Ben TODICĂ: MONEDA (reacție la cartea „Dumnezeu pe role”)

„Dumnezeu pe role”, o carte, un bulgăre de soare care invită copilul din tine la Aventură. Aventura anilor ultimei jumătăți ale secolului al XX-lea. Pe Ana Blandiana o știu încă din fragedă copilărie, o tânără poetă, studentă, hărțuită de regimul Ceaușescu care se perinda regulat pe ecranele telejurnalului alb/negru al televizorului nostru din dormitor, pe care părinții și noi, copiii îl așteptam să se termine pentru a urmări serialul western american. Ea deranja prin poemele ei inteligente preluate de radio Europa liberă și tineri cântăreți de muzică ușoară și pop.

Jerry W. McDaniel, un binecunoscut ilustrator, grafician și pictor american, cunoscut nouă prin piesele sale de publicitate pentru Pan American Airlines, Philip Morris International, New York Times, profesor șef de catedră la mai multe universități americane a creat numeroase picturi și afișe cu subiecte românești ca: Simona Halep, Dumitru Prunariu, Mihai Eminescu, Lucian Blaga și Ana Blandiana.

Îmi leg patinele cu roțile, așa cum sugestionează coperta cărții de un galben fierbinte a doamnei prof. Ileana Costea care a avut inspirația să fuzioneze acești doi mari artiști, frumoși creatori și rulez printre impresionantele ilustrații și poezii, descrieri, povestiri, amintiri și impresii despre întâlnirea lor și impactul asupra-mi. Răsfoind îmi vin în minte cuvintele regizorului de film italian, Luchian Visconti: Privind frumosul, privești sfârșitul. Ai ajuns în vârf și de aici descendența; îți privești moartea în față: „Frumosul absolut există. Pentru frumos îți dai viața, te sacrifici.” Frumosul absolut e finalul, apogeul după care te rostogolești în neant și dispari. Ileana ne spune că NU. Frumosul e infinit, ne spune, și ia cele două frumuseți, grafica și poezia, le îmbrățișează și le unește, și când se întâlnesc cele doua frumuseți una și cu una fac un NOU, adică se amorsează între cei doi electrozi flacăra adevărului și a luminii către frumosul divin și iubirea eternă.

Continue reading „Ben TODICĂ: MONEDA (reacție la cartea „Dumnezeu pe role”)” →

Maria FILIPOIU: Rugăciunea de Duminică

Duminica este ziua Învierii lui Iisus Hristos și zi de repaus, după cele șase zile în care Dumnezeu a făcut Lumea.

Este prima zi a creaţiei, ceea ce înseamnă sărbătoarea recunoştinţei şi a bucuriei pentru creaţia lui Dumnezeu, pentru care Sfinții Părinți propovăduiesc:

„Duminica este ziua în care se aduce laudă lui Dumnezeu, ziua în care este celebrat Domnul Iisus Hristos”.

Ca Ziua Domnului – Duminica este sufletul celorlalte zile din săptămână, cu semnificaţiile importante ale vieţii, ale bucuriei și întrunirii familiei, zi a recunoștinței şi a bucuriei pentru creaţia lui Dumnezeu, care ar fi nesemnificativă fără rugăciune – Maria Filipoiu

Doamne, Dumnezeule-Atotputernic,

Ziua de Duminică îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale.

Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește.

Mă bucur să știu Crezul Tău, Doamne, și să-l mărturisesc în Sfânta Treime, prin care Te-ai arătat credincioșilor creștini, care nu au alți dumnezei.

Pentru aceasta fă să sporească slava și închinăciunea turmei Tale către Bunul Păstor, care Te cunosc Dumnezeu adevărat, Te mărturisesc și Ți se închină din toată inima și cu toată puterea:

– O, Părinte Sfinte, miluiește-mă!

– O, binecuvântate Hristoase – Fiul lui Dumnezeu, mântuiește-ne de toi Ți-am greșit cu gândul sau cu fapta, cu sau fără știință!

– O, Duhule Sfinte, dă-ne nouă darul Tău și acoperământul Tău!

– Doamne, Dumnezeul și Ziditorul meu, ascultă rugăciunile sufletului meu cel păcătos și dă-mi smerenie și cuviință, cu harul Tău să cinstesc ziua de Duminică, după porunca Ta, a Bisericii și a Maicii Tale – Preasfânta Fecioară Maria.

Continue reading „Maria FILIPOIU: Rugăciunea de Duminică” →

Isabela VASILIU-SCRABA: Statul-închisoare și artistul adevărat (despre „Uniforme de general” de Mircea Eliade)

Motto: „În jurul ritualului răzbunării – act primitiv și esențial asemenea dansului și rugăciunii – se montează o veritabilă industrie dramatică… Excedați de încetineala legii, de insolența puterii, spectatorii se pătrundeau de fiorul libertății*. Își închipuiau că participă la legea nescrisă ce o rușinează pe cea din hârțoage” (Ion Omescu, Hamlet, sau ispita posibilului, operă încununată cu Premiul Academiei Franceze).

Absolvent de Filozofie și Litere, cunoscător de limbi moderne și clasice, în iunie 1948, pe când era student la Teatru, Ion Omescu (1925, Arad – 2000, Aix-en-Provence), poet, dramaturg, traducător, actor și regizor, a ales să joace la sfârșit de an câteva scene din Hamlet în traducere proprie, scene îmbinate între ele de Ruxandra Oteteleșanu.

Cu o impunătoare prezență scenică, s-a bucurat de un succes răsunător și de încurajarea binemeritată a unor prestigioși cronicari, precum Nicolae Carandino (care urma să fie închis ani de zile în temnița politică) și Petru Comarnescu (cf. Ion Focșa, Ion Omescu, în rev. „Argeș”, Pitești, dec. 2005, p.26, https://isabelavs2.files.wordpress.com/2021/01/omescu-arte.pdf ).

Apoi talentatul student a făcut unsprezece ani de temniță cu o mică pauză după cinci ani. Ca deținut politic, Ion Omescu ar fi fost „cel mai eficient profesor de franceză”, își amintește Dumitru Filip exilat în Canada (vezi Dean Philip / D-tru Filip, La revedere Maestre Ion Omescu, în „Cuvântul Românesc, ian. 2001, p.19, https://isabelavs2.files.wordpress.com/2021/01/la-revedere-omescu.pdf ).

