţa obiectului exterior trebuie schimbată în conştiinţa de sine. A fi conştient de sine înseamnă a fi nonviolent. Fiind conştienţi de obiect, suntem violenţi. Sexualitatea, mânia, posesivitatea şi îndoiala promovează violenţa prin tensiune represivă, chimia corpului, dezechilibrul sistemului nervos, orientarea negativă, activitatea în exces etc.. Numai spiritualitatea, conştiinţa sinelui, realizarea sufletului şi simţământul egalităţii pentru toate fiinţele pot corecta violenţa. Se defineşte schimbarea, se dezrădăcinează violenţa prin meditaţie, controlul respiraţiei, autodisciplină. Celălalt e absent când ne concentrăm asupra noastră înşine şi atitudinea negativă se stinge. Cel mai greu lucru, a răspuns un filosof, este a te concentra asupra sinelui, după cum cel mai uşor este să-ţi dai cu părerea fără a ţi se fi cerut. Tendinţa către violenţă e controlată prin meditaţia trupului, a vorbirii şi a minţii.

         Ahimsa îmbrăţişează toate religiile şi filosofiile, fie islamică, budhhistă, parsi, tao, creştină, vedică, şinto, sikh or jaină, dincolo de hotarele provinicialismului, şovinismului lingvistic, sectarianismului sau comunalismului. Nu e proprietatea nici unui individ, e un simţământ universal.

         Rgveda: “Iartă-ne, o, Varuna, dacă am făcut rău unei persoane care ne iubeşte, unui prieten, coleg sau vecin, sau chiar unei persoane necunoscute”. Yajurveda: “Lasă-mă să văd în toate fiinţele semeni”. Atharvaveda: “O, Doamne, fă-mă să mă simt prieten tuturor fiinţelor omeneşti, fie că le cunosc, fie că nu”. Chhandogya upanishad: “cineva poate atinge Brahm Loka împlinind toate datoriile faţă de învăţătorul său, studiind Vedele, generând religiozitate printre fiii şi discipolii săi, controlând şi internalizând toate organele de simţ, ne angajându-se în volenţă sau orice alt fel împotriva vreunei fiinţe vii aşa cum se arată în scripturi şi comportându-se astfel până la sfârşitul vieţii sale”. Ramayana: “Regele trebuie să protejeze femeile, copiii, bătrânii şi pe cel ce a căutat adăpost la el”. Mahabharata: “Ahimsa e de un ordin mai înalt decât amândouă îndeletnicirile de a câştiga bani sau de a ţine ritualurile”. Mahavira: “Cel pe care vrei să-l ucizi nu e altul decât tine însuţi”. Buddha: “Considerându-i pe ceilalţi asemeni ţie, nu trebuie să-i ucizi sau să laşi să fie ucişi”. Bodhicharyavtar: “Un om devine inferior ucigând o fiinţă vie”. Mahatma Gandhi: “Am pornit în căutarea adevărului. Am găsit ahimsa.” Vinoba: “ a distruge duşmănia, pofta, foamea, boala”.

         Iisus Hristos: “Iubeşte-ţi duşmanul”. Koran Sharif: “Bismillahurrehmanerahim” (Dumnezeu este atotblând). Dr. King: “Universul e de partea dreptăţii”.

Transformarea inimii

 

         Transformarea inimii, a mediului interior are mai puţin succes decât schimbarea mediului exterior. Nu pot fi schimbate secreţiile hormonale, simţirile şi gândurile. Dar nici simplul destin nu scuză un hoţ, un desperado. “Doar unul dintr-o mie încearcă reuşita” (Gita). Oricine poate atinge desăvârşirea, fără gând la rezultat, cât la echilibrul său mental.

         Cum să ne schimbăm simţirile şi emoţiile? Potrivit unei axiome, ascunsul nu poate fi găsit decât devenind ceea ce este ascuns, Gupti. Sunt trei feluri de Gupti ascunderea trupului, a vorbirii sau a minţii. Kayotsarg (relaxare), tăcerea şi concentrarea sunt primul pase spre transformarea inimii. Cea mai mare problemă de azi e violenţa nenecesară  – violenţa necesară ar fi de 25% din total. O societate nu poate înflori prin minciună, necinste, hoţie, violenţă, rapacitate, tulburare şi agresiune. Atracţia faţă de material, de obiect, face secundară transformarea inimii. Este necesară schimbarea acestei atracţii faţă de material şi şi trezirea conştiinţei fiinţei. Cel ce meditează e religios, se roagă, este nonviolent, nemeditatorul e copleşit de energii negative, ireligios, violent. Sănătatea, în Ayurveda, este echilibrul deficienţelor; “kalah parinamah” (timpul aduce schimbae şi se schimbă pe sine).

         Transformarea inimii cere anume instruire: crearea credinţei, cunoaşterea îndemânărilor, practica. În meditaţia adâncă, timpul şi spaţiul sunt anihilate. Unii nu pot intra în dhyana, alţii nu mai pot ieşi din ea. Trăim într-o lume de forme o viaţă de forme. Prin dhyana se transformă inima, se concentrează mintea, se dezrădăcinează excitaţiile. A vedea faţă în faţă înseamnă a deveni unul. Prin vedere, formele iligibile devin lizibile.

Stilul de viaţă nonviolent

 

         Stilul de viaţă nonviolent , pentru care viaţa este o ştiinţă a ahimsa şi a păcii, lansează şi este lansat de un ahimsak, un individ exemplar care nu are nevoie de ditrecţiile altora. Fromarea personalităţii acestui (ideal) ahimsak se realizează, în prezent, prin Anuvrata, sistem întemeiat de Acharya Tulsi şi ahimsa prashikshan, a lui Acarya Mahapragya.

