Teodora DUMITRU: „Focul din noi”, un volum ce impresionează prin vers și culoare

Iată, am în fața mea cel de-al doilea volum de versuri al poetei, Mihaela CD, „Focul din noi”! Dacă începi să dai prima pagină nu te mai poți opri din răsfoit până nu ajungi la sfârşit! Împărțit pe capitole minunate, citind versurile frumoase ale autoarei, te simți parte din trăirile sufletești pe care le-a lăsat în fiecare vers, împletind cu multă dăruire de frumos, iubirea, dorul ,supărarea, neliniștea și dialogul cu Dumnezeu. Stări sufletești de o sensibilitate aparte în care ne regăsim fiecare lecturând cu atenție versurile minunate ale autoarei!

Ce mi-a mai plăcut mult la acest volum a fost faptul că la fiecare capitol autoarea a atașat câte o pagină de pictura deosebit de frumoasă a renumitului pictor Mircea Rustiuc, care îți încântă privirea și îți bucură sufletul admirând cu câtă măiestrie sunt lucrate!

Răsfoindu-l cu interes și drag de poezia de calitate nu pot spune decât atât :

Felicitări din suflet, Mihaela CD pentru acest minunat volum de versuri, pe care îl recomand din suflet cititorilor, iubitori de poezie frumoasă, de suflet și de calitate! Mult succes și la cât mai multe volume alese care să încânte sufletele cititorilor atunci când le răsfoiesc!

–––––––––

Teodora DUMITRU

Sandu CHIVA: ,,FOCUL DIN NOI” , un volum ce emană dragoste

A trecut foarte puțin timp de anul trecut, când citeam cu multă încântare volumul de versuri: ,,BINECUVÂNTARE ȘI CHIN”, scris de prietena mea de peste ocean, poeta MIHAELA C.D.

La fel ca și primul volum, are o așezare în pagină impecabilă iar coperta încântă privirea!

Cartea este împărțită în 17 capitole, toate având un titlu ce sugestionează, conținutul mănunchiului de poeme adăugate mai jos.

La începutul fiecărui capitol, ochii noștri sunt încântați de o superbă pictură, care ne introduce în lumea de vis, a capitolului ce urmează. Și ca un motiv, pentru a stinge ,,FOCUL DIN NOI”, al celor doi creatori de frumos: Poeta MIHAELA C.D. și Artistul MIRCEA RUSTIUC, a fost creată această superbă carte.

Versurile curg ca mierea ce se revarsă dintr-un fagure și îndulcesc inima cu bunătate, iubire și credință.

Toate acestea le găsim răsfoind cele peste 230 de pagini, ale superbului volum de versuri.

Cartea ne atrage ca un magnet și odată ce am deschis-o, nu ne mai putem opri până nu ajungem la final. Pe măsură ce ne adâncim în lectura ei, o liniște ne cuprinde și simțim o descătușare de grijile ce ne înconjoară în viața de zi de zi.

Devenim parcă mai buni, mai credincioși și parcă ne-am dori să îmbrățișăm pe cineva drag sau chiar primul om ce ne iese în cale! Uităm cu totul de,, pandemia” care ne pândește din umbră și orice s-ar întâmpla trebuie să ne satisfacem această dorință, cu orice risc.

,,Pe clapele iubirii”, din cap.6, realizăm că,, Din gingășia mării s-a născut iubirea”, într-un,, Foc de artificii de nestins”, iar ,,Sufletele perechi”, prind din zbor,, Buchetul de mireasă”, la ,, Sărbătoarea iubirii noastre”.

Fără să ne dăm seama, pătrundem în ,,Labirinturi”, cap.8, unde vedem că,, Dragostea nu are vârstă”și navigând pe ,,Cărarea vieții noastre”, devenim niște,,Nomazi ai timpului”.

,,Parfumul dragostei”(cap.10), ne poartă,, Pe cărări de dor”(cap.11), pentru a ne duce,, Dincolo de noi”,unde vom descoperi o ,,Iubire nepamânteană”. Ne vom întreba e ,,Aievea sau vis”? Există oare ,,Fericire absolută”?

Autoarea ne îndeamnă în cap.13, ,,Să ne întoarcem fața spre credință” și,,Să-ncălzim în jur cu bunătate”.

Toate aceste sfaturi ni le dă în,,Taina nopții”, când vom creea o ,, Punte peste timp”.

Continue reading „Sandu CHIVA: ,,FOCUL DIN NOI” , un volum ce emană dragoste” →

Aurelia OANCĂ: Focul creator al Mihaelei CD

Orice foc care arde produce ceva. Cel distrugător produce cenușă, durere. Cel creator aduce în fața lumii tot ce arde în interiorul nostru, transformându-l în perle ale sufletului.

Acest foc arde și în sufletul Mihaelei, care în colaborare cu pictorul Mircea Rustiuc, au pus în fața noastră prin cartea „FOCUL DIN NOI”, tot ce au mai bun în vulcanul sufletelor lor.

Eu personal am avut șansa să descopăr acest foc, prin prefața acestei minuni și să-l văd cu ochii sufletului.

Felicitări Mihaelei CD, care a reușit să dea viață celui de-al doilea copil de suflet, volumul de poezie „FOCUL DIN NOI”.

Felicitări și pictorului Mircea Rustiuc pentru minunatele lucrări cuprinse în acest volum, fiecare lucrare fiind o prezentare artistică a capitolului care urmează să prezinte creațiile Mihaelei.