Întâi Omescu a „căzut prizonier la barbari” pentru că a vrut să fugă din „statul-închisoare” (Mircea Eliade). Pe urmă, pentru că era un scriitor prea subtil și prea instruit. Iar staliniștii cu putere de decizie urau cultura românească autentică și pe scriitorii de geniu, pe care-i doreau scoși cu tot dinadinsul din cultură (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Harismele Duhului Sfânt si fotografia „de 14 ani”, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-fotografie-mircea-eliade/ ). Sau măcar eliminați până la amnistierea generală a deținuților politici din 1964.

Și în zilele noastre, cripto-comuniștii (ascunși după pseudonime) au o ură neîmpăcată împotriva scriitorilor a căror „notabilitate” (cum zic ei!) n-a fost impusă de regimul securisto-comunist. Nostalgicii gândirii unice își fac singuri „revoluția lor culturală”, propunând pe 16 ian. 2021 ștergerea fișei „Isabela Vasiliu-Scraba” din Wikipedia (vezi nota 5 din Isabela Vasiliu-Scraba, Dayan, sau transparența matematică a realității sacralizată de pașii lui Iisus, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-dayan-transparenta-matematica-a-realitatii/ ) și plătind îngreunarea căutării on-line după numele scriitoarei.

Mircea Eliade îl imaginează pe Ieronim Thanase din nuvela Uniforme de general ca fiind un „produs al teroarei” care se apără jucând teatru: „Cât timp ne vom putea costuma și vom putea juca, suntem salvați !” (p.434). Artistul transformă „nenorocul în spectacol”, căci, dintru început, Ieronim a fost dăruit de Dumnezeu cu o mulțime de talente.

În cenzuratul post-scriptum la Hamlet sau ispita posibilului, în care imaginea lui Hamlet era suprapusă gravurii lui Albrecht Duerer intitulată Melancolia, se mai pot citi următoarele:…„dacă îți rămâne destulă putere să uiți ce-ai învățat și să le judeci pe toate din nou cu mintea ta, și dacă pe lângă toate acestea ai șansa cumplită să-ți moară un tată, prietenul cel mai bun sau iubita, să orbești sau să cazi prizonier la barbari, astfel încât toate cunoștințele tale să se fructifice prin durere, atunci, într-un ceas foarte rar, coboară peste tine harul melancoliei. (…). Studentului în melancolie, numai arareori, înstinctul îi încalecă indiferența. Atunci melancolicul arde pentru iubire, pentru idee, sau se consumă într-un sângeros gest de dreptate” (Ion Omescu, Hamlet…, București, 1999, pp. 275-276).

După căderea Cortinei de fier editându-l și pe renumitul savant Mircea Eliade, „notabilii” dictaturii comuniste umblă cu „foarfeca cenzurii”.

Să nu se poată vedea înșirarea crimelor comuniste din Jurnalul portughez (Ed Humanitas, 2010) consemnată de Mircea Eliade pe 2 iulie 1941.

Sau pentru ca cititorul să nu dea peste pasajul cu ideea de „spectacol ca metodă soteriologică într-un stat-închisoare” notată de Mircea Eliade pe 17 martie 1979. Această idee – făcută dispărută în Jurnalul eliadesc scos de Humanitas în 2004 – apare ca motto în cartea din 2006, Nodurile și semnele prozei a lui Eugen Simion (Iași, p.283).

În închisoarea politică, Ion Omescu, fostul student al Conservatorului Regal de Artă Dramatică interpreta – în limba lui Shakespeare – pasaje întregi din Hamlet. Parcă ar fi descoperit și el, precum actorul Ieronim Thanase din Uniforme de general, sensul și funcția mântuitoare a spectacolului (vezi Al. Mihalcea, Maître Omescu, sau lecția speranței, în „Cuvântul Românesc”, Canada, febr. 2001, p. 10, https://isabelavs2.files.wordpress.com/2021/01/omescu-speranta.pdf ). Peste zeci de ani de la eliberarea din închisoare, scriitorul Alexandru Mihalcea a putut așterne pe hârtie versurile poetului Ion Omescu memorate în gulagul comunist: „Se risipiră fastul și splendoarea/ acelei curți cu duh otrăvitor./ Din tot ce-a fost cândva la Elsinor/ au mai rămas doar pietrele și marea./ Doar tu, strigoi din os de domnitor,/ colinzi civilizații cu-ntrebarea/ce nu-și găsește-n palmă dezlegarea/ și n-are-n zodii semn prevestitor./ Reamintindu-ți clipele acele/ când ai străpuns la Doamnă în iatac/ pe șobolanul-sfetnic prin perdele,/ îți dăruim dilema fără leac./ De sub mătăsuri, dintre catifele/ s-o-mplânți în pieptul fiecărui veac.”

Exilul i-a adus lui Ion Omescu în 1988 premiul Academiei Franceze și unanima recunoaștere de excepțional specialist în Shakespeare, a cărui operă o discuta cu studenții cursului său de la Academia Regală de Artă Dramatică din Haga.

Continue reading „Isabela VASILIU-SCRABA: Statul-închisoare și artistul adevărat (despre „Uniforme de general” de Mircea Eliade)” →

Flora Mărgărit STĂNESCU: Câte ceva despre mine

M-am născut în data de 31 mai 1948, în comuna la vremea aceea, Otopeni, lângă București, într-o familie de oameni modești dar onești și foarte respectați de vecini. Mama avea darul de a armoniza relațiile dintre oameni, dar pe care l-am moștenit și eu.

Un prim pas l-am făcut în jurul vârstei de 10-11 ani, când am scris prima poezie inspirată din melodia marii doamne a cântecului popular, Lucreția Ciobanu, cântecul-“Vin ciobanii printre munți”. O admiram foarte mult și acum o admir. Atunci am scris prima poezie, era despre transhumanță, coborârea turmelor la iernat, despre florile de gheață de la ferestre și alte câteva aspecte în cele câteva strofe.

