Ben TODICĂ: MONEDA (reacție la cartea „Dumnezeu pe role”)

„Dumnezeu pe role”, o carte, un bulgăre de soare care invită copilul din tine la Aventură. Aventura anilor ultimei jumătăți ale secolului al XX-lea. Pe Ana Blandiana o știu încă din fragedă copilărie, o tânără poetă, studentă, hărțuită de regimul Ceaușescu care se perinda regulat pe ecranele telejurnalului alb/negru al televizorului nostru din dormitor, pe care părinții și noi, copiii îl așteptam să se termine pentru a urmări serialul western american. Ea deranja prin poemele ei inteligente preluate de radio Europa liberă și tineri cântăreți de muzică ușoară și pop.

    Jerry W. McDaniel, un binecunoscut ilustrator, grafician și pictor american, cunoscut nouă prin piesele sale de publicitate pentru Pan American Airlines, Philip Morris International, New York Times, profesor șef de catedră la mai multe universități americane a creat numeroase picturi și afișe cu subiecte românești ca: Simona Halep, Dumitru Prunariu, Mihai Eminescu, Lucian Blaga și Ana Blandiana.

       Îmi leg patinele cu roțile, așa cum sugestionează coperta cărții de un galben fierbinte a doamnei prof. Ileana Costea care a avut inspirația să fuzioneze acești doi mari artiști, frumoși creatori și rulez printre impresionantele ilustrații și poezii, descrieri, povestiri, amintiri și impresii despre întâlnirea lor și impactul asupra-mi. Răsfoind îmi vin în minte cuvintele regizorului de film italian, Luchian Visconti: Privind frumosul, privești sfârșitul. Ai ajuns în vârf și de aici descendența; îți privești moartea în față: „Frumosul absolut există. Pentru frumos îți dai viața, te sacrifici.” Frumosul absolut e finalul, apogeul după care te rostogolești în neant și dispari. Ileana ne spune că NU. Frumosul e infinit, ne spune, și ia cele două frumuseți, grafica și poezia, le îmbrățișează și le unește, și când se întâlnesc cele doua frumuseți una și cu una fac un NOU, adică se amorsează între cei doi electrozi flacăra adevărului și a luminii către frumosul divin și iubirea eternă.

Continue reading „Ben TODICĂ: MONEDA (reacție la cartea „Dumnezeu pe role”)”

Anca SÎRGHIE: America – un cap de pod al rememorărilor noastre – Dialog cu Ana Blandiana

Anca SÎRGHIE: Stimată Ana Blandiana, sunteți o poetă de anvergură largă, internațională, invitată în diverse centre culturale ale lumii, pretutindeni admirată, ascultată, premiată. V-ați întors de curând din Canada continentului american cu un nou premiu literar. Dar nu a fost totdeauna așa. Vă propun să ne întoarcem la prima descindere peste Atlantic. Cu ce stare de spirit ați călătorit prima dată în America? Ce amintiri păstrați acum din acel prim voiaj, pe care în cartea „Cea mai frumoasă dintre lumile posibile”, apărută în 1978, o socoteați unică  Dumneavoastră șansă, chiar „marea aventură” a vieții?

ANA BLANDIANA: Cartea mea „Cea mai frumoasă dintre lumile posibile” nu cuprinde decât fragmente, fărâme din impresiile mele despre îndepărtata călătorie (din decembrie 1974 până în mai 1975) în America. Întâmplarea a făcut ca pe la mijlocul drumului, la sosirea într-o dimineață în Los Angeles, să-mi uit în Greyhound caietul cu mai mult de o sută de pagini acoperite de note în care scrisesem noaptea până adormisem. De fapt, mai mult decât de întâmplare, era vorba de oboseală: ca să ne ajungă pentru turul Statelor Unite banii pe care reușisem să-i economisim din bursa Universității Iowa, încercasem pe cât posibil să eludăm hotelurile, dormind în autobuz. Ceea ce a fost interesant și ne-a rămas în memorie ca un element al experienței americane a fost faptul că apelând – când am descoperit, peste cel mult o oră, pierderea – la biroul „lost and found” din autogară, am fost întrebată cât costase caietul, care era valoarea lui, din ce material era confecționat, iar când am răspuns că nu avea valoare materială, ci literară, că era simplu, din hârtie și carton, mi-au explicat că obiectele fără valoare sunt aruncate imediat pentru a nu aglomera rafturile.

Dar, ca să revin la întrebarea Dumneavoastră, starea de spirit cu care am făcut atunci acea călătorie, ca și altele descrise în „Cea mai frumoasă dintre lumile posibile”, este definită chiar de titlul cărții: Lumea pe care o descopeream era cea mai frumoasă pentru că – după dificultățile pe care le presupusese obținerea vizei de ieșire din țară, însăși descoperirea ei era un miracol despre care nu aveam cum spera că se va repeta, deci tot ce vedeam, tot ce înțelegeam avea valoarea unicatului, se petrecea oarecum prin absurd, era cuprins într-o lumină aproape magică. În aceste condiții, lumea pe care o descopeream, uimiți și emoționați de propriul nostru noroc, era mai frumoasă decât adevărata lume și evident mult mai interesantă și mai plină de mister decât lumea prin care circul, mai mult sau mai puțin indiferentă, acum.