––––––––––

Aurelia OANCĂ

Scriitor, poet, epigramist, artist si redactor la revistele Freamat si Poezii pentru sufletul meu. Membru al filialei băimărene a Asociaţiei Scriitorilor Români, membru al filialei din Baia Mare a Ligii Scriitorilor Români, membru al Clubului „Spinul” al epigramiştilor din Baia Mare

Voichița Tulcan Macovei: PENTRU CĂ LITERATURA ROMÂNĂ NU MOARE…

VIRGIULIU BRADIN,

”Rostirea poetică românească preeminesciană – Inovații Stilistice și Lexicale”, Arad, editura Promun, 2019.

„Sunt târnăcoapele. Le – aud. De bucurie strig!

Aud mulțimea robotind, pământul

Cu sine însuși împăcându.l…”

(Goethe, FAUST, vol II, traducere de Lucian Blaga. Editura pt literatura, 1968, act V, p. 354.)

Mesajul din Faust este același pentru oamenii tuturor timpurilor: sensul adevărat al vieții omului este munca, activitatea utilă semenilor…

Fără a comenta, ne referim acum la activitatea prolifică și extraordinară a unui om de cultură al Aradului, profesorul Virgiliu Bradin.

Să depui un volum de muncă deosebit pe tărâmul Istoriei Literaturii Române, într-un timp în care munca (intelectuală sau fizică), nu mai reprezintă nimic, să știi așadar, că rodul muncii tale va fi apreciat derizoriu (cum se întâmplă astăzi cu mai toate cărțile nou apărute), dar să lupți pentru ca volumul să vadă lumina zilei, înseamnă să fii cu adevărat un luptător încrezător în forța literaturii!

Așa s-a dovedit a fi și domnul Virgiliu Bradin, exeget, eseist, analist, cu numeroase volume publicate, autor al volumului monografic, „Rostirea poetică românească preeminesciană”, numit cu modestie de domnia sa ESEURI .

Cu toate că există astăzi oameni de cultură care separă brutal noul de vechi, epoca literară actuală, noutățile ei, de trecutul literaturii, personal sunt convinsă că prezentul, oricare ar fi acesta, se leagă de trecut, că valoarea se perpetuează ca un fir roșu, susținând creația valorilor viitorului.

În această perspectivă trebuie privită și prezenta carte, care se înscrie în Istoria Literaturii Române, refăcând pentru cititorii prezentului, dar și ai viitorului, un moment important din dezvoltarea literaturii noastre, fără de care, spunem noi, nu ar fi existat literatura actuală (sau postmodernă): Literatura Română Premodernă (Iluministă) și Modernă (Pașoptistă).

Cartea este concepută cu mare grijă, informațiile fiind stocate precum într-un biblioraft, spre a rămâne autentice surse pentru generațiile viitoare. Totul devine viu în paginile volumului: vocabularul epocilor, particularitățile fonetice dar și stilistice ale operelor descrise. Datele sunt susținute de autor prin detalii sociale, culturale și religioase specifice timpului, dar și prin importante documente ale vremii.

Apar portretele reprezentative ale tuturor scriitorilor, în fotografii ce poartă în ele aerul vechi, dar fascinant al epocilor trecute. Documentele, redate în stare autentică, transmit fiorul timpului: „Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung” (1521), fotografii din primele ziare românești („Albina Românească” -1839; „Curier de ambe sexe” -1838; „Bucovina” – 1848-; „Steaua”- 1855).

Sunt consemnate minuțios primele gramatici ale limbii noastre, precum și importanța lor pentru formarea Limbii Române: „Gramatica românească” (1828 – Ion Heliade Rădulescu); „Temeiurile gramaticii românești” (1812 – Ion Budai Deleanu); „Lexicon pentru cărturari”; „Lexicon românesc -nemțesc” –(Ion Budai Deleanu)

Dincolo de propriile comentarii, sunt aduse argumente analitice din marii critici și exegeți ai istoriei noastre literare: Nicolae Iorga, Al Piru, Mihail Kogălniceanu, Paul Cornea, George Călinescu, Dimitrie Popovici, Titu Maiorescu, Gheorghe Tohăneanu, prin care autorul reușește o descriere exhaustivă a începuturilor Limbii și Literaturii Române.

Întreb, deci, aici și acum: nu este important ca noi, cititorii de astăzi, să cunoaștem aspectele vieții de început ale limbii în care ne exprimăm, ale literaturii care ne-a format ca nație și cultură în spațiul european?

Eu zic că da!

Cele două epoci istorico-literare analizate nu sunt delimitate strict de către autor. Aceasta deoarece domnul Virgiliu Bradin își propune să evidențieze legătura istorică dintre ele, valorile importante care au dezvoltat și au ținut trează ideea românismului în acele perioade grele din istoria noastră.

Iluminismul românesc (preromantismul) este redat prin importante opere de literatură română care au creat și au transmis mai departe aspecte esențiale din gândirea și trăirea poporului român, precum sacralitatea spațiului și a folclorului, întâlnită în opera lui Gheorghe Asachi: Balade, Legende, Fabule. Este momentul istoric, susține autorul, când rostirea poetică românească se va îndrepta „pe făgașul firesc al expresivității graiului neaoș românesc”.