De atunci am continuat să scriu versuri, mai mult în joacă, apoi observând mai bine ceea ce se petrecea în jurul meu, am devenit mai critică în observațiile făcute în versuri, mai insistentă în întrebările puse mamei sau altor persoane, deoarece voiam să știu. Citeam foarte mult.În jurul vârstei de 34 ani, aveam așa de multe de spus încât am considerat că numai un roman le poate cuprinde. Timp de doi ani, respectiv perioada 1983-1985, am scris acest prim și cel mai important roman al meu, IULIA, fiind încă sub influența multor evenimente pe care le-am pus pe seama personajelor mele. În același timp în caietul de versuri se adunaseră peste 50 poezii. Aș vrea să precizez că din copilărie mi-a plăcut foarte mult să citesc și din fiecare carte aveam ceva nou de învățat.

Eu scriam doar de plăcere și dintr-o necesitate interioară de a semnala unele aspecte ale vieții care deviaseră de la normal. Nu aveam intenția să public nimic. Erau gândurile mele, atitudinea mea față de acele anomalii ale vietii și nu veadeam de ce ar trebui să le fac cunoscute și altora. Nu mi-a plăcut niciodată să ies în față să spun iată ce am realizat eu. Totuși am avut curiozitatea să cer părerea cuiva care se ocupa serios de scris, acesta mi-a răsfoit caietul ce versuri și a spus- Mie îmi place cum scrieți și dacă aveți acest microb în sânge, mai devreme sau mai târziu, va izbucni la suprafață pentru că altfel nu se poate. Era poetul Iulian Talianu, recunosc , a avut dreptate. Atunci am înțeles de ce mă simțeam nefericită când timpul nu-mi permitea să aștern pe pagini, tot ce aveam eu de spus. Mi-am luat mai în serios acest hobiu al meu din tinerețe, peste ani mi-am dat seama că având și mai mult timp liber, era de fapt o datorie a mea să scriu, felul meu de a lua atitudine față de multele aspecte ale vieții.

Cred că este o moștenire de familie scrisul, deoarece tatăl meu avea obiceiul de a povesti câte s-au petrecut în timpul războiului și chiar după război și o punea pe sora mea mai mare să noteze totul într-un caiet spre a nu se uita, dar mai ales pentru a nu se mai repeta. Probabil că de acolo din cele povestite, au pornit și rădăcinile mele.

Am început să postez la fel ca mulți mânuitori de condee, pe site-uri literare. Am primit încurajări și am continuat. Pe lângă aspectul amuzant că intrasem în lumea virtuală, aveam și satisfacția că mai sunt și alte persoane care apreciază stilul meu, simplu și la obiect. Scrisul mă relaxează, îmi dă senzația că stau de vorbă cu lumea și-mi spun propriile opinii. Am avut norocul să întâlnesc oameni providențiali care au văzut în mine atât seriozitatea cu care tratam temele alese și după spusele lor, aveam și ceva talent. Aici aș menționa-o pe d-na Cezarina Adamescu, mi-a făcut o cronică la un medalion de versuri publicat în revista Luceafărul, aparținând Asociației Române pentru Patrimoniu, asociație fondată de regretatul Artur Silvestri. Tot d-l Artur Sivestri mi-a cerut un articol despre –Plăcerea de a scrie-apărut în volumul al II-lea cu acest nume.

Cartea mea preferată este desigur romanul IULIA, unde pe parcursul a 465 pagini am avut ocazia să spun foarte multe din realitățile care trebuiau să fie cunoscute. La baza fiecărei cărți stă un adevăr pe lângă care am adăugat și altele întâmplări povestite de cei pe care am știut să-i ascult și să extrag esența din spusele lor.

Continue reading „Flora Mărgărit STĂNESCU: Câte ceva despre mine” →

Gheorghe A. STROIA: MILENARIUM

S-a dat START ÎNSCRIERILOR în VOLUMUL II al MILENARIUM – Dicționarul enciclopedic al scriitorilor români la începutul mileniului al III-lea.

Pentru cei care nu au luat la cunoștință încă, reluăm în variantă actualizată ANUNȚUL DE LANSARE A MILENARIUM – Dicționarul enciclopedic al scriitorilor români la începutul mileniului al III-lea:

REVISTA Armonii Culturale, în parteneriat cu EDITURA Armonii Culturale, dă STARTUL înscrierilor pentru un nou proiect marca Armonii Culturale, intitulat MILENARIUM – Dicționarul enciclopedic al scriitorilor români la începutul mileniului al III-lea. Noul proiect își propune să includă în paginile sale scriitorii români de pretutindeni, atât din țară, cât și din diaspora, poeți, prozatori, eseiști și exegeți, critici literari, publiciști, monografiști, etc, cu date biobibliografice proprii.

TERMEN LIMITĂ ÎNSCRIERE PROIECT: 1 OCTOMBRIE 2021. Vor fi anunțate pe rând închiderea sesiunilor fiecărui volum în parte (II, III, IV…)

Pentru înscriere, fiecare participant trebuie să aibă în portofoliul său editorial minim 2 cărți, fără să fie obligatoriu membru al unor uniuni/asociații de creație literar-culturale. Pot participa autori de limbă română, de orice vârstă, fără nicio restricție de areal geografic. Lucrarea va avea mai multe volume, în funcție de numărul autorilor participanți (60 autori/volum).

CERINȚE PENTRU PARTICIPARE:

– o fotografie format bust;

– date biografice (data și locul nașterii, studii, profesie, domiciliu);

– titlurile cărților publicate (inclusiv anul apariției și editura);

– 2, maxim 3 referințe critice, pe care autorul le consideră reprezentative pentru opera sa;

– un material propriu, care să cuprindă 3-4 poezii, o proză, un eseu sau orice altă specie literară predilectă;

– datele de contact (adresă poștală, telefon, email). Autorii din diaspora vor indica datele unei persoane de contact din România, la care va fi expediat volumul.

CERINȚE PENTRU REDACTARE:

– fișier Word, editabil;

– font Times New Roman 12 pct., spațiere la 1 rând;

– maxim 10 pagini în format A4;

– materialul să conțină diacritice și să fie „curat” din punct de vedere ortografic, ortoepic, deci gramatical;

– materialul nu trebuie să conțină tabele, liniaturi sau orice alte marcaje, preluate din documente gen CV, pentru facilitatea editării.