Anca SÎRGHIE: Așa cum am fost colege de grupă în anii Facultății de Filologie de la Cluj, aveam să traversăm anii socialismului românesc, trăind aceleași spaime că ne va fi interzisă „vederea lumii”, în expresia unui cărturar român din vechime. A ieși dincolo de cortina de fier spre centrul și vestul Europei sau a trece peste Atlantic în anii când ți se interzicea să ai la tine orice formă de valută necesară călătoriei îți producea niște umilințe greu de imaginat pentru generațiile tinerilor români de astăzi. De aceea, impresiile cu care vă întorceați dintr-o asemenea escapadă transatlantică ori din Apusul Europei, ca scriitori, erau așteptate în țară cu aviditate de cititorii dornici de cunoaștere. Cele două cărți memorialistice  ale periplului vostru american au fost primite cu un interes imens în deceniul VIII al secolului al XX-lea ale României socialiste și așa a rămas și mai târziu. Dar destinul a făcut să trăim o răsturnare epocală și de 30 de ani să respirăm în libertate. Ce puncte geografice ați atins în cele două Americi până în prezent și cum le particularizați?

ANA BLANDIANA: Am fost în Statele Unite, atunci, în 1974, apoi în 1996 și în 2015 ; În Canada, atunci (pentru că autobusul Greyhound se rotea în cercuri largi care cuprindeau și Canada și Mexicul ), în 1990 și în 2018 ; în Mexic, la Guadalajara în 1996 și 2017, și în Columbia în 2018. Cele două călătorii, prima si ultima, în State au fost esențial diferite nu pentru că se schimbase America, ci pentru că noi și, mai ales, poziția noastră în lume, nu mai eram la fel.

Prima călătorie a fost descrisă complex și nuanțat în cartea lui Romulus Rusan „America Ogarului Cenușiu”, un bestseller care a cunoscut până acum 5 ediții de zeci de mii de exemplare. Despre cea de a doua n-am scris niciunul, el pentru că nu mai avea cum, eu pentru că între timp mi se schimbaseră accentele întregii existențe. Punctul de plecare a fost participarea mea la târgul de carte de la New York cu volumul „My Native Land A4” apărut la Londra. Acestui punct de program i s-a adăugat un recital de poezie și o conferință despre „Memorialul Victimelor Comunismului” la Institutul Cultural Român de la New York, o dezbatere despre „Memorie și Memorial” cu participarea, alături de noi doi, a lui Dennis Deletant și Virgil Nemoianu, la Library of Congress din Washington și o vizită la românii din Silicon Valley în California.

Am traversat continentul și am ajuns pe Coasta de Vest pentru că, pe de o parte, de mai mulți ani primeam mesaje de invitație de la acea mare comunitate de intelectuali români (atât de mare încât și-a construit și o biserică românească de dimensiunile unei catedrale) care lucrează în centrul electronic al planetei, iar pe de altă parte la Los Angeles, unde locuiește Dr. Miron Costin, reprezentantul Memorialului Sighet în Statele Unite, cel ce a reușit să strângă în jurul lui o comunitate românească nedesprinsă de memoria și istoria țării din care au plecat, comunitate care a reprezentat pentru noi, de-a lungul ultimelor două decenii de edificare a Memorialului, un real punct de sprijin.

Dar, ca să închei răspunsul la această întrebare, trebuie să adaug că în Canada am fost întâia oară la prima reuniune de după revoluție a Academiei Româno-Americane, iar a doua oară la ceremonia de decernare a prestigiosului „Griffin Prize for excellence in Poetry”; de asemenea trebuie să spun că în America Latină am fost prima oară în 1996 la Congresul Mondial al Scriitorilor de la Guadalajara (International PEN) unde eram propusă de Pen Clubul englez și  de Pen Clubul francez ca președinte al organizației. Am revenit apoi în 2017 tot în Guadalajara la marele târg de carte cu cele 8 cărți care îmi apăruseră în Spania și care se difuzau evident și în țările de limbă spaniolă ale Americii Centrale. Tot la un târg de carte – Celebrul FILBO – am fost în 1918 la Bogota în Columbia.

Anca SÎRGHIE: De la prima călătorie s-au schimbat multe. În patru decenii s-au făcut progrese tehnice atât în Lumea Nouă cât și în România noastră. Cum regăsiți comunitățile românilor din cele două Americi la început de secol XXI ?