Cu același drag și respect sunt prezentați și marii poeți ai perioadei, creatori de limbă și literatură românească: Costache Conachi, poeții Văcărești (Ienăchiță, Alecu, Nicolae și Iancu), scriitori aparținând marii boierimi, clasă socială importantă în acele timpuri, patrioți adevărați, iubitori de țară și de neam. „Conștient de importanța pentru unitatea și aleasa exprimare a limbii românești, de existența unei gramatici, Ienăchiță va tipări la Râmnic și la Viena în același an -1787 – OBSERVAȚII SAU BĂGĂRI DE SEAMĂ ASUPRA REGULELOR ȘI ORÂNDUIELILOR GRAMATICII ROMÂNEȘTI”… ( pag. 75)

Nu putem trece cu vederea caracterul profund patriotic al literaturii acestor scriitori, fără a aminti tinerelor generații de astăzi „TESTAMENTUL LITERAR” al lui Ienăchiță Văcărescu, apărut și în volumul domnului Bradin: „Urmașilor mei Văcărești! /Las vouă moștenire:/ Creșterea limbei românești / Ș-a patriei cinstire”.

Un număr impresionant de pagini este acordat personalității centrale a iluminismului românesc, celui care a ridicat literatura română la nivel european, scriitorul, lingvistul și istoricul Ion Budai Deleanu (1760- 1820), reprezentant de seamă al „Școlii Ardelene”, alături de Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior. (Școala Ardeleană a fost o mișcare socială, istorică, politică și culturală care a definit această perioadă literară.)

Personalitatea lui Ion Budai Deleanu, este realizată special prin referințele la opera fundamentală, „Țiganiada” (1812), prima epopee din literatura română, scrisă după modelul marilor epopei ale literaturii universale, Iliada, Odiseea, Eneida.

Foarte importante pentru cititorul modern al acestui timp pot deveni, în cazul în care se dorește, problemele sociale, politice și istorice prezentate în această creație, atât de veche pentru noi.

Ca de fiecare dată, Virgiliu Bradin se axează pe limbajul artistic al operei, evidențiind particularitățile stilistice și lingvistice ale creației literare. Interesante pentru cititorii moderni pot fi de asemenea, ilustrațiile excelent redate, care surprind momente ale subiectului epopeii și care aparțin ediției renumitului filolog român, de origine evreu, Jacques Byck.

Generația scriitorilor pașoptiști este descrisă de autorul cărții sub egida marilor idei care au creat literatura modernă română (sau bazele adevăratei dezvoltări ale literaturii noastre): istoria, folclorul, natura patriei, realitățile social-politice ale timpului. Se remarcă grija pentru detalii, perseverența prin care domnul Virgiliu Bradin aduce în fața cititorului toate filele istorice, lingvistice, stilistice care au clădit o literatură și, până la urmă o țară aflată în lupta pentru unitatea neamului și a limbii.

Descrierea cadrului în care s-a format generația pașoptistă și care redă scopul întregii literaturi este redată de poezia 1840, aparținând scriitorului Grigore Alexandrescu: „Eu nu îți cer în parte nimica pentru mine:/ Soarta-mi cu a mulțimii aş vrea să o unesc:/ Dacă numai asupra-mi nu poți s-aduci vreun bine,/ Eu râz de-a mea durere şi o disprețuiesc”.

Cu sentimente de adânc respect, admirație și prețuire care adeveresc patriotismului autorului acestei cărți, sunt analizați cei mai mari scriitori pașoptiști, ctitori de literatură, de neam și de țară. Toate creațiile sunt trecute precum într-un fișier al Marii Biblioteci Române, cu tot ce au mai profund în concepția lor, atât literar, cât și politic sau social. Domnul Bradin respectă tradiția analiștilor dinaintea sa, considerând scriitorii pașoptiști ca fiind „scriitori ai cetății / ai neamului”. În egală măsură, sunt analizate cele două mari curente literare ale Europei, clasicismul și romantismul, precum și felul în care au influențat epoca, dominată esențialmente de romantism.

Ion Heliade Rădulescu – personalitate enciclopedică, publicist, folclorist, lingvist, dramaturg, poet, prozator, fondator al Academiei Române;

Grigore Alexandrescu- poet al nostalgiei frumosului, al naturii patriei dar și al istoriei trecute și de la 1848, întemeietor al poeziei patriotice, al satirei și al fabulei.

În centrul epocii pașoptiste, este așezat, cum e și drept, marele Vasile Alecsandri, „acel rege al poeziei românești” cum îl numește Mihai Eminescu în „Epigonii”, personalitate de seamă a istoriei noastre literare: poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc. Zeci de pagini îi revin marelui scriitor, recunoscându -i-se, astfel, meritul peste timpuri. Căci Alecsandri a ridicat literatura și cultura noastră la cote valorice apreciate în plan european.

Minuțios dar și grandios, într-o luptă ce apelează parcă la polemica Maiorescu -Gherea privind adevărata valoare literară, profesorul Virgiliu Bradin scoate în evidență, atât latura revoluționară, de luptător patriot a lui Alecsandri, cât și latura literară, valoarea stilistică a creației sale. Rămâne peste generații adevărul conform căruia, Alecsandri a fost modelul generației de scriitori care a urmat, aceea a marilor clasici. De aceea și numai de aceea, a rezistat timpului Medalionul Literar al societății Junimea, în centrul căruia se află Vasile Alecsandri.

Autorul prezentei cărți face o amplă analiză a celor mai importante creații literare ale poetului, utilizând expresii, sintagme critice din exegeți cunoscuți ai istoriei noastre literare, dar și opinii proprii. Este creionat, astfel, portretul adevărat, viu, al marelui scriitor, în fața căruia, desigur, toate generațiile ce i-au urmat și care înțeleg, iubesc și apreciază literatura română, i se vor închina.