– materialul să conțină strict secțiunile solicitate, coordonatorii nu își vor asuma selectarea informațiilor participantului, iar materialul care nu respectă formatul impus, poate fi respins pentru reconfigurare;

CERINȚE PRIVIND EXPEDIEREA:

– Materialul va fi trimis la adresa: editura@armoniiculturale.com;

– În titlul mesajului trebuie specificat Nume-prenume participant, pentru MILENARIUM;

– Fiecare mesaj va fi confirmat de noi la recepția materialului;

DATE PRIVIND COSTURILE:

– Costurile privind machetarea, formatarea, tehnoredactarea, realizarea copertei, publicitatea, etc. sunt suportate de editură;

– Fiecare participant va avea obligația „morală” de a achiziționa minim 1 exemplar al dicționarului enciclopedic, prețul acestuia urmând a fi comunicat la finalizarea procesului de editare;

– estimăm apariția mai multor volume.

CARACTERISTICI TIPOGRAFICE:

Dicționarul enciclopedic va apărea într-o formă grafică de excepție în format A4, cu copertă hardcover (copertă dură cu legătorie de artă), inscripționare de lux, caracteristici similare unei ediții PRINCEPS.

Nu dorim să facem nicio derogare de la calitate și nicio concesie valorică, ne dorim cu toții un proiect care va da mărturie peste ani despre oamenii, destinele, operele, înscrise în MILENARIUM, o întreprindere ce va vorbi despre omenie, curaj, încredere și speranță, la început de mileniu III. Vă asigurăm de toată prețuirea și respectul nostru.

NOTĂ!: Prin înrolarea în proiect, fiecare participant declară că este de acord cu prelucrarea datelor cu caracter personal, așa cum sunt ele definite de Regulamentul UE 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului Europei din 27 aprilie 2016, respectiv Legea nr. 363 din 28 decembrie 2018 (România) privind protecţia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal.

VĂ AȘTEPTĂM!

Vă îmbrățișăm cu brațe de Lumină!

–––––––––-

Gheorghe A. Stroia – Coordonator proiect

George Nicolae Stroia – Director al editurii Armonii Culturale

Continue reading „Gheorghe A. STROIA: MILENARIUM” →

Melania RUSU CARAGIOIU: SALUTĂM APARIȚIA CELEI DE A TREIA ,,ANTOLOGII BILINGVE” ROMÂNĂ -ENGLEZĂ ,STARPRESS CANADA, 2021, realizata de LIGYA DIACONESCU

Suntem cu toții prinși într-un concern cultural mondial în care popoarele își strâng cu drag și grijă valorile și le prezintă ca o identitate națională care contribuie la împlinirea civilizației universale.

Mândria de a putea ține pasul sau de a concura la evaluarea din primele locuri a tot ce este nou și pozitiv, este un puternic stimulent în a crește valorile unui neam . În acet context, fiecare mică sau mare unitate contribuie cu tot ce este mai bun, dar nu într-un sens egoist, ci în sensul dăruirii și altora din tot ce realizează, spre o bucurie deplină universală, dar spre a sublinia și păstarea identității neamului.

Acestea au fost principiile care au dus, după îndelungi tratative, la apariția de împlementare a Legii Limbii Române , stabilindu-se data sărbătoririi în 31 august a fiecărui an calendaristic.

Au urmat pregătiri minuțioase în multe centre culturale din România.

Încă de prin anul 2011 , regretatul Scriitor Corneliu Leu, doamna Ligya Diaconescu, domnii: Ambasador Marian Ilie, Scriitorul Al. Florin Țene, au îmbrățișat imediat ideea Sărbătoririi Limbii Române.

Doamna Ligya Diaconescu împreuna cu regizorul, scriitorul – Corneliu Leu, au organizat sărbatorirea primei editii a LIMBII ROMANE , La Sfinxul din Bucegi (la care au participat reprezentatni ai tuturor primariilor din Romania) și la București , sub undele binefăcătoare ale soarelui, dar subliniind: ,,și oriunde, într-un centru cultural”.

Doamna Ligya Diaconescu fusese printre primii care publicase în Revista româno-canadiană STARPRESS ,,vâlcea turism”, articole în acest sens și a promovat apariția primei antologii dedicate Limbii Române, inițiind concursuri susținute minuțios organizate de domnia sa, în calitate de director al Revistei Internaționale STARPRESS.

De atunci , în fiecare an, Ligya Diaconescu organizează sărbatorirea Zilei Limbii Române, în diferite localitati din tara , și tot mai multe prezențe scriitoricești aderă la aparițiile Antologiilor STARPRESS. Meritul scriitoarei – jurnaliste Ligya Diaconescu de a organiza începând din acel moment, pentru fiecare an odată, de două sau de trei ori, antologii cu cele mai frumoase tematici și din când în când antologii bilingve în graiul nostru și al vecinilor frontalieri.

În paralel cu creșterea Uniunii Europene spre 27 de state admise, limba de circulație cea mai răspândită a devenit limba engleză fiind aceasta o limbă relativ nouă, 800 de ani, și cu posibilități de exprimare facile, deasemenea ușor de învățat, pentru majoritatea popoarelor.

(Este de observat cât de repede s-a extins limba engleză, luând locul unu între limbile de circulație internațională, mai amintind și folosirea acestei limbi în fostele dominioane engleze).

Această oportunitate nu i-a scăpat vigilentei directoare STARPRESS, mai ales că domnia sa locuise o perioadă în Canada, în zona engleză, în partea de nord a Continentului Nord American.

La Univesitățile de filologie din România de mulți ani, dar mai cu seamă după 1989 se studiază limba engleză. (A trecut demult perioada de după războiul al doilea mondial când cei vorbitori de limba engleză erau suspectați de lăgături cu ,,Unchiul Sam”). Există azi la noi și facultăți cu specialitate limba engleză, punând mare accent pe traducători, renumită fiind în acel sens preocuparea doamnei dr. Lidia Vianu de a sprijini și creșterea de buni traducători în limba engleză. Deci a fost ușor de a se găsi un filolog care să traducă, omogen, în aceeași manieră, în engleză creațiile noastre, alaturi de alți traducători merituoși.

Prin mijlocul traducerilor creațiilor noastre lărgindu-se mult orizontul de cunoaștere al producțiilor scriitorilor, multi din Liga scriitorilor din România, dar și unii din Uniunea scriitorilor și alte organizatii culturale, din tara și din întreaga lume.