         Codul de comportare al Anuvrat promovează schimbarea stilului de viaţă pin: 1. ahimsa practică sau abţinerea de la violenţă (stilul de viaţă ahimsak presupune minimizarea violenţei, care este necesară vieţii dar nu este baza vieţii; textele jaine acceptă patru forme de violenţă: violenţă generativă – în agricultură, violenţă opoziţională – în autoapărare, violenţă la nivelul gândirii – simţiri agresive, violenţă în acţiune – ocupaţională.); 2. Nonagresiune; 3. Non-participare în activităţi destructive; 4. Credinţa în unitatea fiinţelor umane (a tuturor fiinţelor); 5. Toleranţa religioasă (orice religie este esenţial o expresie a adevărului având propriul semn distinctiv – jainii – ahimas, Buddha – mila, creştinii – serviciul, Vedele – purtarea dreaptă); 6.Siguranţă/ încredere  în interacţiune şi în afaceri  (încredere interactivă: a. nu există înşelătorie în încrederea socială b. normele stabilite nu sunt violate în încrederea socială c. nu se doreşte câştigarea de beneficii adiţionale în încrederea socială); 7. Dezvoltarea disciplinii (sublimarea prin autodisciplină); 8. Transparenţa alegerilor (şi electorii şi candidaţii pot fi responsabili de malpraxis); Descurajarea tradiţiilor vătămătoare şi bolnave (e.g. zestrea-sinucidere, nunta exhibiţionistă); 10. Neacceptarea substanţelor intoxicante şi o viaţă liberă de dependenţă (Gandhi. “Analfabetismul e de departe mai bun, dacă educaţia e finanţată prin vânzarea de substanţe intoxicante”); 11. Dezvoltarea conştiinţei mediului (istoria civilizaţiei este istoria violării legiloor naturii).

         Principiile relativităţii (anekanta): a) Nici un obiect ori sistem nu e dincolo de câmpul relativităţii. Fiecare obiect şi sistem este relativ. Nu este complet ăn sine însuşi. b) Două calităţi opuse pot exista într-un obiect împreună. c) Punctele de vedere nu stau în opoziţie unul cu altul. Ele sunt relative şi, astfel, complementare unul altuia. d) Continue reading „George ANCA: Ahimsa / nonviolenţa post-gandhiană în România” →

Ioan Nicolae MUȘAT: Conferința Națională pentru Civilizația Creștină „Uniți prin Credință”, Buzău, 2019

ASCIOR vă invită la cea mai importantă manifestare anuală a sa, Conferința Națională pentru Civilizația Creștină „Uniți prin Credință 2019″, care se va desfășura în două părți, prima parte, sâmbătă, 12 oct, ora 10 la Sala Mare a Consiliului Județean Buzău, a doua parte, duminică, 13 oct 2019, ora 12,00 la Amfiteatrul Centrului Județean de Cultură și Artă, Buzău.


Sâmbătă, 12 oct 2019, ora 10, la Sala Mare a Consiliului Județean Buzău vor avea loc festivitățile:


1) 10-11,00 Primirea delegațiilor ASCIOR din țară și din afara granițelor cu un foarte scurt cuvânt (de 4-5 minute) din partea șefului delegației, PROGRAM CULTURAL !


2) 11,00-13,00 Scurte expuneri conferențiale, Pr. prof. univ. dr. Emilian Cornițescu, Ieromonah Andrei, exarhul mănăstirilor din Rep. Moldova, prof. univ dr. Mnerie Dumitru, conf. univ. dr. Carmen Ciornea, prof. dr. Antoniu Pastin, Pr. prof. dr. Mihail Milea.


3) 13,00-13,20 pauză


4) 13,20- 15,30 Înmânarea premiilor ASCIOR, ( se vor îmnâna 10-14 premii de interes și competență), program cultural cu Grupul de copii din Cernăuți, Ichim Maria și alți interpreți din Buzău și participarea extraordinară a grupului folcloric bărbătesc „Voievozii munților din Covasna lui Decebal” condus de inimosul Preot patriot Vasile Antonie Tămaş!
Continue reading „Ioan Nicolae MUȘAT: Conferința Națională pentru Civilizația Creștină „Uniți prin Credință”, Buzău, 2019″ →

Ioan Nicolae MUȘAT: Un eveniment important ASCIOR, conferința Orizonturile Bucuriei Tinerilor

ASCIOR și Centrul Cultural Alexandru Marghiloman, luni, 30 sept 2019, ora 16,30, deschid Cenaclul ASCIOR condus de scriitoarea Paulina Georgescu și Atelierul de Creație ASCIOR, condus de prof. ing. Elena Mihalache, în cadrul conferinței Orizonturile Bucuriei Tinerilor, sub patronajul Primăriei Municipiului Buzău.


Avem onoarea să participe Dl prof. dr. Stelian Gombos, din București, cu o conferință deosebită despre tineri „Dacă tinerețea ar ști și bătrânețea ar putea”!


Momente muzicale cu Ichim Maria și Laura Constantin!


În deschidere Ioan Nicolae Mușat, președinte fondator ASCIOR!


Prin programul susținut de Primăria Municipiului Buzău „ASCIOR-tineri pentru viitor”, elevilor și tinerilor participanți (vârsta 12-25 ani), pentru interesul acordat culturii, li se va acorda un premiu de 100 lei, prin tragere la sorți!


ASCIOR pentru bucuriile omului!