Continue reading „Voichița Tulcan Macovei: PENTRU CĂ LITERATURA ROMÂNĂ NU MOARE…” →

Ben TODICĂ: MONEDA (reacție la cartea „Dumnezeu pe role”)

„Dumnezeu pe role”, o carte, un bulgăre de soare care invită copilul din tine la Aventură. Aventura anilor ultimei jumătăți ale secolului al XX-lea. Pe Ana Blandiana o știu încă din fragedă copilărie, o tânără poetă, studentă, hărțuită de regimul Ceaușescu care se perinda regulat pe ecranele telejurnalului alb/negru al televizorului nostru din dormitor, pe care părinții și noi, copiii îl așteptam să se termine pentru a urmări serialul western american. Ea deranja prin poemele ei inteligente preluate de radio Europa liberă și tineri cântăreți de muzică ușoară și pop.

Jerry W. McDaniel, un binecunoscut ilustrator, grafician și pictor american, cunoscut nouă prin piesele sale de publicitate pentru Pan American Airlines, Philip Morris International, New York Times, profesor șef de catedră la mai multe universități americane a creat numeroase picturi și afișe cu subiecte românești ca: Simona Halep, Dumitru Prunariu, Mihai Eminescu, Lucian Blaga și Ana Blandiana.

Îmi leg patinele cu roțile, așa cum sugestionează coperta cărții de un galben fierbinte a doamnei prof. Ileana Costea care a avut inspirația să fuzioneze acești doi mari artiști, frumoși creatori și rulez printre impresionantele ilustrații și poezii, descrieri, povestiri, amintiri și impresii despre întâlnirea lor și impactul asupra-mi. Răsfoind îmi vin în minte cuvintele regizorului de film italian, Luchian Visconti: Privind frumosul, privești sfârșitul. Ai ajuns în vârf și de aici descendența; îți privești moartea în față: „Frumosul absolut există. Pentru frumos îți dai viața, te sacrifici.” Frumosul absolut e finalul, apogeul după care te rostogolești în neant și dispari. Ileana ne spune că NU. Frumosul e infinit, ne spune, și ia cele două frumuseți, grafica și poezia, le îmbrățișează și le unește, și când se întâlnesc cele doua frumuseți una și cu una fac un NOU, adică se amorsează între cei doi electrozi flacăra adevărului și a luminii către frumosul divin și iubirea eternă.

Continue reading „Ben TODICĂ: MONEDA (reacție la cartea „Dumnezeu pe role”)” →

Maria FILIPOIU: Rugăciunea de Duminică

Duminica este ziua Învierii lui Iisus Hristos și zi de repaus, după cele șase zile în care Dumnezeu a făcut Lumea.

Este prima zi a creaţiei, ceea ce înseamnă sărbătoarea recunoştinţei şi a bucuriei pentru creaţia lui Dumnezeu, pentru care Sfinții Părinți propovăduiesc:

„Duminica este ziua în care se aduce laudă lui Dumnezeu, ziua în care este celebrat Domnul Iisus Hristos”.

Ca Ziua Domnului – Duminica este sufletul celorlalte zile din săptămână, cu semnificaţiile importante ale vieţii, ale bucuriei și întrunirii familiei, zi a recunoștinței şi a bucuriei pentru creaţia lui Dumnezeu, care ar fi nesemnificativă fără rugăciune – Maria Filipoiu

Doamne, Dumnezeule-Atotputernic,

Ziua de Duminică îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale.

Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește.

Mă bucur să știu Crezul Tău, Doamne, și să-l mărturisesc în Sfânta Treime, prin care Te-ai arătat credincioșilor creștini, care nu au alți dumnezei.

Pentru aceasta fă să sporească slava și închinăciunea turmei Tale către Bunul Păstor, care Te cunosc Dumnezeu adevărat, Te mărturisesc și Ți se închină din toată inima și cu toată puterea:

– O, Părinte Sfinte, miluiește-mă!

– O, binecuvântate Hristoase – Fiul lui Dumnezeu, mântuiește-ne de toi Ți-am greșit cu gândul sau cu fapta, cu sau fără știință!

– O, Duhule Sfinte, dă-ne nouă darul Tău și acoperământul Tău!

– Doamne, Dumnezeul și Ziditorul meu, ascultă rugăciunile sufletului meu cel păcătos și dă-mi smerenie și cuviință, cu harul Tău să cinstesc ziua de Duminică, după porunca Ta, a Bisericii și a Maicii Tale – Preasfânta Fecioară Maria.

Continue reading „Maria FILIPOIU: Rugăciunea de Duminică” →

Isabela VASILIU-SCRABA: Statul-închisoare și artistul adevărat (despre „Uniforme de general” de Mircea Eliade)

Motto: „În jurul ritualului răzbunării – act primitiv și esențial asemenea dansului și rugăciunii – se montează o veritabilă industrie dramatică… Excedați de încetineala legii, de insolența puterii, spectatorii se pătrundeau de fiorul libertății*. Își închipuiau că participă la legea nescrisă ce o rușinează pe cea din hârțoage” (Ion Omescu, Hamlet, sau ispita posibilului, operă încununată cu Premiul Academiei Franceze).