Subiectele abordate în aceste antologii, în versuri și proză se referă toate la subiectul generic ,,creșterea limbii române” și în acest grai din ce în ce mai elevat românesc găsim o mare de mărturisiri, aspirații, tendințe pozitive, dar din fiecare se poate citi fățiș sau în ele transpare dragostea de țară, mândria de a face parte din neamul românesc relevând și atașamentul pentru Limba Română.

Aceste creații, adevărate manifeste, se integrează perfect în armonia tuturor națiunilor, demonstrând faptul că deși am trecut prin momente grele, le-am învins, ne-am ridicat și suntem în rândul celorlalte națiuni pe toate planurile existenței.

După acest drum al amintirilor am ajuns la ,,Antologia română- engleză” care zilele acestea a ajuns prin curierat pe birourile tuturor autorilor și prin graiul lor, deci prin mesajele lor a ajuns la frații români din toată lumea și la cunoscătorii, vorbitori de limbă englează, pentru că, întocmai ca pe vremea enclavelor vechilor daci, sunt enclave de români în toată lumea, iar limba română trăiește odată cu ele.

Traducătoarea Georgiana Gheorghe, alaturi de alți traducători remarcabili, cărora le mulțumim, înainte de a trimite varianta tradusă la tipografie, ne-au prezentat materialele, încât fiecare autor dintre noi a putut interveni asupra autenticității melodiei cantabile a limbii române din textul respectiv, transpus pe același ritm și sensibilitate precum în românește.

Continue reading „Melania RUSU CARAGIOIU: SALUTĂM APARIȚIA CELEI DE A TREIA ,,ANTOLOGII BILINGVE” ROMÂNĂ -ENGLEZĂ ,STARPRESS CANADA, 2021, realizata de LIGYA DIACONESCU” →

Zenovia ZAMFIR: Calea spre Lumină cu George CĂLIN

Albastrul cerului se amestecă cu roşu umbrei soarelui în asfinţit, o frunză de salcie pluteşte în derivă pe marginea lacului din sufletul meu, privesc însetată de linişte, de pace şi dornică să- mi odihnesc privirea pe luciul lui în care se ghiceşte unda unei adieri de vînt promise de primăvară. Bunul Dumnezeu mi- a dăruit bucuria şi onoarea de a cunoaşte oameni minunaţi, scriitori consacraţi, de a vizita locuri binecuvântate şi pline de spiritualitate. A te încumenta să scrii despre viaţa şi opera unui scriitor talentat şi valoros ajuns la o vârstă- simbol a deplinătăţii intelectuale şi spirituale este un act de mare curaj.Ioan 1:1-14 VDC ”La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o”…Cuvintele trebuie alese cu grijă pentru că ele exprimă complexitatea şi profunzimea personalităţii dăruite de Creator cu har şi calităţi aparte . Mântuitorul Iisus Hristos le- a spus ucenicilor : ,,După roadele lor îi veţi cunoaşte...” (Matei 7, 16) . Roadele sunt faptele care îl însoţesc pe om în viaţă iar apoi în călătoria spre veşnicie. Cu multă vreme în urmă, într- o zi de toamnă târzie am avut şansa de a-l cunoaşte pe domnul George Călin, om de cultură titrat şi apreciat. Chipul său impunător, privirea blândă, zâmbetul larg, vocea catifelată sunt doar câteva din calităţile umane ale unui Om talentat şi înzestrat cu har, scriitor, poet, ambasador.

George Călin, a văzut lumina zilei în localitatea Feteşti, zona de sud-est a ţării, fiind binecuvântat din fragedă pruncie cu frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu în Câmpia Bărăganului, acolo unde şi- a petrecut copilăria. Cu zestrea bună-cuviinţei şi a credinţei, cu inima plină de gânduri frumoase, cu vise şi speranţe luminoase a urmat cursurile Facultăţii de Ziaristică de la Academia de Studii Social-Politice din Bucureşti.George Călin a plecat spre capitală, la Bucureşti unde preocuparea pentru scris, jurnalistică, lucrări spirituale l- a înalţat şi înobilat deopotrivă. De la debutul în revista „Arcadia” în 1976 şi până în prezent activitatea literară pe ”Ogorul scrisului” este foarte rodnică. Paralel desfăşoară o prodigioasă activitate pe tărâm cultural devenind preşedinte, membru fondator a numeroase Asociaţii şi Fundaţii cultuarale, iniţiind şi conducând cenacluri literare, concursuri de poezie, editează Antologii şi Caiete literare.

Despre opera domniei sale cuvintele şi aprecierile criticilor de specialitate sunt multe şi frumoase.Cărţile autorului, cu învăţăturile şi tâlcurile lor, cu vremurile şi întâmplările descrie, pun în valoare şi lumină o parte a strădaniilor şi trăirilor pe care George Călin le- a adunat în timp. Călătorind în ţară şi străinătate, păstrând în inima sa tot ceea ce este adevărat şi folositor, George Călin a găsit întotdeauna nimbul de lumină din oameni şi locuri devenind unul dintre cei mai valoroşi scriitori contemporani. Un Om ca domnia sa iubitor de frumos şi înţelepciune, de credinţă şi lumină trebuie să ofere lumină şi celor ce iubesc lumina, Mântuitorul Iisus Hristos a spus ucenicilor : „Fiecare scoate din inima lui după cum are, lumină şi cuvinte bune, aşijderea dacă are întuneric în inima lui, scoate ce are…” (Luca 6, 45) .