ANA BLANDIANA: Cel mai tare am fost impresionată la întâlnirea cu informaticienii, fizicienii, chimiștii români din Silicon Valley de faptul că la întrebarea „Când ați plecat din țară?” aproape toți răspundeau „Imediat după mineriada din iunie 1990”. Desigur, nu era nevoie să ajung în California ca să descopăr cât de dezastruoase au fost consecințele acelei situații politice de ev mediu. Știam din statistici că, în 1990, exact 600.000 de români, în majoritate intelectuali și în majoritate tineri, ceruseră plecarea definitivă din România, dar întâlnirea cu toate acele personalități dezamăgite de propria lor țară, cu toți acei oameni care și-au schimbat destinul într-un moment în care ar fi trebuit să poată să și-l împlinească acasă, mi s-a părut sfâșietor. Iar faptul că rămăseseră în continuare legați de tot ce se întâmpla acolo, peste un continent și un ocean, că urmăreau canalele românești de televiziune, ba chiar aveau aparate prin care le înregistrau când se desfășurau în paralel ca să le poată vedea pe toate, dovedea o dragoste de țară care, oricât de înșelată, nu renunțase la speranță. Ceea ce este și mai impresionant.

Anca SÎRGHIE: În primăvara anului 2015 am vizitat și eu California și în Silicon Valley am întâlnit câțiva foști elevi sibieni stabiliți în acel paradis al Americii. Îmi amintesc că la Casa Română de lângă San Francisco am ținut o conferință despre filonul elegiac din poezia lui Mihai Eminescu, Lucian Blaga și Radu Stanca. Am lansat cărțile mele recente și am avut succes cu „Lucian Blaga și ultima lui muză”, care în țară avea să primească în curând Premiul „Octavian Goga” la Uniunea Scriitorilor din România. Am remarcat niște ingineri români care s-au antrenat în lectura poeziilor lui Blaga în momentul interactiv pe care l-am realizat după conferință. Ușor de observat era faptul că acelei comunități îi lipsea un om de inițiativă literară care să organizeze un cerc de lectură, dacă nu existau forțe creatoare pentru un cenaclu, așa cum era în Denver Colorado Cenaclul românesc „Mircea Eliade”, al cărui director mă însoțea în acea călătorie.

 

Am găsit și un cui al lui Pepelea în vestea că în zonă trăiește un nepot al lui Lucian Blaga. Ei bine, se mândreau că cu vreo 10 ani în urmă îl invitaseră la o reuniune… Dar atât! Le-am sugerat ideea ca în luna mai a fiecărui an să se realizeze în prezența acelui domn o dezbatere pe anumite motive poetice sau pur și simplu un recital din versurile lui Blaga.  În fiecare lună poate fi evocat un alt scriitor român reprezentativ și cel mai important lucru este să se citească fragmente din opera lui. Aș fi realmente curioasă dacă îndemnul nostru de atunci a avut vreun ecou practic, pentru că o asemenea structură culturală  cum este cenaclul literar sau cercul de lectură acționează ca un vector pentru păstrarea identității noastre naționale în comunitățile care trăiesc atât de departe de țară. Da, ați remarcat foarte exact ideea că românii diasporei nu-și uită patria, se interesează de tot ce se întâmplă acasă. Călătoriți pretutindeni în lume, dragă Ana Blandiana, având șansa de a cunoaște personalități reprezentative din diferite țări de pe absolut toate continentele mapamondului. Criticul Nicolae Manolescu estimase că diaspora nu aduce nicio contribuție la configurarea patrimoniului literar românesc. Dumneavoastră ce opinie v-ați făcut în acest sens?

 

ANA BLANDIANA: Aproape jumătate de secol de comunism a făcut ca o parte dintre scriitorii filozofii, istoricii, lingviștii români din exil să înceapă să scrie în limbile țărilor lor de adopție. Pe cei plecați după război nu e nevoie să îi citez, sunt foarte cunoscuți, iar suferința care trebuie să fi însoțit această dramatică resetare a fost compensată de integrarea lor, în felul acesta, în cultura universală. Astfel, cum spune proverbul, „tot răul a fost spre bine”. Și chiar dacă strictu sensu ei nu aparțin istoriei literare românești, ei trebuie recuperați de spiritualitatea românească. Acest lucru s-a și întâmplat în cazurile lui Eliade (ca istoric al religiilor, pentru că literatură a continuat să scrie doar în română), Cioran, Ionescu, dar mai puțin în alte cazuri, ca Eugen Coșeriu sau Matyla Ghika. Continue reading „Anca SÎRGHIE: America – un cap de pod al rememorărilor noastre – Dialog cu Ana Blandiana”

Nicolae BĂCIUȚ: Festivalul de Creație și de Interpretare „Ana Blandiana” – Ediția a IX – a, mai 2020

REGULAMENT

Tipul concursului: transcurricular (arii curricular. Limba și comunicare, arte)

Obiectivul general/scopul

-valorizarea, în cadrul unui context cultural, a limbajului literar și musical, în vederea formării și modelării personalității elevilor, având ca sursă de inspirație creațiile scriitorilor contemporani