Absolvent de Filozofie și Litere, cunoscător de limbi moderne și clasice, în iunie 1948, pe când era student la Teatru, Ion Omescu (1925, Arad – 2000, Aix-en-Provence), poet, dramaturg, traducător, actor și regizor, a ales să joace la sfârșit de an câteva scene din Hamlet în traducere proprie, scene îmbinate între ele de Ruxandra Oteteleșanu.

Cu o impunătoare prezență scenică, s-a bucurat de un succes răsunător și de încurajarea binemeritată a unor prestigioși cronicari, precum Nicolae Carandino (care urma să fie închis ani de zile în temnița politică) și Petru Comarnescu (cf. Ion Focșa, Ion Omescu, în rev. „Argeș”, Pitești, dec. 2005, p.26, https://isabelavs2.files.wordpress.com/2021/01/omescu-arte.pdf ).

Apoi talentatul student a făcut unsprezece ani de temniță cu o mică pauză după cinci ani. Ca deținut politic, Ion Omescu ar fi fost „cel mai eficient profesor de franceză”, își amintește Dumitru Filip exilat în Canada (vezi Dean Philip / D-tru Filip, La revedere Maestre Ion Omescu, în „Cuvântul Românesc, ian. 2001, p.19, https://isabelavs2.files.wordpress.com/2021/01/la-revedere-omescu.pdf ).

Întâi Omescu a „căzut prizonier la barbari” pentru că a vrut să fugă din „statul-închisoare” (Mircea Eliade). Pe urmă, pentru că era un scriitor prea subtil și prea instruit. Iar staliniștii cu putere de decizie urau cultura românească autentică și pe scriitorii de geniu, pe care-i doreau scoși cu tot dinadinsul din cultură (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Harismele Duhului Sfânt si fotografia „de 14 ani”, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-fotografie-mircea-eliade/ ). Sau măcar eliminați până la amnistierea generală a deținuților politici din 1964.

Și în zilele noastre, cripto-comuniștii (ascunși după pseudonime) au o ură neîmpăcată împotriva scriitorilor a căror „notabilitate” (cum zic ei!) n-a fost impusă de regimul securisto-comunist. Nostalgicii gândirii unice își fac singuri „revoluția lor culturală”, propunând pe 16 ian. 2021 ștergerea fișei „Isabela Vasiliu-Scraba” din Wikipedia (vezi nota 5 din Isabela Vasiliu-Scraba, Dayan, sau transparența matematică a realității sacralizată de pașii lui Iisus, https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabela-vasiliu-scraba-dayan-transparenta-matematica-a-realitatii/ ) și plătind îngreunarea căutării on-line după numele scriitoarei.

Mircea Eliade îl imaginează pe Ieronim Thanase din nuvela Uniforme de general ca fiind un „produs al teroarei” care se apără jucând teatru: „Cât timp ne vom putea costuma și vom putea juca, suntem salvați !” (p.434). Artistul transformă „nenorocul în spectacol”, căci, dintru început, Ieronim a fost dăruit de Dumnezeu cu o mulțime de talente.

În cenzuratul post-scriptum la Hamlet sau ispita posibilului, în care imaginea lui Hamlet era suprapusă gravurii lui Albrecht Duerer intitulată Melancolia, se mai pot citi următoarele:…„dacă îți rămâne destulă putere să uiți ce-ai învățat și să le judeci pe toate din nou cu mintea ta, și dacă pe lângă toate acestea ai șansa cumplită să-ți moară un tată, prietenul cel mai bun sau iubita, să orbești sau să cazi prizonier la barbari, astfel încât toate cunoștințele tale să se fructifice prin durere, atunci, într-un ceas foarte rar, coboară peste tine harul melancoliei. (…). Studentului în melancolie, numai arareori, înstinctul îi încalecă indiferența. Atunci melancolicul arde pentru iubire, pentru idee, sau se consumă într-un sângeros gest de dreptate” (Ion Omescu, Hamlet…, București, 1999, pp. 275-276).

După căderea Cortinei de fier editându-l și pe renumitul savant Mircea Eliade, „notabilii” dictaturii comuniste umblă cu „foarfeca cenzurii”.

Să nu se poată vedea înșirarea crimelor comuniste din Jurnalul portughez (Ed Humanitas, 2010) consemnată de Mircea Eliade pe 2 iulie 1941.

Sau pentru ca cititorul să nu dea peste pasajul cu ideea de „spectacol ca metodă soteriologică într-un stat-închisoare” notată de Mircea Eliade pe 17 martie 1979. Această idee – făcută dispărută în Jurnalul eliadesc scos de Humanitas în 2004 – apare ca motto în cartea din 2006, Nodurile și semnele prozei a lui Eugen Simion (Iași, p.283).

În închisoarea politică, Ion Omescu, fostul student al Conservatorului Regal de Artă Dramatică interpreta – în limba lui Shakespeare – pasaje întregi din Hamlet. Parcă ar fi descoperit și el, precum actorul Ieronim Thanase din Uniforme de general, sensul și funcția mântuitoare a spectacolului (vezi Al. Mihalcea, Maître Omescu, sau lecția speranței, în „Cuvântul Românesc”, Canada, febr. 2001, p. 10, https://isabelavs2.files.wordpress.com/2021/01/omescu-speranta.pdf ). Peste zeci de ani de la eliberarea din închisoare, scriitorul Alexandru Mihalcea a putut așterne pe hârtie versurile poetului Ion Omescu memorate în gulagul comunist: „Se risipiră fastul și splendoarea/ acelei curți cu duh otrăvitor./ Din tot ce-a fost cândva la Elsinor/ au mai rămas doar pietrele și marea./ Doar tu, strigoi din os de domnitor,/ colinzi civilizații cu-ntrebarea/ce nu-și găsește-n palmă dezlegarea/ și n-are-n zodii semn prevestitor./ Reamintindu-ți clipele acele/ când ai străpuns la Doamnă în iatac/ pe șobolanul-sfetnic prin perdele,/ îți dăruim dilema fără leac./ De sub mătăsuri, dintre catifele/ s-o-mplânți în pieptul fiecărui veac.”

