Viorel Birtu PÎRĂIANU: Poeme

ULTIMUL POEM

 

e frig afară și mă sting
plouă în cer și lacrima doare
mă scurg și scriu pe ultimul rând
plec sângerând pe cărări
cărările dorului în țipătul cocorului
era târziu atunci
eu adunam din toamne gânduri
trăiam la țărm un ultim ideal
azi fug de mine iar în ceață
tot căutând un drum, o viață
trec caii sălbatici
nechează gânduri în noapte
ce lung e azi drumul între ochi obosiți
sunt pom ce plânge pe drum
sunt fructul oprit aruncat pe pământ
sunt tristețea și disperarea adunate într-un pumn
sunt pumnul ridicat către cer
sunt cerul căzut pe pământ
sunt pământul adunat într-un gând
mă întreb, mai sunt
sau poate sunt acel ce nu mai sunt
azi plâng pe țărm
dar țărmul azi mai este țărm
mă înțeapă spinii, mă rog
sunt suflet biciut de ploaie
sunt orbul ce caută privirea
sunt privirea ce plânge pe țărm
sunt țărmul cu ochii în lacrimi
sunt lacrima ce se stinge în mine
mai lasă-mi Doamne, o clipă
să miros trandafirii în ploaie
să duc la joc mândre fecioare
sunt un ultim suspin
o fărâmă de suflet
dă-mi Doamne puterea
să agăț în cer ghirlande de flori
o rază în inimă sunt
un drum către casă, acum
pașii se sting
coboară arhangheli în gând
pe aici, rând pe rând
eu scriu un poem
un ultim suspin
despre lacrimi ce dor
dă-mi Doamne, ochii
să privesc nesfârșitul

 

PAȘI ÎN NOAPTE

 

aprind în astă seară
lumânări de ceară
să ard, să ard în ultima privire
a doi nebuni
ce au crezut odată în iubire
anotimpurile mor
timpul prezent, timpul trecut
azi noaptea e zi
dacă tu…
pe drumul drept către cer
ce tristă-i viața către moarte
mai scriu un vers în astă noapte
că timpul astăzi ne cheamă înapoi
mă așez pe țărm pe crucile de lemn
tăceri în jur, tăceri în mine
unde ești tu, eu nu mai sunt
decât o adiere tristă în vânt
ninge femeie în noaptea dintre ani
era atât de frig în noi
mă întorceam din nou acasă
dar ce mai esta casa fără noi
pășeam printre ani și era frig
m-am ghemuit la sânul tău și m-ai primit
mă alintai cu un cuvânt
treceai apoi pe aleile iubirii
eu am rămas să ascund tăcerea
ningea în noapte iar afară
plecai la cer și lacrima plângea
vorbeam de despărțiri uitând că ieri nu a fost ieri
știam că ai să pleci
eram nebun și nu înțelegeam
poate ăsta e destinul meu
să plâng după cei dragi mereu
știam că te-am pierdut
din clipa aceea de demult
când înfiorat am strâns în brațe
doar o dată, o fată preacurată
offf, cum priveam atunci
în sala ultimului bal
cum tu pluteai în valsul ireal
de ce mă doare azi plecarea dintre noi
de ce noi azi nu mai suntem doi
de ce, de ce…
știi, eram atunci doar doi copii
nu te-am crezut când ai plecat
iubirea noastră unde este, unde suntem noi
mă ninge iar durerea
povestea noastră s-a sfârșit
dar ce este femeie azi sfârșitul
decât lumina noului început
Continue reading „Viorel Birtu PÎRĂIANU: Poeme”

Anatol COVALI: Versuri

Lerui ler

 

Lerui ler, lerui ler
plânge Dumnezeu din cer
și de jalea tristei plângeri
plâng în juru-I sfinți și îngeri
că prea mult pe pământ
doar dureri și lacrimi sînt
și prea grea e agonia
robilor din România.

 

Lângă El, mult prea trist,
disperat suspină Crist
că-n zi de Crăciun îndură
de-a fi răstignit pe ură,
c-au murit în zadar
cei ce și-au făcut altar
din chiar ziua lui prea sfântă,
murind cu aripa frântă,
dar zâmbind fericiți
că de Domnul sunt iubiți.

 

Sună iar lerui ler,
dar e noapte și e ger,
revoluția-i o zdreanță
și nu e nicio speranță.
Nu-i nimic de făcut
spre-a scăpa de Belzebut
ce domnește mai departe
peste viață, peste moarte.

 

Ninge trist, ninge des
peste morți și eres
lacrimi calde și albe
cum sunt florile dalbe
și se-aud până-n zări
dureroase cântări
care cheamă în Țară
pe prea sfânta Fecioară.
Poate ea va putea
în sărut să ne bea
jalea cruntă și grea
și de chinul ce bântuie
pentru veci să ne mântuie.

 

Lerui ler, lerui ler,
prin nămeți și prin ger
s-au oprit cântând la porți
toți martirii noștri morți
și înalță spre cer
cel mai trist lerui ler,
cântecul cel mai amar
pentru moartea în zadar,
pentru cei ce mai pier,
lerui ler , lerui ler ! …
Lerui ler, lerui ler !! …
Lerui ler, lerui ler !!! …

1990

 

Așteptare

 

Prea multe conștiințe vinovate
se-ascund în loc să vină la altar
spre-a-și recunoaște grelele păcate
făcute-ntr-un sistem torționar.