–––––––––––

Ioan Nicolae Mușat
Președintele ASCIOR

Liliana DEREVICI: Sub egida LIGII SCRIITORILOR, s-a reluat activitatea Cenaclului literar „Artur Silvestri” după o rodnică și binemeritată vacanță de vară

Cenaclul literar „Arthur Silvestri” al Ligii Scriitorilor și-a reluat activitatea în după amiaza de 26 septembrie, prin ședința prezidată de doamna președintă a cenaclului, prof. VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ, alături de domnul președinte al Ligii Scriitorilor, AL. FLORIN ŢENE și domnul IULIAN PATCA, aflați în prezidiu. Doamna prof. Voichița Pălăcean Vereș  în prezența unui numeros public a deschis ședința mulțumind celor din sala de la Centrul Militar pentru prezență, urându-le bun venit și dând apoi cuvântul  scriitorului  Al. Florin Țene pentru a prezenta activitatea literară din vacanță. Domnia sa a punctat momentele importante ale manifestărilor culturale pe timpul verii.

Președintele național al Ligii Scriitorilor a propus ca filialei IașI-Moldova să-i fie luat dreptul de a folosi însemnele Ligii Scriitorilor pe motivul încălcării Statutului din partea conducerii acesteia. Membrii Comitetului Director și a Consiliului de Conducere prezenți în sală și toți ceilalți membri ai Filialei Cluj a Ligii au fost de acord în unanimitate. În continuare Al.Florin Țene  a vorbit despre  sărbătorirea Zilei Limbii Române care a fost organizată la Olănești, unde au participat 52 de membri ai Ligii din țară, din țară și diasporă. . Manifestarea a avut loc la Biserica din Albac, iar ședințele s-au ținut într-un cort special amenajat. Au fost vizitate două mănăstiri: Iezer și Pahomie. În organizarea Bibliotecii orășenești “A.E. Baconsky “ din Călimănești și a profesorului C.Geantă a avut loc o întâlnire cu scriitorii Titina Nica Țene și Al.Florin Țene unde au venit scriitori din Slatina și Râmnicu Vâlcea. Despre opera scriitorilor clujeni au vorbit:prof.Constantin Geantă, bibliotecara șefă Georgeta Tănăsoaica, Lucia Locusteanu, Mihai Sporiș etc. Cei doi scriitori au vorbit despre opera pe care au scris-o, donând o parte din cărțile lor bibliotecii.

În continuare Al.Florin Țene a prezentat și discutat despre cărțile primite în timpul veri:    Virginia Paraschiv-„Secretul lumii”,  Revista „Porțile Nordului”, revistă ce apare de 4 ori pe an,  Antologia Societății Culturale Anton Pann de la Vâlcea,  Corneliu Urian, director al unei scoli dintr-o comună din județul Bistrița împreună împreună cu Nadia Urian Linul: „Nu doar…povești” ,  Petre Din, profesor din județul Sibiu: „Primul război mondial”,”Poezii “ de  Virginia Brănescu din Bistrița, „ Lacrimi din cărți„  de    Ion Istrate-directorul revistei „Luceafărul” din Botoșani,   Dorina Rodu, redactorul revistei „Luceafărul”: „De ieri , de azi… pentru mâine” ,Nicolae Feher, preot : „Lumina lui Hristos luminează lumea”, Ligya Diaconescu, directorul revistei „Vibrații”,   Ion Oprea:  „Istorii, comentarii, „  Sandu Civa-poezii-„Sunt un romantic incurabil”,„Sunt un poet de modă veche”, „Pe coama mea”, Paul Iacob, preot profesor: ”Bate-n ușă”,       Mihai Sporiş, coordonator al mișcării culturale din Râmnicu Vâlcea-„Reportaje de călătorie”, și „Cugetări despre Posada și alte provocări”,      Olimpia Sava din Galați- „Povestioare hazlii pentru noi, iubiți copii”,   Ionela Flood  din Anglia-poezii: „În lacrimi, iubirea inimii nu plâng niciodată”, Dumitru Gălăuţan: „Pagini de istorie și tradiție românească,”   Mihai Sporiş: „De vorbă cu Lucian Blaga”       Revista ; „Muntele”, editat[ de N.Danciu Petniceanu, Lucia Bibarţ, președintele filialei din Arad: „Poezii pentru copii”, Revista „Sufletul meu”, revistă din Banat,  Revista „Cuvântul argeșean”, revista filialei din Pitești,  revista filialei din Hunedoara: „Spirit de Roșcani”, „Averea bunei educații „ de Teodor Baconschi, despre această carte a scris în reviste Al.Florin Țene, ” Lecturi subiective“ de Lucia-Elena Locusteanu, “ Ferestre spre lume “ de Mariana Popa. Despre aceast[ carte vorbitorul a publicat o cronică interesantă în presă,“Floare sunt și-așa mă chemă ” de Floarea Nițescu, Dan Teodorescu “Eseuri cu balonul oval “și “Game-Set-Match “, Victor Constantin Măruțoiu “ Al Treilea Munte“ despre care Al.Florin Țene a subliniat că în această carte se află poezii interesante, din care emană o filosofie a teologiei. Și “Secretul lunii “ de Virginia Paraschiv.

În continuare  domnul Iulian Patca a prezentat  cărțile și revistele:  Lucia Cosmina Vlad: ”Valoarea suferinței” culegere de eseuri de religie și existenț, Teofil Mândruțiu-„Drumuri pe sub mare,„Cusături curente”,„Pumni de praf și pământ”,Vasile Crișan din Câmpia Turzii-trei cărți-„Efervescența bursei”,„Înaintea victoriei”,„Simptomele capcanei”. Domnia sa a adăugat că în 8 septembrie a participat la „Zilele comunei Răscruci” unde au participat 5 membri ai Ligii Scriitorilor.

Continue reading „Liliana DEREVICI: Sub egida LIGII SCRIITORILOR, s-a reluat activitatea Cenaclului literar „Artur Silvestri” după o rodnică și binemeritată vacanță de vară” →

Dr. Viorel ROMAN: Brexit / țapul ispășitor

 Țapul ispășitor al eșecului tratativelor dintre Uniunea Europeana și Marea Britanie, no-deal Brexit, urmează cât de curând să fie pus la stâlpul infamiei și premierul Boris Johnson face tot posibilul ca el să iasă basma curată și responsabilitatea să fie a birocraților și parlamentarilor UE, care bagă bețe în roata celor care vor libertatea „să reia controlul destinului țării lor“. Viziunea insulara, UK.