Continue reading „Zenovia ZAMFIR: Calea spre Lumină cu George CĂLIN” →

Irina AIRINEI: MARIA GĂITAN MOZES – ISRAEL, LIMANUL CU DRAGOSTE

„Stimată și dragă Poetă, mulțumiri pentru volumele atât de vii, vibrante, închinate iubirii de viață și poezie adică Iubirii. Exilarea în Tara Exilaților v-a priit, cred, dacă mă iau nu după superba declarație patetică de pe copertă ci după paginile în care a rodit cuvântul românesc cu atâta farmec și căldură. Vă doresc tot binele alături de Omul predestinat și în poezia din care v-ați făcut DESTIN. Cu toată Afecțiunea, Norman Manea”

O scrisoare care m-a tulburat. Da, cuvântul românesc a rodit în Țara Sfântă, Țara Exilaților, limanul cu dragoste al atâtor și atâtor creatori români în căutarea unei vieți care înseamnă speranță, lumină, o mare familie… Maria Găitan Mozes și soțul ei iubitor de carte, primul ei critic, au pășit pe acest liman unde ajunseseră, înaintea lor, atâția mari scriitori și cărturari evrei plecați din România și care au făcut din Israel o nouă grădină, paradisiacă, mult visată, a culturii și literaturii româno-israeliene. Lor li se datorează aducerea noastră aminte, scriitorilor, jurnaliștilor care au primit-o cu brațele deschise pe Maria, în atmosfera Cenaclului „Punct”, a Editurii și revistei „Minimum”, mai târziu a Editurii „Familia”.

Așa cum îmi spunea marele scriitor Amos Oz în locuința sa din Ramat Gan, în Tel Aviv-ul unde Fania Oz mi-a fost ghid: „Este un cântec naiv, popular, cunoscut diverselor generații de pionieri, părinților lui Nilly, părinților mei și care spune că: «Aici, în țara strămoșilor noștri, toate visurile noastre se vor împlini»”.

Israelul este, într-adevăr, îndeplinirea unui vis. Un vis străvechi readus și azi, cu recunoștință și durere la Zidul Plângerii. Această carte este ofranda lirică a autoarei către Țara care a primit-o cu dragoste. Limanul ei cu dragoste al ei și al tuturor celor care au făcut alya,au urcat către acest vis. Al tuturor celor care, încă de la 1882, veniți din România, desțeleneau pământul sfânt cu sângele lor, îl udau cu lacrimile lor, îl încălzeau cu inimile lor. Rosh Pina, Zikhron Ya’akov, rădăcini românești, lupte, muncă, vis… Maria Găitan Mozes intră cu evlavie, cu pași de poezie, în acest vis…Un vis numit Israel, limanul cu dragoste al tuturor acestor visători…O țară dăruită mai departe, copiilor, de generații și generații de soldați… Ofrandă de viers românesc adusă Israelului care se dorește a fi citită de un public internațional cât mai larg. Alătur buchetului de poezii al autoarei, urarea mea de suflet: „Binecuvântat fii, Israel!”

Dr. Irina Airinei,

12 decembrie 2020, București

Președintele Asociației interetnice ANIMA FORI

***

MARIA GĂITAN MOZES – POEME (1) – PĂRTAŞĂ

PĂRTAŞĂ

Pământul acesta mi-a fost

sortit şi mie. Mi s-a dăruit

precum un talant.

Să mă culc pe o ureche

aşteptând din neant râuri

bogate de lapte ulcioare cu

miere ori blidul încărcat să

mi-l aducă un altul şi-n

puf şi mătăsuri să mă

primească patul?!

Mă vreau parte şi eu acolo,

unde se cere.

Umărul să-l pun atâta cât

pot fără să dau târcoale la

trudă

si să fur ca un trântor

din rod.

Vreau

ca şi lacrima mea

să fie în plâns

iar cântecului

să-i adaug pe portativ

şi notele mele

de bucurie

fiindcă inima mea

aici

a găsit

îmbărbătare

şi omenie.

CINE-S EROII

Cine-s

adevăraţii noştri

eroi?

Şi cine scrie istoria?

Cei care pier

sfârtecaţi în atentate şi

gloanţe,

cei schilodiţi,

ori cei ce rămân

să ducă prin timp

amintiri

şi dureri?

Cine-s eroii

şi cine scrie istoria?

Cei mulţi

ori cei ce se află în frunte?

Caut cu înfrigurare eroii.

Dar alături, doar oameni

cu îngrijorările zilei,

mărunte,

grăbind după treburi,

veselindu-se

când se iveşte prilejul,

ori

înghiţiţi de vârtejul

altor necazuri

ce se petrec pe la noi.

Aceştia, oare,

să fie eroi ?

Aceşti anonimi scriu, oare,

pământului nostru

istoria?

ÎNTÂLNIRE

Drumuri se despletesc

din răscruce.

Oameni feluriţi

grăbesc şi grăbesc.

Unul vine,

altul se duce.

Se întretaie mecanic

precum într-un joc.

În mişcarea continuă

şi monotonă,

un scurtcircuit

temporar.

O întâlnire neaşteptată,

duioasă.

Tatăl, concentrat,

e în drum către Gaza.

Feciorul,

ostaş,

se-ntoarce-n permisie

acasă.

Fulguie scame de zîmbet.

Ochii

sub umbre de griji

ca în „morse” – şi vorbesc.

Şi fiecare

se îndeamnă

cu câte o ţigară

tovarăşă de gânduri şi drum

deşi aroma

e iute

şi ama

SOLDATELE

Mai rotofeie,

mai subţiri,

mărunte,

brune

ori roşcate,

au pasul hotărât

şi sigur

şi le stă bine

ca soldate.

Instrucţia

nu seamănă a rock.

Pe umăr

arma

nu e joacă.

Din noapte,

zi –

au învăţat

să facă

şi de primejdii

nu le pasă.

Pe-un timp,

răsfăţul mamei

a rămas acasă

şi flecăreala

e ceva mai rară,

au taine

şi-ndrăzneală multă

şi deseori,

supuşi,

băieţii

de ordinele lor

ascultă.

Aşa cum sunt

mi-s dragi

şi mă amestec

printre ele

şovăitoare şi neîmpăcată,

că-i prea tîrziu

şi nu pot

în rândul lor,

măcar

o zi,

soldată…

SOLDATUL MEU

Soţului meu, Iosef

Nu-i prea uşor

ca după

ani şi ani

să fii din nou

în haina militară,

să porţi

pe umăr

arma grea,

bocanci

şi să veghezi

sub arşiţa de vară.

Dar nu te plîngi

şi nici nu-ţi încolţeşte

sămînţa gândului

la dezertare.

Puterile

încerci să ţi le-aduni

şi datoria-ţi faci

ca fiecare.

Te ştiu călit –

dar

ca femeie

tremur,

şi-aş vrea-n aceste clipe

să m-alătur

ţie.