Exilul i-a adus lui Ion Omescu în 1988 premiul Academiei Franceze și unanima recunoaștere de excepțional specialist în Shakespeare, a cărui operă o discuta cu studenții cursului său de la Academia Regală de Artă Dramatică din Haga.

Continue reading „Isabela VASILIU-SCRABA: Statul-închisoare și artistul adevărat (despre „Uniforme de general” de Mircea Eliade)” →

Flora Mărgărit STĂNESCU: Câte ceva despre mine

M-am născut în data de 31 mai 1948, în comuna la vremea aceea, Otopeni, lângă București, într-o familie de oameni modești dar onești și foarte respectați de vecini. Mama avea darul de a armoniza relațiile dintre oameni, dar pe care l-am moștenit și eu.

Un prim pas l-am făcut în jurul vârstei de 10-11 ani, când am scris prima poezie inspirată din melodia marii doamne a cântecului popular, Lucreția Ciobanu, cântecul-“Vin ciobanii printre munți”. O admiram foarte mult și acum o admir. Atunci am scris prima poezie, era despre transhumanță, coborârea turmelor la iernat, despre florile de gheață de la ferestre și alte câteva aspecte în cele câteva strofe.

De atunci am continuat să scriu versuri, mai mult în joacă, apoi observând mai bine ceea ce se petrecea în jurul meu, am devenit mai critică în observațiile făcute în versuri, mai insistentă în întrebările puse mamei sau altor persoane, deoarece voiam să știu. Citeam foarte mult.În jurul vârstei de 34 ani, aveam așa de multe de spus încât am considerat că numai un roman le poate cuprinde. Timp de doi ani, respectiv perioada 1983-1985, am scris acest prim și cel mai important roman al meu, IULIA, fiind încă sub influența multor evenimente pe care le-am pus pe seama personajelor mele. În același timp în caietul de versuri se adunaseră peste 50 poezii. Aș vrea să precizez că din copilărie mi-a plăcut foarte mult să citesc și din fiecare carte aveam ceva nou de învățat.

Eu scriam doar de plăcere și dintr-o necesitate interioară de a semnala unele aspecte ale vieții care deviaseră de la normal. Nu aveam intenția să public nimic. Erau gândurile mele, atitudinea mea față de acele anomalii ale vietii și nu veadeam de ce ar trebui să le fac cunoscute și altora. Nu mi-a plăcut niciodată să ies în față să spun iată ce am realizat eu. Totuși am avut curiozitatea să cer părerea cuiva care se ocupa serios de scris, acesta mi-a răsfoit caietul ce versuri și a spus- Mie îmi place cum scrieți și dacă aveți acest microb în sânge, mai devreme sau mai târziu, va izbucni la suprafață pentru că altfel nu se poate. Era poetul Iulian Talianu, recunosc , a avut dreptate. Atunci am înțeles de ce mă simțeam nefericită când timpul nu-mi permitea să aștern pe pagini, tot ce aveam eu de spus. Mi-am luat mai în serios acest hobiu al meu din tinerețe, peste ani mi-am dat seama că având și mai mult timp liber, era de fapt o datorie a mea să scriu, felul meu de a lua atitudine față de multele aspecte ale vieții.

Cred că este o moștenire de familie scrisul, deoarece tatăl meu avea obiceiul de a povesti câte s-au petrecut în timpul războiului și chiar după război și o punea pe sora mea mai mare să noteze totul într-un caiet spre a nu se uita, dar mai ales pentru a nu se mai repeta. Probabil că de acolo din cele povestite, au pornit și rădăcinile mele.

Am început să postez la fel ca mulți mânuitori de condee, pe site-uri literare. Am primit încurajări și am continuat. Pe lângă aspectul amuzant că intrasem în lumea virtuală, aveam și satisfacția că mai sunt și alte persoane care apreciază stilul meu, simplu și la obiect. Scrisul mă relaxează, îmi dă senzația că stau de vorbă cu lumea și-mi spun propriile opinii. Am avut norocul să întâlnesc oameni providențiali care au văzut în mine atât seriozitatea cu care tratam temele alese și după spusele lor, aveam și ceva talent. Aici aș menționa-o pe d-na Cezarina Adamescu, mi-a făcut o cronică la un medalion de versuri publicat în revista Luceafărul, aparținând Asociației Române pentru Patrimoniu, asociație fondată de regretatul Artur Silvestri. Tot d-l Artur Sivestri mi-a cerut un articol despre –Plăcerea de a scrie-apărut în volumul al II-lea cu acest nume.

Cartea mea preferată este desigur romanul IULIA, unde pe parcursul a 465 pagini am avut ocazia să spun foarte multe din realitățile care trebuiau să fie cunoscute. La baza fiecărei cărți stă un adevăr pe lângă care am adăugat și altele întâmplări povestite de cei pe care am știut să-i ascult și să extrag esența din spusele lor.