Pe de alta parte Comisia, Parlamentul UE așteaptă propunerii în scris de la guvernul UK, sunt pentru prelungirea tratativelor și chiar pentru un nou Brexit-Referendum, dupa ce Parlamentul Britanic refuza un no-deal. În orice caz UE nu va accepta o politica de Dumping de partea cealaltă a Canalului Mânecii sau tolera un Singapore la Marea Nordului. Viziunea continentala, UE.

În sec. 19 si 20, Perfidul Albion câștigă toate războaiele și Europa continentală e țap ispășitor. În sec. 21 a reînceput lupta. Va fi Johnson la nivelul lui Churchill, modelul sau politic? „Read how Britain’s new Prime Minister was inspired by Winston Churchill“, Boris Johnson: The Churchill Factor: How One Man Made History, London 2015, 432 p.

http://www.gandaculdecolorado.com/napoleon-hitler-merkel/

https://www.academia.edu/40226640/80_de_ani_de_la_inceputul_R%C4%83zboiului_Mondial_II

http://bentodica.blogspot.com/2019/09/viorel-roman-80-de-ani-de-la-razboiului.html

https://ioncoja.ro/80-de-ani-de-la-inceputul-razboiului-mondial-ii/?fbclid=IwAR3JIUAYmXRGWxkn5LIMJQ65gP66AoZ87shjJRiwkJshnXKkOVPcEXBrBjg

https://www.asiiromani.com/romania-2017-si-antiintelectualismul-protestant-si-ortodox/

https://www.academia.edu/27240323/Deus_ex_machina_-Brexit

https://www.academia.edu/39907696/BREXIT_Boris_Johnson_premier

https://www.academia.edu/39745090/BREXIT_Boris_Johnson

http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=17944

https://www.academia.edu/34504213/Semnele_vremii_complet.pdf 

https://www.academia.edu/30219891/Nationalism_sau_internationalism

*

http://www.logossiagape.ro/2019/09/15/dr-viorel-roman-brexit-ante-portas/

https://www.facebook.com/LOGOSsiAGAPE/

Mariana CONSTANTINESCU: Lansări de carte și recital de poezie în cadrul Zilelor Revistei TRIBUNA


           În după amiaza zilei de sâmbătă, 14 septembrie a.c., a avut loc în Sala de Conferințe a hotelului Seven din Cluj-Napoca o amplă manifestare culturală condusă de redactorul șef al revistei, scriitorul Mircea Arman.

            În cadrul acestei manifestări și-a lansat cartea profesorul univ.dr.Ilie Rad, scrisă în colaborare cu soția Daniela Rad, intitulată: ”O călătorie la capătul lumii “. După o expunere interesantă și amplă despre călătoria efectuată în America de Sud, coordonatorul manifestării filosoful Mircea Arman l-a invitat pe Ioan Pavel Azap, redactor la revista TRIBUNA, să vorbească despre cartea “Ridurile pietrei “ de Ionuț Țene.

Poetul Ioan Pavel Azap a făcut o retrospectivă despre anii tinereții lor, concluzionând cu aprecierea originalității poezieilui Ionuț Țene. În continuare moderatorul ședinței a dat cuvândul poetului Ion Cristofor, vicepreședintele Filiale Cluj a Uniunii Scriitorilor, care a făcut o analiză pertinentă a poeziilor lui Ionuț Țene, fiind de acord cu cele scrise de poetul Marcel Mureșan în postfața volumului. În încheierea acestui moment autorul a vorbit despre evoluția poeziei sale.

            În continuare a urmat un recital de poezie, în care poeții prezenți în sală au citit din creația lor:  Irina Lazăr, Mircea Ion Duță, Victor Constantin Măruțoiu, Ion Cristofor, George Mihalcea, Dorin Crișan, Al.Florin Țene, Nicoleta Crăete, Ioan Pavel Azap și Ionuț Țene.

–––––––––––––-

Mariana CONSTANTINESCU

Cluj Napoca

14 septembrie 2019

Liliana DEREVICI: Reluarea Cenaclului literar „Radu Stanca” de la Centrul de vârstnici nr. 2 după o bine meritată vacanță de vară

,,A ruginit frunza din vii-noi ne întoarcem la poezii”

 

După o bine meritată vacanță de vară Cenaclul literar „Radu Stanca” de la Centrul de vârstnici nr. 2 și-a reluat activitatea, menționând că funcționarea acestui cenaclu a început acum 17 ani.

Primul punct din ordinea de zi a fost vizionarea expozițiilor de pictură „Culori de lumină” a talentatelor artiste plastice, senioarele VIORICA BUNEA și RODICA MORAR, și „Culoarea vieții” organizată de CRISTINA SUCIU, , expoziții expuse în holul de la etajul II la intrarea în Sala de bibliotecă a Centrului unde are loc Cenaclul literar. Apoi președintele cenaclului, domnul AL. FLORIN ŢENE  a prezentat  programul ședinței de astăzi 11 septembrie a.c. și tema acestei ședințe : « A ruginit frunza din vii-noi ne întoarcem la poezii”, enunțată atât de poetic.