Obiective specific

-valorificarea inteligențelor multiple (verbal/lingvistică, muzicală, intrapersonală)

-aprofundarea creațiilor lirice

-stimularea gândirii critice și sistemice

-încurajarea performanțelor artistice

-dezvoltarea competențelor de argumentare/interpretare și reflecție

Grupul țintă

-Concursul se adresează elevilor din învățământul primar/gimnazial/liceal și profesorilor din țară și străinătate

Beneficiari indirecți

-comunitatea locală

-instituții partenere din țară și străinătate

Tematica: ARHITECTURA ZBORULUI

  1. Secțiunile:
  1. Creație literară

Subsecțiunea I: clasele V-VIII Subtema: „Odată am știut să zbor, odată,/ Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte”

– trei poeme

sau

– un text în proză (1-2 pagini)

Subsecțiunea a II-a: clasele IX-XII

Subtema : „Cine și ce ar putea să oprească vreodată/ Această arhitectură-n mișcare”

– patru poeme

sau

– un eseu (2-3 pagini)

  1. Analiză literară / Traduceri (engleză/ franceză);

Subsecțiunea I Analiză literară: clasele V- VIII; scriitorii Ana Blandiana și Adrian Popescu

Subsecțiunea a II-a Analiză literară: clasele IX-XII; scriitorii Ana Blandiana și Adrian Popescu

*O catedrală de lână, Un văzduh mai puțin încărcat, Pasărea deschisă, Selecție, Arhitectură-n mișcare, Printre frunzele aproape reci, Mai departe, Mișcare, În absența sunetelor, Elegie de dimineață (Ana Blandiana)

*Țin păsări în mână, Arsură, Fazani de ploaie, Trei lacrimi, trei frunze, Rândunica, Șoimul, Mierla romană

(Adrian Popescu)

Subsecțiunea a III-a Traduceri: clasele IX-XII

***Se va alege pentru interpretare, din lirica ambilor scriitori, câte o poezie dintre titlurile recomandate sau/și vor fi traduse câte două poezii, din volumul Arhitectura valurilor, Ana Blandiana.

III. Recitare:

Subsecțiunea I: clasele V-VIII; IX – XII

***vor fi selectate, la alegere, două dintre poeziile recomandate la Secțiunea a II-a

– o poezie de Ana Blandiana

– o poezie de Adrian Popescu

Subsecțiunea a II-a: clasele II- IV

***vor fi recitate două texte din lirica pentru copii a Anei Blandiana

– Concursul de zbor

și

– un text la alegere

  1. Interpretare folk:

două piese muzicale:

1.prelucrare din lirica scriitoarei Ana Blandiana sau a scriitorului Adrian Popescu 2.prelucrare din creația românească de gen

*** Vor fi alese pentru interpretare alte piese decât cele prezentate la edițiile anterioare.

  1. Secțiunea de comunicări științifice: MOTIVUL ZBORULUI ÎN ARTĂ

Simpozion cu participare directă și indirectă

Secțiunea A – elevi –

Secțiunea B – profesori preuniversitari și universitari, studenți

Comitetul științific de evaluare, constituit la nivelul Facultății de Litere, Universitatea „Dunărea de Jos”, Galați: prof.univ. dr. Doinița Milea, prof. univ. dr. Simona Antofi, prof. univ. dr. Nicoleta Ifrim

Comitetul de organizare: prof. univ. dr. Simona Antofi (Universitatea „Dunărea de Jos”, Galați), prof. dr. Zamfir Bălan (Muzeul Brăilei „Carol I”, Brăila), lect.univ.dr. Laurențiu Ichim (Universitatea „Dunărea de Jos”, Galați), prof. drd. Daniel Kițu (Colegiul Național „Gheorghe Munteanu Murgoci”, Brăila), prof. dr. Gabriela Vasiliu (Colegiul Național „Gheorghe Munteanu Murgoci”)

  1. Criterii de evaluare:

Secțiunea I:

– abordarea originală, creativă, reflexivă a temei propuse;

– folosirea intuitivă a unor imagini poetice inedite;

– respectarea normelor de ortografie și de punctuație

Secțiunea a II-a:

– varietatea modalităților de analiză critică;

– expresivitatea și coerența ideilor;

– folosirea limbii literare;

– respectarea normelor de ortografie și de punctuație;

– relevanța și originalitatea traducerilor;

– folosirea adecvată a unei limbi străine (gramatică, ortografie, topică, vocabular)

Secțiunea a III-a:

– tonalitate; mimică; expresivitate; corectitudinea recitării

Secțiunea a IV-a:

– tehnică vocală; artistism și prezență scenică; impresie artistică

Secțiunea a V-a:

– gradul de originalitate, de creativitate și de inovare în abordarea temei;

– calitatea științifică a lucrării;

– condițiile tehnice de redactare.