Să-ţi pot fi

sprijin

şi părtaşă,

soldatul meu

cu tâmplă argintie…

OSTĂŞEŞTE

Rücksackul

câte mai ştie

şi câte mai are:

rufe murdare,

nisip

şi sudoare,

tranzistor,

reviste, ziare…

Poate

c-aşa-i ostăşeşte,

cu toate

de-a valma.

Pe-un umăr

e arma,

pe frunte,

tăcută,

se-ntrezăreşte

o proaspătă cută…

Ţigara

o soarbe adânc,

pe-ndelete

şi-n fumul dulceag

şi-argintiu

trecute-ntâmplări

se şterg

şi se scriu…

Paşii

se-ndeamnă

spre-acasă

şi asfaltul ating

într-un zbor.

Pârjol

e-n amiaza sub soare

şi buchetul de flori

pentru mama

de mult

se vrea

slobozit

din a mîinii

strînsoare…

LA RECRUTARE

Tinerii par

căpriori îndrăzneţi,

încercuiţi într-un ţarc

de plasele nerăbdării.

Îşi încearcă forţele,

ca înainte de salt,

adulmecând necunoscutul,

de dincolo

de perdelele zării.

Din punctul acesta,

de la răscruce,

nu se ştie,

care şi încotro,

o să apuce…

Unii – se visează eroi

pe trena de valuri

din Mediterană,

ori, defrişînd un petec

din sterpul pămînt,

tămăduindu-l ca pe o rană.

Alţii – ascund

sub câte-un zîmbet fugar,

muguri de teamă.

Datoria

e însă una la toţi.

Armata îi cheamă.

Părinţi şi copii

risipesc, între ei, glume,

discuţii banale,

împărţindu-şi fără să vrea

îngrijorarea

în părţi egale…

Porţile cerului sunt larg

deschise

pentru cutezători.

E prezentă

şi marea ispită

de a ajunge ostaş

în unităţi de elită…

Furtuni de frămîntări

şi de vise.

Unele-n zbor,

altele, poate, ucise.

Aici, însă, e startul

Piatră de grea încercare

şi pentru foştii ostaşi –

astăzi

părinţi

şi pentru tinerii, încă, copii –

strînşi împreună

la recrutare.

Mereu alţii iau startul.

Noi salbe

de nopţi nedormite

pentru neobositele mame.

Alte examene de maturitate

cerute de viaţă.

Şi tinerii, n-au temere,

– învaţă.

ŞTIRI…ŞTIRI…

Ţipete de sirenă, ambulanţe

în goană…

Sfredelul durerii,

scormoneşte, iarăşi

nevindecată rană.

Un alt atentat…

Sub ce formă şi unde,

îndată se află

prin imagini şi unde.

… Se numără morţii,răniţii

– evidenţă dureroasă, amară –.

Noi ceilalţi

rămânem pe dinafară

întregi,

neatinşi,

perpelindu-ne, doar,

pe cărbunii durerii

răscoliţi

şi aprinşi…

… Peste care din case-n

această clipă

moartea-şi înfige

smolita aripă?

Cine-s orfanii?

Cine e văduv?

Cine şi-a lăsat

cu inima-n ţăndări

părinţii?

Cine-i mireasa rămasă

văduvă?

Care e mama care-şi duce la

groapă pruncul?…

îndată, se află,

prin imagini şi unde…

………………………………..

Ştiri…ştiri…

ce ne otrăvesc sufletul

până la măduvă…

MESTECĂ GUMĂ SOLDAŢII…

Mestecă gumă soldaţii apatic,

fără baloane şi zgomot

cu zâmbetul strepezit

între dinţi.

Au devenit dintr-odată

mult prea cuminţi.

Pe chipuri durerea,

le-a altoit ciudate contururi

încolţurate

şi dure

cum sunt şi colinele sure,

acolo,

pe pământul liban. Puful

din bărbi e în vraişte, cuibul

inimii,

mic,

neliniştea-i ciupeşte de umeri

şi-i scutură

de parcă e frig.

… Golul acela… de lângă… şi

Cel de alături de Lior…

şi mestecă gumă soldaţii cu

toate-amintirile lor…

în tainiţe, întrebarea vitală

roade adânc şi persistă….

… la câţi eroi, fără voie,

s-a ajuns

pe-a istoriei listă

si care din noi este oare la

rând?…

DERUTĂ

Pâlcuri de porumbei în

derută, –

se învolbură printre

dărâmături si ruine

gângurind în răstimpuri,

parcă-a ruşine,

că-s purtători, fără rost, ai

crengilor de măslin…

Lumea ia foc!

Galilu-i

Sub pârjol de katiuşe.

Libanul

din rărunchi zdruncinat.

Pământu-i ascunde în pântec

cuiburi

de arme si ură,

iar spinarea martirizată de

arsură

poartă mulţimile disperate-n

exod.

Apocaliptic, văzduhul e-n

clocot.

Moartea trage de clopot

şi omenirea, deoparte,

contemplă,

fără să pună teroarei

frâu.

Pâlcuri de porumbei în

derută…

se-nvolbură printre nouri de

fum…

Cine, cu ce îi ajută? Nimeni

n-are vreme de ei!

Aripile

li-s arse, rănite, –

fraţi

sfârtecaţi.

Naivi, se-avântă,

totuşi să zboare,

dar nu mai ştiu încotro…

Continue reading „Irina AIRINEI: MARIA GĂITAN MOZES – ISRAEL, LIMANUL CU DRAGOSTE” →

Al. Florin ȚENE: Doamna Limbii Române continuă să promoveze valorile literaturii române pe mapamond

În anul acesta se împlinesc zece ani de când scriitoarea Ligya Diaconescu, membru a Ligii Scriitorilor, editează cu pasiune, dărnicie, și talent antologii ce cuprind creațiile scriitorilor români de pretutindeni. Aceste “oglinzi “sunt adevărate pagini ce se înscriu din mers în marea Istorie a Literaturii Contemporane.a neamului nostru.

Până în prezent Ligya Diaconescu a publicat următoarele antologii care, așa cum scriam mai sus, sunt pagini de aur ale literaturii noastre contemporane. Acestea, sunt amintite în Prefață, : Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume, STARPRESS 2011, ediţie – bilingvă –româna-engleză, reuşind să reunească scriitori români talentaţi din întreaga lume, colaboratori ai revisteiinternaţionale

– Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume STARPRESS 2012, volum bilingv, română-franceză, care, ca si primul s-a bucurat de un real succes.

– Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume STARPRESS 2013, bilingvă, română-germană.

– Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume STARPRESS 2014, bilingvă, română-italiană.

– Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume STARPRESS 2015, bilingvă, română-spaniolă.

– Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume STARPRESS 2016, bilingvă, română-greacă.

– Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume STARPRESS 2017, bilingvă, română-rusă.

– Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume, STARPRESS 2018, ediţie – bilingvă –română-engleză,

Așa cum a procedat de fiecare data Ligya Diaconescu (“Doamna Limbii Române “, așa cum am denumit-o eu la manifestările Zilei Limbii Române organizate în Stațiunea Jupiter în 31 august 1914, de domnia sa, revista internațională Starpress și Liga Scriitorilor Români), editează, chiar, aproape de două ori pe an, antologii bilingve, prin care cu generozitate promovează opere ale scriitorilor de expresie română de pe toate meridianele Terrei.

La începutul acestui an, chiar în “focul” epidemiei care a cuprins omenirea, scriitoarea și promotorul cultural Ligya Diaconescu este din nou în mijlocul cititorilor săi și în biblioteci cu o nouă antologie bilingvă, română engleză, intitulată :“ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME – STARPRESS CANADA, 2021 – CONTEMPORARY WORLDWIDE ROMANIAN WRITERS ANTHOLOGY – STARPRESS CANADA, 2021 –“, apărută la Editura “Olimpias “, 2021.

Această antologie se deschide cu o pertinentăși bine documentată “Prefață”, prin care autoarea acesteia Mary Smiith. din Statele Unite ale Americii, face un plastic portret al Ligyei Diaconescu: “ Scriitoarea Ligya Diaconescu, directorul revistei româno-canado-americane STARPRESS – este realizatoarea Antologiei bilingve, româno-engleze, 2021.

LIGYA DIACONESCU – este cunoscută în ţară şi în întreaga lume – “DOAMNA LIMBII ROMÂNE”, numită astfel de preşedintele Ligii Scriitorilor Români, Al. Florin Țene, dar şi “DOAMNA SUFLETULUI ROMÂNESC ” – cum a fost catalogată de istoricul GEORGE ROTARU.

Jurnalist, poet, scriitor, publicist, economist, maestru Reiki, pictor amator.

A câştigat în anul 2017 – Trofeul Ligii Scriitorilor Români – TROFEUL „LIMBA ROMÂNĂ”. În anul 2018 a obţinut – TABLETA DE AUR A LIMBII ROMÂNE – din partea Ligii Scriitorilor Români.

– Este născută în Bicaz, Neamţ. Deşi plecată des din România, îi place să spună că este româncă şi locuieşte, când nu se află peste ocean, într-unul dintre cele mai frumoase oraşe ale lumii, plin de cultură, dintr-o zonă preponderent turistică, zona Vâlcii.

Realizarile sale în domeniul cultural și puntea de legatură, create pentru scriitorii români de pretutindeni, întalnirile minunate organizate anual cu scriitorii români din întreaga lume de Ligya Diaconescu, sunt bine cunoscute și așteptate de scriitori ca o întalnire în familie, în marea familie STARPRESS, cu emotie, dor si drag. La acestea, se adaugă lansarile și prezentările antologiilor pe diverse teme ale Ligyei, dar și cele bilingve, până acum realizand ca antologii bilingve:

– Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume, STARPRESS “

Citind această voluminoasă lucrare mi-am adus aminte de zicerea Ilenei Vulpescu:”Sufletul cuprins de harul iubirii, aureoleaza o fiinta, devenind generos cu celelalte fiinte, risipind si spre ele firimituri de bunatate, respingand trivialitatea, grosolania”.Cuvinte frumoase ce i se pot atribuii autoarei antologiei, dar și celor antologați.

Atât curriculum vitae și creațiile autorilor sunt publicate în limba română și în limba engleză, inclusiv fotografia autorilor.

Continue reading „Al. Florin ȚENE: Doamna Limbii Române continuă să promoveze valorile literaturii române pe mapamond” →

Ioan Miclău-Gepianu: Poetului GRIGORE VIERU, (n. 1935 – d. 2009)

”…Ori de câte ori mă gândesc la tine,

mi se face-n suflet dor de un drum la Humulești,

la obcinile Bucovinei, la Ipotești, la Cernăuți și Chisinău”. Fănuș Neagu

”...Un poet care și-a asumat greul unui grai, trecându-l prin

inima sa, și, încărcat de răbdare, înțelepciune și nouă frumusețe,

îl întoarce semenilor săi care-și deschid de bună voie inima să-l

primească, pentru a-și duce mai demn pe mai departe viața în

spiritul dreptății, al iubirii ce covârșește și poate birui totul”. Ioan Alexandru

Devenit poet național prin talentul său strălucit și simplu totodată, asemenea marilor creatori și gânditori Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie, 1935, în satul Pererita, pe acel mal stâng al Prutului, râu ce curge voinicește dar și înlăcrimat de istoricele nedreptăți veșnic aduse basarabenilor.

Părinții lui erau plugari, Pavel și Evdochia, muncind din greu ogorul și la vii, fapt pentru care Poetul le-a și dedicat multe versuri de o lirică deosebit de frumoasă și afectuoasă, de adevărați creștini.

In acest an, 2021 ar fi împlinit Poetul de pe Prut vârsta de 86 ani, dar n-a fost să fie, a decedat la 18 ianuarie, 2009, într-un nefast accident de automobil, ducând cu el multe flori literare ce se așteptau a fi culese din ”câmpiile” basarabene, din viața concetățenilor săi, pe care i-a iubit și pentru care s-a sacrificat plin de nădejde și speranțe într-un viitor de unire cu țara-Mamă. Era un familist desăvârșit!

Ne-a lăsat opera sa valoroasă și patriotică, precum și suferințele sale puse precum diamantele înt-un inel, în versurile sale! Ce vor rămâne desigur nepieritoare!

Continue reading „Ioan Miclău-Gepianu: Poetului GRIGORE VIERU, (n. 1935 – d. 2009)” →