Au fost menționate de către domnul președinte AL. FLORIN ŢENE, activitățile cele mai importante din perioada vacanței:

–   31 august: Ziua limbii române, activitate desfășurată la Olănești, pe o platformă a bisericii din Albac unde atât dimineața cât și seara s-au ţinut ședințele dedicate zilei limbii române având ca invitați personalități din țară și din străinătate-Anglia, Franța, Canada, în total aproximativ 50 de persoane. S-au recitat poezii, s-a discutat, doamna Lucia-Elena Locusteanu a fost distinsă cu două diplome, din partea Ligii Scriitorilor și din partea  revistei  internaționale Star Press coordonată de Ligia Diaconescu. La invitația primarului din Călimănești a avut loc un medalion literar la Biblioteca Baconsky din Călimănești, unde au participat scriitori din Slatina și Râmnicu Vâlcea. Au fost făcute donații de carte de către scriitorii Titina Nica Țene și Al. Florin Țene.

–  A apărut cartea doamnei profesoare LUCIA-ELENA LOCUSTEANU: „ Lecturi subiective, proză și dramaturgie”.

Continue reading „Liliana DEREVICI: Reluarea Cenaclului literar „Radu Stanca” de la Centrul de vârstnici nr. 2 după o bine meritată vacanță de vară” →

Al. Florin ŢENE: Începe stagiunea ședințelor cenaclurilor literare clujene ale Ligii Scriitorilor

             Așa cum a intrat în tradiție, de mai bine de 15 ani, după o vacanță binemeritată, în luna septembrie a fiecărui an, încep ședințele celor două cenacluri clujene ale Ligii Scriitorilor. La care sunt invitați să participe toți iubitorii de literatură și creatorii de frumos din Cluj, județ și din țară.

            În data de miercuri, 11 septembrie, orele 11, la  cenaclul “ Radu Stanca“ care își ține ședințele la Centrul multifuncțional de servicii integrate pentru vârstnici nr.2, (coordonator Ligia Bocșe ) din strada Decebal nr.21 Cluj-Napoca, președinte Al.Florin Țene, va conferenția profesoara Lucia-Elena Locușteanu, după care vor urma lecturi din creațiile membrilor cenaclului.

            În data de 26 septembrie, orele 17, la Cercul Militar-Sala Armelor, va începe ședința  Cenaclului “Artur Silvestri “, condus de profesoara Voichița Pălăcean Vereș. Cenaclul funcționează în cadrul filialei Cluj a Ligii Scriitorilor Români, condusă de Iulian Patca.

 

———————————–

Al. Florin Țene

Președintele național al Ligii Scriitorilor Români

Membru al Academiei Americană Română de Știință și Cultură

 

Al. Florin ŢENE: În organizarea revistei STARPRESS și a LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI – Ziua Limbii Române-Limba “vechilor cazanii “care unește

Motto:”Ca orice om cult și cu simțire normală îmi iubesc și eu neamul și limba pe care o vorbim, îmi iubesc neamul pentru că e al meu- și atâta tot“

Nicolae Iorga

            În anul 2011 scriitorii Corneliu Leu, Ligya Diaconescu și Al.Florin Țene, președintele Ligii Scriitorilor Români au semnat o petiție către Parlamentul României ca în ziua de 31 august să se serbeze ZIUA LIMBII ROMÂNE, la fel cu cei din Moldova de peste Prut. Urmare petiției celor trei scriitori, deputatul Viorel Badea a propus Parlamentului spre analiză această inițiativă, semnată apoi de 166 de parlamentari. Astfel că în 2013 prin Legea nr.53 s-a decretat ca românii de pretutindeni să sărbătoreasc pe 31 august Ziua Limbii Române.

            Urmare acestui fapt Liga Scriitorilor Români și revista internațională STARPRESS condusă de scriitoarea Ligya Diaconescu, începând cu anul 2013 au organizat manifestări culturale,dedicate Limbii Române,  în ziua de 31 august în diferite orașe din țară.Trebuie să dezvălui faptul că, atât revista STARPRESS, prin directoarea Ligya Diaconescu, cât și Liga Scriitorilor Români, prin președinte, scriitorul Al.Florin Țene, au organizat, de-alungul anilor, Ziua Limbii Române, inclusiv și alte  sute de manifestări culturale cu sprijinul celor 38 de filiale din țară și străinătate ale Ligii Scriitorilor, fără sprijinul financiar al Guvernelor care s-au perindat la conducerea Țării. Aceste manifestări fiind organizate cu banii celor doi conducători, Ligya Diaconescu și pensionarul Al.Florin Țene, și a unor președinți de filiale.În timp ce Uniunea Scriitorilor fără să organizeze astfel de activități, primesc bani de la bugetul țării. Se pare că ai noștri conducători sunt, cum zice un proverb românesc, pentru unii ciumă și pentru unul mumă. Și… mai vorbim în Constituție de egalitate. Cum rămâne cu zicerea: unde-i lege, nu-i tocmeală?

            Și în anul acesta, ca în fiecare an, începând cu 2013, un grup de scriitori din Ardeal, format din Lucia-Elena Locusteanu,Nadia Urian, Titina Nica Țene, Florin Țene-operator TV, profesorul Cornel Urian și Al.Florin Țene, în ziua de 30 august, au plecat cu autoturismele spre Stațiunea balneoclimaterică Olănești din județul Vâlcea pentru a sărbătorii la Bisericuța din Albac Ziua Limbii Române. Autoturismele înfășurând distanețele pe roti au intrat în județul Vâlcea pe când Oltul “măcina” lumină în hidrocentrale.