Continue reading „Nicolae BĂCIUȚ: Festivalul de Creație și de Interpretare „Ana Blandiana” – Ediția a IX – a, mai 2020”

Anca SÎRGHIE: Surprizele reuniunii literare dedicate Anei Blandiana la Cleveland, Ohio, SUA

Între cele șase reuniuni literare la care am fost invitată în recentul meu maraton american, cea din 23 februarie 2019 de la Cleveland, Ohio, a fost așezată de la început sub semnul miracolului.Aceasta pentru că transportul între două state americane vecine, respectiv din Michigan în Ohio, s-a realizat tocmai în ziua când în familie era o aniversare importantă, la care tatăl celui sărbătorit a acceptat să nu participe, ca să facă, în schimb, pe voia mamei sale.  Da, sper să înțelegeți că este vorba de fiul meu care a rulat aproape 3 ceasuri pe autostrada de lângă Detroit până la Cleveland, facilitând astfel întâlnirea mea cu iubitorii de literatură română din capitala statului Ohio. Programul seratei fusese inițiat de pr. ortodox dr. Remus Grama, care îmi mărturisea ce nevoie se resimte în comunitatea românilor de asemenea evenimente literare, mult prea rare, din păcate.

Cine ar fi crezut că într-o zi de iarnă începută cu cer senin însorit se lasă o asemenea burniță, gata să-ți strecoare frigul în oase? Surpriza neplăcută era că ți se cerea voința Anei lui Manole ca să înfrunți o vreme de-a dreptul dușmănoasă, cum era cea de dinaintea momentului începerii reuniunii literare, anunțate pentru ziua de 23 februarie 2019, ora 18.00 la Muzeul etnic și de artă de pe lângă Catedrala Sf. Maria din Cleveland. Surpriza a fost să văd că totuși au sosit-cred eu, tocmai pentru că le-am recunoscut figurile de la alte reuniuni precedente-cei mai avizați și interesați de literatură dintre românii localnici. Între ei, familia de artiști a Mariei și a lui Mircea Bârțan, nu altul decât poetul Mircea Ștefan, a avut generoasa preocupare de a pregăti  bunătăți culinare și bachice pentru finalul reuniunii. Unul dintre participanți s-a prezentat cu o chitară, fără ca eu să-i înțeleg dintru început intenția, dar surpriza pe care mi-a rezervat-o a fost emoționantă. Aparatul de proiecție a imaginilor cu Ana Blandiana și cel de amplificare sonoră a înregistrării cu microrecitalul poetei realizat profesional la București și adus anume în America, așteptau în liniște să ne vină în ajutor la conferința mea despre Iubirea în poezia Anei Blandiana. Știam de ce efect fuseseră glasul poetei recitând și imaginile cu ea  din programele de la Denver din 10 februarie a.c. în statul american Colorado și după o săptămână la Windsor în Canada.

Ceea ce eu pregătisem a fi o surpriză pentru organizatorii seratei literare era invitarea unei personalități din Cleveland la care nimeni nu s-ar fi gândit, rudă cu poeta. De cum m-am apropiat de sala conferinței, l-am văzut pe pr. greco-catolic Petre Stînea Mihălțan, căci tocmai despre domnia sa era vorba, cu statura-i impunătoare, având alături pe soția lui, doamna profesoară Carmen. Serata literară a început, moderată de domnul Remus Grama.

Imediat ce am prezentat biografia Anei Blandiana, poeta  născută în martie 1942 la Timișoara în familia preotului Coman și a preotesei de obârșie din Mihalț, am invitat la cuvânt pe părintele Petre Stînea, care ne-a făcut câteva mărturisiri inedite. Atât bunica din partea tatălui său cât și bunica poetei s-au născut în Mihalț, ele fiind surori. Astfel, Ana Blandiana și Petre Stînea, tatăl preotului, sunt veri de-al doilea. Înainte de a pleca în America, părintele Stînea a fost timp de 12 ani preot în satul Mihalț și a cunoscut foarte bine locurile și tradițiile satelor din zonă, pentru care nutrește și acum o mare dragoste, fiind mândru să fi trăit în asemenea comunitate rurală. Din familie, el a aflat că bunica poetei s-a căsătorit în satul Blandiana, situat la 20 km de Mihalț. Dar bunica a murit înainte de a se naște Otilia Valeria, cum se numea viitoarea poetă. Când și-a dorit un pseudonim, poeta a ales toponimicul Blandiana, care este deosebit de melodios în sine. Dar totodată alegerea pseudonimului de “Ana Blandiana” mai dovedea că tânăra poetă nutrea o deosebită considerație pentru femeia simplă și modestă, care îi fusese bunică, și pentru locurile de obârșie ale familiei sale. Preotul și poeta nu au avut ocazia să se vadă față în față. În schimb, pr. Petre Stînea a întâlnit cândva în Alba Iulia pe Romulus Rusan, soțul poetei, căruia i-a povestit că tatăl lui, având exact același nume cu părintele Petre Stînea, s-a născut în 1945, fiind mai mic cu 3 ani decât Ana. Astăzi, oriunde ajunge în lume, poeta duce numele  satului Blandiana, pe care părintele tocmai l-a vizitat, la o recentă călătorie în țară și l-a găsit la fel de frumos ca altădată, dar îmbătrânit din cauza plecării românilor tineri din zonă la muncă în străinătate.