Continue reading „Flora Mărgărit STĂNESCU: Câte ceva despre mine” →

Gheorghe A. STROIA: MILENARIUM

S-a dat START ÎNSCRIERILOR în VOLUMUL II al MILENARIUM – Dicționarul enciclopedic al scriitorilor români la începutul mileniului al III-lea.

Pentru cei care nu au luat la cunoștință încă, reluăm în variantă actualizată ANUNȚUL DE LANSARE A MILENARIUM – Dicționarul enciclopedic al scriitorilor români la începutul mileniului al III-lea:

REVISTA Armonii Culturale, în parteneriat cu EDITURA Armonii Culturale, dă STARTUL înscrierilor pentru un nou proiect marca Armonii Culturale, intitulat MILENARIUM – Dicționarul enciclopedic al scriitorilor români la începutul mileniului al III-lea. Noul proiect își propune să includă în paginile sale scriitorii români de pretutindeni, atât din țară, cât și din diaspora, poeți, prozatori, eseiști și exegeți, critici literari, publiciști, monografiști, etc, cu date biobibliografice proprii.

TERMEN LIMITĂ ÎNSCRIERE PROIECT: 1 OCTOMBRIE 2021. Vor fi anunțate pe rând închiderea sesiunilor fiecărui volum în parte (II, III, IV…)

Pentru înscriere, fiecare participant trebuie să aibă în portofoliul său editorial minim 2 cărți, fără să fie obligatoriu membru al unor uniuni/asociații de creație literar-culturale. Pot participa autori de limbă română, de orice vârstă, fără nicio restricție de areal geografic. Lucrarea va avea mai multe volume, în funcție de numărul autorilor participanți (60 autori/volum).

CERINȚE PENTRU PARTICIPARE:

– o fotografie format bust;

– date biografice (data și locul nașterii, studii, profesie, domiciliu);

– titlurile cărților publicate (inclusiv anul apariției și editura);

– 2, maxim 3 referințe critice, pe care autorul le consideră reprezentative pentru opera sa;

– un material propriu, care să cuprindă 3-4 poezii, o proză, un eseu sau orice altă specie literară predilectă;

– datele de contact (adresă poștală, telefon, email). Autorii din diaspora vor indica datele unei persoane de contact din România, la care va fi expediat volumul.

CERINȚE PENTRU REDACTARE:

– fișier Word, editabil;

– font Times New Roman 12 pct., spațiere la 1 rând;

– maxim 10 pagini în format A4;

– materialul să conțină diacritice și să fie „curat” din punct de vedere ortografic, ortoepic, deci gramatical;

– materialul nu trebuie să conțină tabele, liniaturi sau orice alte marcaje, preluate din documente gen CV, pentru facilitatea editării.

– materialul să conțină strict secțiunile solicitate, coordonatorii nu își vor asuma selectarea informațiilor participantului, iar materialul care nu respectă formatul impus, poate fi respins pentru reconfigurare;

CERINȚE PRIVIND EXPEDIEREA:

– Materialul va fi trimis la adresa: editura@armoniiculturale.com;

– În titlul mesajului trebuie specificat Nume-prenume participant, pentru MILENARIUM;

– Fiecare mesaj va fi confirmat de noi la recepția materialului;

DATE PRIVIND COSTURILE:

– Costurile privind machetarea, formatarea, tehnoredactarea, realizarea copertei, publicitatea, etc. sunt suportate de editură;

– Fiecare participant va avea obligația „morală” de a achiziționa minim 1 exemplar al dicționarului enciclopedic, prețul acestuia urmând a fi comunicat la finalizarea procesului de editare;

– estimăm apariția mai multor volume.

CARACTERISTICI TIPOGRAFICE:

Dicționarul enciclopedic va apărea într-o formă grafică de excepție în format A4, cu copertă hardcover (copertă dură cu legătorie de artă), inscripționare de lux, caracteristici similare unei ediții PRINCEPS.

Nu dorim să facem nicio derogare de la calitate și nicio concesie valorică, ne dorim cu toții un proiect care va da mărturie peste ani despre oamenii, destinele, operele, înscrise în MILENARIUM, o întreprindere ce va vorbi despre omenie, curaj, încredere și speranță, la început de mileniu III. Vă asigurăm de toată prețuirea și respectul nostru.

NOTĂ!: Prin înrolarea în proiect, fiecare participant declară că este de acord cu prelucrarea datelor cu caracter personal, așa cum sunt ele definite de Regulamentul UE 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului Europei din 27 aprilie 2016, respectiv Legea nr. 363 din 28 decembrie 2018 (România) privind protecţia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal.

VĂ AȘTEPTĂM!

Vă îmbrățișăm cu brațe de Lumină!

–––––––––-

Gheorghe A. Stroia – Coordonator proiect

George Nicolae Stroia – Director al editurii Armonii Culturale

Continue reading „Gheorghe A. STROIA: MILENARIUM” →

Melania RUSU CARAGIOIU: SALUTĂM APARIȚIA CELEI DE A TREIA ,,ANTOLOGII BILINGVE” ROMÂNĂ -ENGLEZĂ ,STARPRESS CANADA, 2021, realizata de LIGYA DIACONESCU

Suntem cu toții prinși într-un concern cultural mondial în care popoarele își strâng cu drag și grijă valorile și le prezintă ca o identitate națională care contribuie la împlinirea civilizației universale.