            Ajunși la turnul rotund din piatră, au oprit mașinile, turnul parcă era tăiat pe jumătate de o spadă gigantică, ce pare a răsări din apele râului. Este Turnul Spart. Una din porţile de intrare în Transilvania din perioada medievală. O construcţie impunătoare care are nenorocul de a fi admirat doar din viteza maşinii („a, uite un turn”) sau de a servi ca „decor” pentru grătaragii de ocazie pe care îl folosesc ori ca apărătoare de vânt pentru focul unde se pârlesc micii sau cotletul, ori ca pubelă pentru rămăşiţele festinului „la iarbă verde”. Pe vremuri, era o componentă a unui amplu complex militar de apărare a frontierei transilvane de atacurile venite dinspre sud alături de cetăţile Lotrioarei, Turnu Roşu şi Tălmaciu/Landskrone. Acum, este doar un turn înghesuit între Olt şi drumul naţional supraînălţat după „sistematizarea” ceauşistă a Văii Oltului. şi punctul unde, cu secole în urmă, era frontiera cu Valahia.Aici micul grup au ascultat poemul ”Balada Oltului” de Al.Florin Țene, pe când operatorul TV filma.

 

Hășmașul Mare îmbrățișează izvorul

Oltul vălurește în limba română,

Când printre stânci își cântă dorul

Și pădurea îl îngână.

 

Coboară râul măcinând stânci

De dor venit de departe,

Iar apa cântă din izvoare adânci

Scriind povești într-o carte.

 

Morile de lumină scapără valuri în palete

În hora lor s-a prins și pădurea,

Iar când obosite le este sete

Sorb lumină și gânduri plecate aiurea.

 

O, Doamne, de Olt mi-e dor

Ca la o icoană la el mă-nchin,

Departe sunt și ași vrea să zbor

La malul lui să-l sorb și să mă înclin.

 

La Cozia Mircea tânăr în vis

Bătrân în înțelepciune și vână

Îmi luminează drumul întins

Cu-n gând bun și sabia în mână.

 

Sunt dor de ducă și de iubire

Și port râul prin lume ca pe-o cruce

Chiar dacă Oltul precum un mire,

În Dunăre se varsă și se tot duce…

 

Frații Mureș și Oltul unesc țărișoare

în Țara cea Mare,  România bogată,

Muguri pe un arbore înălțat spre soare

din pădurea Litovoilor armată.

 

 

În Marea cea Mare Oltul vorbește

Limba învățată la izvoare,

Capodoperă din cuvinte ce unește

Românii din Carpați, Dunăre și zare…

 

Oltule, Oltuțule, vin românii să te vadă

Intrând cu Doina în veșnicia din baladă.

            Ajunși la Mănăstirea Cozia am vizitat această ctitorie a lui Mircea cel Bătrân, în timp ce Al.Florin Țene le-a povestit  subiectul piesei sale inspirită din istoria  acestui lăcaș de cult, piesă publicată în volumul “Visul alb”.

           

Pe 31 august, la ora 10,  la Bisericuța din Albac, au început manifestările dedicate ZILEI LIMBII ROMÂNE  ediția a VI-a, care au fost deschise de preotul paroh Emilian Groșenoiu, care, printre altele, a povestit istoria acestui lăcaș de cult: “Lăcașul a fost construit la 1746 în satul apusean Albac, locul de naștere a lui Horea și după o lungă și complicată existență, și-a găsit locul de veci lângă izvoare minerale vâlcene.Povestea spune că adminstrația austro-ungară dorea să scape de amintirea răscoalei din 1784 și sub pretextul pericolului de incendiu a ordonat fărâmarea bisericii și punerea la vânzare a lemnului acesteia; moții desigur nu au vrut să cumpere lemnul sfânt și coincidența face ca vizita întâmplătoare a lui Iorga din acea perioadă să ducă la o serie de întâmplări (demne de un film de acțiune) care în final conduc la salvarea bisericii.

Biserica lui Horea, (de fapt lemnul bisericii), a fost cumpărată ca lemn de foc, în întregime, în 1907 de Ion I.C. Brătianu, transportată pe ascuns și până s-au dumirit autoritățile duale că de fapt va fi salvată, a fost deja trecută granița în Țara Românească; în final a fost reconstruită de meșterii moți din Sohodol. Pentru a reîntregi gruparea Horea-Cloșca și Crișan biserica a primit 2 cadouri importante: porțile împărătești de la biserica lui Cloșca din Cărpiniș și potirul de lemn de cireș de la Biserica din Mesteacăn, unde jurase Crișan. După ce a stat câteva zeci de ani la reședința Brătianu din satul Florica, mica biserică a fost adusă în 1958 la Băile Olănești.”

Apoi a luat cuvântul Ligya Diaconescu care a urat bun venit celor peste 50 de scriitori veniți din țară, Canada, Anglia, Statele Unite, Australia etc.

Președintele Ligii Scriitorilor a citit mesajul scriitorului dr.Ionuț Țene, șef birou cultură, învățământ și culte, din cadrul Primăriei Cluj-Napoca, cu prilejul acestei sărbători dedicată Limbii Române, în care istoricul și scriitorul clujan ura succes participanților.

În cadrul programului a fost lansată Antologia”Limba noastră cea română “, realizată de directoarea revistei Starpress, cu o prefață de Al.Florin Țene, în care sunt cuprinși scriitori români de pe toate meridianele lumii.

În cuvântarea sa Al.Florin Țene a conchis că: limba dacică nu a dispărut niciodată! Ea a suferit transformări, prin împrumuturi din alte limbi, transformări prin care a trecut toate limbile pământului, dar a continuat să existe. Aceasta este limba română sfințită de Opera lui Eminescu.

Cu această ocazie și-au lansat cărți: Al.Florin Țene din Cluj-Napoca,  Mariana Popa din Brașov, Melania Rusu Caragioiu din Montreal-Canada, Olimpia Sava din Galați, Titina Nica Țene din Cluj-Napoca, Ionela Fllod din Londra-Marea Britanie, Rodica Calotă din Târgu Jiu, Nadia Urian din Bistrița, Mary Smith din New York-USA, Tudosia Lazăr din Galați, Ligya Diaconescu din Rm.Vâlceda & Toronto.