Evenimentele biografiei s-au derulat mai departe.  După un preambul dedicat biografiei dramatice a operei Anei Blandiana, am comentat faptul că poeta a totalizat 8 ani de interdicție comunistă, când nu a putut  să publice, dar concomitent ea s-a bucurat de o recunoaștere europeană și internațională prin premii onorante. Astăzi Ana Blandiana este o personalitate internațională de prim rang.

Conferința mea s-a axat pe evoluția liricii erotice a Anei Blandiana, de la exuberanța feminină a începuturilor din Persoana întâia plural și până la volumul din 1972 Octombrie, noiembrie, decembrie, unde formele visului, ale somnului, moartea-iubire impun o voce cu totul singulară în contemporaneitate. Noul volum Variațiuni pe o temă dată, apărut la Editura Humanitas în 2018, aduce o altă perspectivă, cea a iubirii care are puterea de a răzbate peste pragul morții, acum când sufletul-pereche a trăit accidentul inimaginabil de a se îndepărta de ea, înghițit de o prăpastie  imensă. Poeta înlocuiește lamentația tradițională în lirica română cu o meditație asupra sensurile existenței, ceea ce conferă noii cărți o dimensiune metafizică.

Publicul a savurat momentul când am comentat pozele cu prezența poetei între alți membri ai Academiei Europene de Poezie în anul 2007, în Capitala Europeană a Culturii, Sibiu. Doream să creez impresia că Ana Blandiana și soțul ei Romulus Rusan sunt alături de noi, da, aici, la Cleveland în statul Ohio al Americii, spre a admira cel mai valoros muzeu al diasporei române din întreaga lume. Aici poposise realmente cândva un alt coleg de an din studenția mea clujeană, Ioan Alexandru, care a venit în calitate de senator, moment povestit de Remus Grama în interviul pe care l-am realizat în anii trecuți.

Luând cuvântul, poetul Mircea Ștefan și-a amintit când a citit volumul 50 poeme al Anei Blandiana și Sonetele lui Vasile Voiculescu. Era vremea când chiar el debuta la Echinox cu Jean Pop și revede momentul când Doru Chirilă a fost sancționat și nu a mai publicat un timp.

În intervenția sa, pr. dr. Remus Grama a rememorat vremea când, proaspăt absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă la Sibiu, a activat la cea mai longevivă până astăzi publicație  a culturii neamului nostru, “Telegraful Român”, având resposabilitatea de  corector. După ce între 1701 și 1846, mai exact sub împăratul Iosif al II lea, se acceptă episcopii ortodocși, iar în 1846 Andrei Șaguna devine un Moise al românilor ortodocși, pe care a reușit să-i scoată din pasivitate, creându-le școli, o mitropolie recunoscută, chiar fiind un sfătuitor al împăratului, ziarul acesta al Mitropolitului Șaguna era o mare înfăptuire a culturii naționale. Andrei Șaguna a pus românii pe ecranul vieții politice europene, iar între colaboratorii pe care înaltul prelat i-a ajutat să se afirme, plătind școlarizarea la Universitatea din Leipzig timp de doi ani, publicistul și asesorul consistorial Nicolae Cristea, care a slujit Biserica Ortodoxă din Transilvania sub 4 mitropoliți, s-a dovedit a fi un clarvăzător, om de atitudine care a avut de suferit pentru verticalitatea sa, fiind întemnițat timp de 8 luni în închisoarea de la Vacs, Ungaria. În Muzeul  etnografic și de artă din Cleveland se păstrează o poză originală, donată pe la 1900, reprezentând delegația celor 300 de români care s-au dus la Curtea Imperială din Viena cu Memorandul. Despre conferința dedicată Anei Blandiana, dl Grama a apreciat că este vorba de o mare poetă, “lumină din lumină”. L-am auzit apoi pe vorbitor spunând că “Anca Sîrghie este un sacerdot al cuvântului, care a adus o trăire profund românească  prin cartea pe care a îngrijit-o împreună cu profesorul Marin Diaconu”, astfel că  noua carte a lui Nicolae Cristea, intitulată  Meditațiuni politico-istorice. Spre Marea Unire, este o restituire de valoare istorică. Ca prezentator al cărții, dl Grama a apreciat cele două eseuri politice La țintă și Din trecut spre viitor, cu semnificația lor documentară pentru epoca de la finele secolului al XIX-lea în Imperiul austro-ungar. Cartea Întâlnire pe calea undelor. Interviuri radiofonice despre scriitori români, vol.1-2, oferă cititorilor șansa unei panoramări a vârstelor  literaturii noastre, cu personalitățile cele mai reprezentative, creionate sub forma unui dialog viu, nu lipsit de spontaneități în formulare și totuși profund în esență, dens ca informare documentară.