Mândria de a putea ține pasul sau de a concura la evaluarea din primele locuri a tot ce este nou și pozitiv, este un puternic stimulent în a crește valorile unui neam . În acet context, fiecare mică sau mare unitate contribuie cu tot ce este mai bun, dar nu într-un sens egoist, ci în sensul dăruirii și altora din tot ce realizează, spre o bucurie deplină universală, dar spre a sublinia și păstarea identității neamului.

Acestea au fost principiile care au dus, după îndelungi tratative, la apariția de împlementare a Legii Limbii Române , stabilindu-se data sărbătoririi în 31 august a fiecărui an calendaristic.

Au urmat pregătiri minuțioase în multe centre culturale din România.

Încă de prin anul 2011 , regretatul Scriitor Corneliu Leu, doamna Ligya Diaconescu, domnii: Ambasador Marian Ilie, Scriitorul Al. Florin Țene, au îmbrățișat imediat ideea Sărbătoririi Limbii Române.

Doamna Ligya Diaconescu împreuna cu regizorul, scriitorul – Corneliu Leu, au organizat sărbatorirea primei editii a LIMBII ROMANE , La Sfinxul din Bucegi (la care au participat reprezentatni ai tuturor primariilor din Romania) și la București , sub undele binefăcătoare ale soarelui, dar subliniind: ,,și oriunde, într-un centru cultural”.

Doamna Ligya Diaconescu fusese printre primii care publicase în Revista româno-canadiană STARPRESS ,,vâlcea turism”, articole în acest sens și a promovat apariția primei antologii dedicate Limbii Române, inițiind concursuri susținute minuțios organizate de domnia sa, în calitate de director al Revistei Internaționale STARPRESS.

De atunci , în fiecare an, Ligya Diaconescu organizează sărbatorirea Zilei Limbii Române, în diferite localitati din tara , și tot mai multe prezențe scriitoricești aderă la aparițiile Antologiilor STARPRESS. Meritul scriitoarei – jurnaliste Ligya Diaconescu de a organiza începând din acel moment, pentru fiecare an odată, de două sau de trei ori, antologii cu cele mai frumoase tematici și din când în când antologii bilingve în graiul nostru și al vecinilor frontalieri.

În paralel cu creșterea Uniunii Europene spre 27 de state admise, limba de circulație cea mai răspândită a devenit limba engleză fiind aceasta o limbă relativ nouă, 800 de ani, și cu posibilități de exprimare facile, deasemenea ușor de învățat, pentru majoritatea popoarelor.

(Este de observat cât de repede s-a extins limba engleză, luând locul unu între limbile de circulație internațională, mai amintind și folosirea acestei limbi în fostele dominioane engleze).

Această oportunitate nu i-a scăpat vigilentei directoare STARPRESS, mai ales că domnia sa locuise o perioadă în Canada, în zona engleză, în partea de nord a Continentului Nord American.

La Univesitățile de filologie din România de mulți ani, dar mai cu seamă după 1989 se studiază limba engleză. (A trecut demult perioada de după războiul al doilea mondial când cei vorbitori de limba engleză erau suspectați de lăgături cu ,,Unchiul Sam”). Există azi la noi și facultăți cu specialitate limba engleză, punând mare accent pe traducători, renumită fiind în acel sens preocuparea doamnei dr. Lidia Vianu de a sprijini și creșterea de buni traducători în limba engleză. Deci a fost ușor de a se găsi un filolog care să traducă, omogen, în aceeași manieră, în engleză creațiile noastre, alaturi de alți traducători merituoși.

Prin mijlocul traducerilor creațiilor noastre lărgindu-se mult orizontul de cunoaștere al producțiilor scriitorilor, multi din Liga scriitorilor din România, dar și unii din Uniunea scriitorilor și alte organizatii culturale, din tara și din întreaga lume.

Subiectele abordate în aceste antologii, în versuri și proză se referă toate la subiectul generic ,,creșterea limbii române” și în acest grai din ce în ce mai elevat românesc găsim o mare de mărturisiri, aspirații, tendințe pozitive, dar din fiecare se poate citi fățiș sau în ele transpare dragostea de țară, mândria de a face parte din neamul românesc relevând și atașamentul pentru Limba Română.

Aceste creații, adevărate manifeste, se integrează perfect în armonia tuturor națiunilor, demonstrând faptul că deși am trecut prin momente grele, le-am învins, ne-am ridicat și suntem în rândul celorlalte națiuni pe toate planurile existenței.

După acest drum al amintirilor am ajuns la ,,Antologia română- engleză” care zilele acestea a ajuns prin curierat pe birourile tuturor autorilor și prin graiul lor, deci prin mesajele lor a ajuns la frații români din toată lumea și la cunoscătorii, vorbitori de limbă englează, pentru că, întocmai ca pe vremea enclavelor vechilor daci, sunt enclave de români în toată lumea, iar limba română trăiește odată cu ele.

Traducătoarea Georgiana Gheorghe, alaturi de alți traducători remarcabili, cărora le mulțumim, înainte de a trimite varianta tradusă la tipografie, ne-au prezentat materialele, încât fiecare autor dintre noi a putut interveni asupra autenticității melodiei cantabile a limbii române din textul respectiv, transpus pe același ritm și sensibilitate precum în românește.

Continue reading „Melania RUSU CARAGIOIU: SALUTĂM APARIȚIA CELEI DE A TREIA ,,ANTOLOGII BILINGVE” ROMÂNĂ -ENGLEZĂ ,STARPRESS CANADA, 2021, realizata de LIGYA DIACONESCU” →