Al.Florin Țene, președintele național al Ligii Scriitorilor și Ligya Diaconescu  au acordat Diplome de Excelență, semn de prețuire pentru activitatea depusă în slujba Limbii Române, scriitorilor: Preotului paroh Emilian Groșenoiu, Ligya Diaconescu, Lucia-Elena Locusteanu, Melania Rusu Caragioiu, Nadia Urian, Tudosia Lazăr,  Olimpia Sava, Ion Pârâianu, Camelia Florescu, Gheorghe Cărbunescu, Maria Brădean, Maria Militaru, Rodica Calotă, preotului  Constantin Mănescu, președintele filialei Vâlcea a Ligii Scriitorilor Români, i-a fost decernată, din partea Ligii Scriitorilor Români, medalia VIRTUTEA LITERARĂ.

Scriitorilor Al.Florin Țene, Mariana Popa și Melania Rusu Caragioiu, conducerea revistei internaționale STARPRESS, cu ocazia împlinirii a zece ani de la apariție, prin directoarea Ligya Diaconescu, l-i sa acordat TROFEUL REVISTEI STARPRESS-LIMBA ROMÂNĂ, semn de prețuire pentru întreaga lor activitate, de-o viață, în slujba Limbii Române. Poetul Al.Florin Țene a citit amplu poem “Gloria Limbii Române “.

În cadrul acestei manifestări au urmat recitaluri de poezie și de muzică susținute de poeții prezenți și de Trupa “Color“ din Hunedoara, formată din: solista Camelia Florescu, din București, sax, voce Fane Abradodi, chitară bas, voce, Geo Costin, chitară, voce Bela Andrasi și key board, voce Niki Nuță.

Seara  a urmat un recital de poezie și cântece interpretate de Gheorghe Cărbunescu, Maria Brădean care a interpretat pricesne, și Lavinia Roșu, după care a urmat  un ospăț duhovnicescu la Bisericuța din Albac, oferit de parohul Bisericii.

A doua zi pe 1 septembrie toți scriitorii au mers cu autoturismele la schiturile Iezer care este una dintre cele mai izolate sihăstrii din nordul Olteniei, Schitul Iezer este aşezat pe malul drept al râului Iezer, la 4 km nord de satul Cheia, în apropiere de oraşul Băile Olăneşti din judeţul Vâlcea.  Schitul Iezer a existat ca așezământ monastic de mult, mai vechi decât cel actual, construit din lemn. Primii ctitori ai acestui sfânt locaş au fost Radu cel Mare (1377-1383) şi fiul său, și Mircea cel Bătrân (1386-1418).

Cu trecerea timpului, acest schit s-a ruinat, fiind refăcut în anul 1558 și între anii 1567-1568 de Mircea Vodă Ciobanul şi Doamna Chiajna. După refacerea Schitului Iezer, aici s-a adăpostit o mare obşte monahală cu peste trei sute de vieţuitori. O parte dintre aceştia trăiau viaţa de obşte în mănăstire, iar alţii trăiau ca pustnici prin peşteri sau prin chilii, venind doar duminică şi în zilele de sărbători să participe la slujbele săvârşite în biserică.

Un moment de încercare pentru aşezământul monahal are loc după moartea lui Mihai Viteazul. Se spune că, pornind la luptă înspre Ardeal, voievodul Mihai Viteazul a trecut pe la schit lăsând aici, spre bună păstrare, rezerva vistieriei sale. După decapitarea sa la Câmpia Turzii, năvălitorii străini, venind în căutarea vistieriei, au jefuit schitul și au ucis trei sute de călugări ce au apărat schitul cu prețul vieții lor. Monahii au fost înmormântaţi de săteni în trei gropi comune de la poalele stâncilor. Mărturie a acestor fapte stau cele trei cruci săpate în stânca din apropierea schitului, dar şi minunile care se săvârşesc uneori în acest loc.

Schitul se află în strânsă legătură cu Sfântul Antonie de la Iezer care a sihăstrit aici la sfârșitul secolului al XVII-lea. Între anii 1693-1705, prin purtarea de grijă a episcopului Ilarion al Râmnicului, se reface aşezământul. Sfântului Antonie a donat toate economiile sale şi a lucrat personal la rezidirea schitului. Chiliile zidite de Cuviosul Antonie se păstrează şi astăzi, în partea de apus a bisericii.

Din anul 1948, la Schitul Iezer s-a înfiinţat o obşte de maici, care se ostenesc să ducă mai departe tradiţia monahală existentă aici de mai multe secole. Între anii 1996-1999 a fost construit un paraclis cu hramul „Schimbarea la Față” și „Sfântul Antonie de la Iezer”.

            Apoi am urcat mai adânc în munte spre schitul Pahomie  situat pe teritoriul localitatii Baile Olanesti (comuna Barbatesti), judetul Valcea, la aproximativ 30 km de Ramnicu Valcea, sub crestele Muntilor Capatanii, accesul la aceasta asezare monahala se face pe DN 64A, Ramnicu Valcea – Baile Olanesti, trecand prin Pausesti-Maglasi, virand la stanga spre satul Cheia, apoi pe Valea Cheii, pe un drum forestier practicabil si accesibil si cu mijloace auto, pana la Izvorul Frumos, care țâsnește de sub steiul de stâncă lung de aproape 50 de metri, pe care este clădită biserica schitului, având hramul „Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul”.

Din pisania actuală a schitului a rezultat ca întemeietori Pahomie monahul și Sava Haiducul, în anul 1520, justificandu-se numele de Schitul Pahomie de la Izvorul Frumos.

Dupa o alta pisanie, acest Pahomie nu ar fi altul decat marele ban Barbu Craiovescu, ctitorul Manastirii Bistrita, care in anii 1519-1520, când reclădește Bistrita, dărâmată de tunul lui Mihnea cel Rău în anul 1509.