Acest intermezzo al lansărilor de carte s-a terminat cu autografe scrise pe cărțile dorite pentru citit în liniște de românii din Cleveland. Surpriza a fost faptul că am oferit participanților la eveniment o revistă românească din țară (“Lumina slovei scrise”, Sibiu, din care le-am adus nr. XIX și XX, recent apărute )  și o alta din America ( “Miorița USA”, Sacramento, publicație din care redactorul Viorel Nicula a trimis din timp 60 exemplare interesante din ultimii ani care să fie oferite în zilele viitoare și celor care nu au reușit să ajungă la serata din 23 februarie a.c., cei mai mulți din motive obiective.

Reuniunea s-a încheiat cu un recital ad-hoc, singurul la care în tot periplul meu american nu au fost invitați în seara aceea ploioasă și copii, deși nu mă îndoiesc că există elevi ai școlii de duminică la Catedrala Ortodoxă Sf. Maria din Cleveland. Am fost, în schimb, profund impresionată de lectura nuanțată făcută de doamnele Maria Bârțan (Dans în ploaie), Nina Klein (De dragoste), Dana Anadan (Descântec de ploaie) și Carmen Stânea (Furnica), după care poetul Mircea Ștefan să se oprească asupra motanului Arpagic din poezia pentru copii și nu doar pentru ei. Vasile Copaciu ne-a emoționat cu poezia Învață-mă să ard întunecat, iar Remus Grama a citit Lasă-mi toamnă, care ne-a amintit de interpretarea muzicală a Margaretei Pâslaru. Neașteptat a fost să vedem-așadar o ultimă surpriză-  pe Gheorghe Lateș cântând acompaniat de chitară  atât de ingenioasa poezie pentru copii La Paris,  apoi enumerându-ne formațiile cu care el a evoluat pe scenele din țară. Era ca și când la Cleveland în acea seară de iarnă mohorâtă s-au trasat niște punți între trecut și prezent, cu participanți care au legat o mai puternică prietenie bazată pe credința lor în forța cuvântului purtător de frumusețe.

Domnul Petre Stînea a prezentat proiectele culturale pentru care încearcă să solicite Ministerului Culturii fondurile necesare. Cert este că dialogul diasporei cu țara-mamă se cere încurajat, spre a îmbogăți cultura română în speță, întrucât nici România nu mai poate ignora existența diasporei, cum se procedase în socialism timp de o jumătate de secol și nici diaspora nu poate evolua firesc fără ajutorul țării. La Cleveland, așadar, o seară literară însuflețită de simțirea românească autentică.

–––––––

Anca SÎRGHIE

Cleveland, Ohio, SUA

Februarie 2019

Nicolae BĂCIUȚ: FESTIVALUL DE CREAȚIE ȘI INTERPRETARE „ANA BLANDIANA” EDIȚIA A VIII-A (16 – 18 MAI 2019)

Inspectoratul Școlar Județean, Brăila, Liceul „Anghel Saligny”, Structura: Școala Gimnazială „C. Sandu Aldea”, Asociația Culturală „Ars Poetica”, Muzeul Brăilei „Carol I”, Teatrul „Maria Filotti”, Liceul de Arte „Hariclea Darclee”, Liceul Pedagogic „D. P. Perpessicius”, Universitatea „Dunărea de Jos”- Facultatea de Litere, Galați, Direcția Județeană pentru Cultură Mureș, alături de alte instituții partenere din țară și din străinătate, vă invită să participați la a VIII-a ediție a FESTIVALULUI DE CREAȚIE ȘI INTERPRETARE „ANA BLANDIANA”, cu tematica – „Umbre de cuvinte”, inclus în CAEN, 2019, Anexa 8, Domeniul Cultural-artistic; Literatură, poziția 65.

Concursul se va desfășura pe 5 secțiuni:

  1. Creație literară:

– Subsecțiunea I: clasele V-VIII, Subtema: „O umbră a ierbii/ Ce poate fi mai firav/ Decât o umbră a ierbii…” – trei poezii sau un text în proză (1-2 pagini);

– Subsecțiunea a II-a: clasele IX-XII – Subtema: „O umbră a ierbii/ Ce poate fi mai firav/ Și mai imposibil de șters?”- patru poezii sau un eseu (2-3 pagini);

  1. Analiză literară/ Traduceri (engleză/ franceză):

– Subsecțiunea I; Analiză literară: clasele V- VIII;

– Subsecțiunea a II-a; Analiză literară; clasele IX-XII; ***Se va alege pentru interpretare câte o poezie din lirica scriitorilor: Ana Blandiana (una dintre poeziile recomandate – Umbrei mele i-e frică, Dreptul la umbră, Ceața care coboară, Vânătoare, Trup, Stăpânul morii, Vânătoare în timp, Călătorie, din volumele Pleoape de apă și Orologiul fără ore) și Matei Vișniec (una dintre poeziile recomandate: Ultimul turist posibil, Călătorul prin ploaie, Câteva lămuriri. Intâlniri de o secundă, Despre cum se va sfârși această poezie…, din volumul Orașul cu un singur locuitor);

– Subsecțiunea a III-a; Traduceri: clasele IX-XII – (vor fi traduse câte două poezii din volumul Variațiuni pe o temă dată, Ana Blandiana);

III. Recitare:

– Subsecțiunea I: clasele IX-XII – o poezie de Ana Blandiana (din volumul „Pleoape de apă”), o poezie de Matei Vișniec (din volumul „Orașul cu un singur locuitor”);

– Subsecțiunea a II-a: clasele II – IV – *** vor fi alese două poezii din volumul – Intâmplări de pe strada mea, Ana Blandiana;

  1. Interpretare folk: două piese muzicale:
  • prelucrare din lirica scriitoarei Ana Blandiana sau a scriitorului Matei Vișniec
  • prelucrare din creația românească de gen;
  1. Secțiunea de comunicări științifice:

– MOTIVUL UMBREI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ȘI UNIVERSALĂ Simpozion cu participare directă și indirect: Secțiunea A – elevi, Secțiunea B – profesori preuniversitari și universitari, studenți.

Etapele desfășurării Festivalului „Ana Blandiana”: 14 februarie – 17 martie; promovarea regulamentului în școli, licee, universități; înscrierea participanților, pe secțiuni; desfă-șurarea la nivel local a unor etape de selectarea a lucrărilor reprezentative; 18 martie -14 aprilie 2019; expedierea lucrărilor reprezenta-tive pe secțiuni; 15 aprilie – 13 mai 2019 evaluarea lucrărilor; redactarea antologiei festivalului ce va cuprinde lucrările premiate; 16 -18 mai; manifestările artistice ale Festivalului de Creație și de Interpretare „Ana Blandiana” (lansări de cărți / reviste literare, desfășurarea Sesiunii de comunicări științifice, dramatizări, momente poetice, recital folk, premierea concurenților); 20 mai – 31 august; expedierea premiilor în țară și în străinătate.

Premierea

*Se vor acorda premii pentru fiecare dintre secțiunile/subsecțiunile con-cursului (Premiul I; Premiul al II-lea; Premiul al III-lea, Mențiuni; Marele Premiu „ANA BLANDIANA” ; Premii Speciale), într-un cadru festiv.

*Creațiile premiate vor fi publicate în Antologiile Festivalului. (Editura Vatra veche, Târgu-Mureș) *Lucrările Simpozionului, evaluate de Comitetul științific al Universității „Dunării de Jos”, Facultatea de Litere, Galați, vor fi cuprinse într-un volum, format electronic.

*Diplomele participanților la secțiunea de comunicări științifice vor fi trimise în format electronic.
*Premiile finaliștilor concursului, care nu vor putea ajunge la festivitate, vor fi expediate prin poștă.

Invitați de onoare:

  • Scriitoarea ANA BLANDIANA – membră a Academiei Române, a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie „Stéphane Mallarme” și a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO)
  • Scriitorul NICOLAE BĂCIUȚ – membru al Uniunii Scriitorilor din România, redactor – șef revista VATRA VECHE; director – Direcția Județeană pentru Cultură Mureș

Președinți/Secțiuni:

  • Profesor univ. dr. Simona Antofi, Universitatea „Dunărea de Jos”, Galați Inspector școlar – Limba și literatura română
  • Budur Eduard, ISJ, Brăila Inspector școlar – Învățământ primar
  • Bonciu Ecaterina, ISJ, Brăila Inspector școlar – Educație permanentă
  • Ion Aurelia, ISJ, Brăila

Informații suplimentare despre condițiile de participare, redactare etc. se pot solicita la: Telefon: 0744601422

sau pe adresa de email:

asociatiaarspoetica@yahoo.com

––––––––––
Foto de la ediția 2017

Paul Leibovici: Memoria – Revista gândirii arestate

Ne aflăm în faţa unui eveniment deosebit. Lansarea numărului 100 a acestei reviste în al cărei conţinut sunt declaraţii, amintiri, expoziţii a unor supravieţuitori, a membrilor de familie, prieteni şi cunoscuţi ai celor condamnaţi, executaţi de regimul comunist în perioada de 50 de ani – cât a durat barbara, neomenoasa dictatură comunistă în România.

„Arhiva Memoria 100″ dă în vileag începând din anul 1990, prin intermediul numeroaselor pagini a acestei reviste – articolele publicate – documente autentice şi mărturii despre crimele, abuzurile şi încălcările drepturilor omului în perioada comunismului, atât în România cât şi dincolo de graniţele ei, precum şi studii, analize ale efectelor regimului totalitar, în anii 1945-1989. Continue reading „Paul Leibovici: Memoria – Revista gândirii arestate”