Sfintirea schitului s-a facut la 30 septembrie 1956, de catre episcopul Iosif al Ramnicului, și a fost încredințat spre îndrumare părintelui Veniamin de la Schitul Pătrunsa.

Data de 1684 din pisania de astazi a schitului este presupusa a fi anul în care a avut loc repararea schitului, în acelasi an fiind renovată și Mănăstirea Bistrița de Constantin Brâncoveanu, în calitate de descendent al familiei Craioveștilor.

Sfințirea schitului s-a facut la 30 septembrie 1956, de catre episcopul Iosif al Râmnicului, și a fost încredințat spre îndrumare părintelui Veniamin de la Schitul Pătrunsa. Primul viețuitor al schitului reînnoit a fost calugarul Ioasaf Ionescu, venit de la Arnota. El moare in 1980 și este înmormantat langa zidul bisericuței schitului.

Biserica, construita sub o mare stâncă (pe care se afla chipul Domnului), având în apropiere o cascadă cu apă de munte, rece ca gheața, iși așteaptă în liniște și rugăciune vizitatorii.

            Tot în cadrul Zilei Limbii Române, în data de marți, 3 septembrie, la Biblioteca orășenească “ A.E. Baconsky“, din Călimănești, la ora 16,30 și în organizarea revistei “MIRAJUL OLTULUI 21”, condusă de profesorul Constantin Geantă a avut loc Medalionul Literar AL.Florin Țene și Titina Nica Țene, cu participarea poetei Ligya Diaconescu.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: În organizarea revistei STARPRESS și a LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI – Ziua Limbii Române-Limba “vechilor cazanii “care unește” →

Eleonora SCHIPOR: Toamna ne-a adunat la școală

Vara a rămas departe

Pe poteci, și pe câmpii,

Iar noi revenim la carte,

Azi e prima zi…

Un nou 1 Septembrie a poposit pe meleagurile bucovinene, aducând căldura verii, dar și răcoarea dimineților de toamnă.

 Iar odată cu sosirea toamnei calendaristice a început un nou an școlar în toate școlile din Ucraina. Începutul lui septembrie este  deosebit pentru elevi, profesori, părinți, dar și pentru toți acei a căror viață este legată de școală.

         E fromoasă zi 1 septembrie. Copiii revin odihniți, așteaptă să se întâlnească unii cu alții, vin cu buchete de flori, cu bucurie. Careul solemn este o adevărată atmosferă de sărbătoare, cu felicitări, cuvinte de laudă, zâmbete, soare și bucurie.

 

         A început un nou an școlar la CIE Cupca, raionul Hliboca. El a fost binecuvântat de  preoții bisericii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, Vasile Cuciurean și feciorul său, tânărul Ilie Cuciurean. Directoarea școlii, doamna Maria Lazurca, a rostit un cuvânt de felicitare, apoi a  înmânat o serie de diplome celor mai buni elevi care au obținut rezultate deosebite la învățătură în anul trecut de învățământ, dar și pentru participare la olimpiadele raionale și regionale, la diferite concursuri, festivaluri etc.

         Am menționat faptul că două grupuri de elevi au fost la tabere de creație din România. Patru elevi de clasa 9-a, însoțiți de profesorul de educație fizică Petru Marcu, s-au antrenat timp de o săptămână la tabăra sportivă de la Buftea, (România) jucând fotbal, venind aici la invitația FRF. Alt grup, de 6 eleve ale clasei 11-ea „A” însoțiți de subsemnata și bibliotecara și poeta Rodica Zegrea din Prisăcăreni, ne-am aflat timp de o săptămână la Muzeul satului din București. Fetele au participat la atelierele de creație, însușind vechi meșteșuguri tradiționale: olărit, țesut, încondeerea ouălor, pictură etc. Am venit aici la invitația domnului Laurențiu Dragomir directorul Asociației Protecția Patrimoniului din București. Sincere mulțumiri aducem neobositului domn Laurențiu Dragomir, părinților acestor copii, dar și Consulatului general al României la Cernăuți în frunte cu doamna Consul General Irina Loredana Stănculescu, cât și domnului Grigore Timiș, care parțial ne-au sponsorizat călătoria.

         Adevărata surpriză a sărbătorii de 1 septembrie este întotdeauna apariția unei noi clase. Însoțiți de părinți, având emoții, buchete de flori, au pășit pragul școlii micuții clasei 1-îi. Sub conducerea învățătoarei Rodica Țugui ei au recitat primele poezii și au cântat primele cântece în postura de elevi. Absolvenții clasei a 11-ea i-au  condus de mânuță în clasa lor, iar de la elevii clasei a 2-a au primit în dar tradiționala  Cheiță a Cunoștințelor. Acești micuți vor studia după un nou program. Clasa lor este o adevărată împărăție de basm, dotată cu multe lucruri folositoare pentru adaptarea lor în noul mediu. Aducem mulțumiri pentru buna pregătire a sălii de clasă de tip nou secției raionale de învățământ Hliboca, părinților, direcției școlii, învățătoarei Rodica Țugui. Să le ajute bunul Dumnezeu în toate!

         Prima lecție din acest an de învățământ a debutat cu succes. În majoritatea claselor la această lecție au asistat și părinții. Înainte vor fi zeci și sute de lecții, mai ușoare, mai grele, recreații, lucrări, teste, retrăiri, griji, bucurii… așa e viața de elev. Părinții și dascălii le vom fi alături.

 

         Sperăm că vom avea parte de un an bun. Ne vom bucura de susținere și încredere din partea părinților, dar și a celor demnitari de care depinde soarta școlii. Întru-n ceas bun!

————————————

Eleonora SCHIPOR, profesoară superioară la CIE Cupca

Cupca, Ucraina

2 septembrie 2019