 

Și noi și Creatorul de lumină
îi așteptăm pe-acești copii și frați
ca-n catedrala dragostei să vină,
cuprinși de remușcări, spre-a fi iertați.

 

Nu vrem să pedepsim nicio făptură.
Oricine poate fi pe veci iertat
dacă-n sfârșit se leapădă de ură
și recunoaște că e vinovat.

 

Durerea noastră nu vrea răzbunare
nici pentru cei rămași,nici pentru morți.
Cu sufletele pline de iertare
deschidem larg ale iubirii porți.

 

Dar vai de cei ce nu vor să priceapă
și ne aruncă dragostea în vânt,
căci nu o să îi spele nicio apă
și n-o să-i vrea în el niciun pământ !

1990

Continue reading „Anatol COVALI: Versuri”

Camelia CRISTEA: Mugurii nădejdii

Mugurii nădejdii

 

Sobor de îngeri vin să îți ridice trupul,
Când clopotele bat deschis e chiar văzduhul
Sub omoforul Tău ne ei Iubită Mamă,
Iar viscolul și teama în două se destramă!

 

Împovărată lumea te caută în rugă,
Până și cel mai mare se poartă ca o slugă
Din inima de piatră țâșnesc pios izvoare,
Fântânile secate adapă iar mioare…

 

Sărmanului îi dai grăunte de speranță,
Iar zorii dimineții aduc mereu o șansă
Pui undița în mâna celui ce vrea să ia
Chiar peștele îndreptării din mare mila Ta!

 

Când marea-i tulburată și se ivesc furtuni,
La pieptul Tău de Mamă, cu milă ne aduni
Iar inimă zdrobită găsește drumul drept
Trecând prin încercări devin mai înțelept!

 

Serafimi și arhangheli veghează cerul Tău,
Îndurătoare Maică aș vrea să-l văd și eu!
Știu că am haina strâmtă și plină de păcate,
Dar mă căiesc amarnic și le regret pe toate!

 

Într-un tropar de slavă aș vrea să pun Cuvântul,
Din ruga cea fierbinte îmi capăt tot avântul
Să mulțumesc o viață ar fi foarte puțin,
Cu mugurii nădejdii spre Tine mă înclin!

—————————–

Camelia CRISTEA

București

 August, 2018

Cristian Gabriel VULPOIU: Zori stinghere

ZORI STINGHERE

 

Stingher la margine de vis,
Pierdut în petale de azur
În clipa mea de paradis
Lacrimi de înger se scurg.

 

Un străin al nemuririi,
Tărâm luminat de lună
Uniți sub zodia iubirii
Și de a stelelor cunună.

 

Un străin al iubirii,
Rug aprins în nopțile de foc
În zori mă mântuie zefirii
Intru într-al morții alchemic joc.

 

Zorile se varsă-n amfore,
Iar dorul arde în clepsidre
Viața mea suo tempore
În clipe fecunde, mândre.

 

Zori străine-n amfore de foc,
Te cheamă în amurg pe curcubee
Închis în lacrimi, timpul nu stă-n loc
Ci-ți cântă o divină odisee.

—————————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

20 august, 2018

Lavinia BUD: Eu din iubire scriu

EU DIN IUBIRE SCRIU

 

Cât voi trăi, voi scrie din iubire,
Așa cum am găsit-o în zori la căpătâi,
Venit-a fost demult, fără știrbire,
Pașii să îmi caute cărările dintâi.

 

Voi scrie despre grâul dus la măcinat,
O, câtă trudă pentru această jertfă!
În urma lui, câte un suflet alinat,
Își lasă lacrima să picure pe harfă.

 

Așa cum mama brațul își întinde
Ca să primească al inimii odor,
Învățături au fost, vor fi și vor cuprinde
Între pământ și cer, întâiul nostru dor.

 

Eu cred în cele scrise fără vină,
Atâtea mâini au revărsat al inimii tumult,
Dac-am putea vedea că firul de lumină
Ce-l căutăm, era în noi demult.

 

Nu am averi, dar sufletul mă cheamă
Să scriu din ce trăiesc, ce mare bogăție!
Eu din iubire scriu și nu am nici o teamă,
E semnul meu lăsat, de vie împărăție.

————————————

Lavinia BUD

Timișoara

20 august, 2018

Anna-Nora ROTARU: Poesis

UN DESTIN ȘI DOUĂ VIEȚI

 

Aicia sunt, dar gândurile-mi fug departe,
La verile acelea, ce-n urmă le-am lăsat…
Când credeam, că nimic nu ne desparte,
Frământări și îndoieli, puneam deoparte,
De nimeni și nimic atunci nu ne-a păsat…

 

Eram frumoși și tineri, așa ca în povești…
Cum altfel, când zburdam cu tinerețea ?
Părea atunci că poți avea tot ce-ți dorești
Și teamă nu-ți era, că poate te-amăgești,
Că, timp aveai, departe fiind bătrânețea !

 

Anii s-au spulberat, de parcă a fost ieri…
Vânturile i-au-mprăștiat, s-au risipit răzleți…
Aceeași mare, aceleași valuri… doar tăceri…
De mă-ntorc l-aceleași locuri, nu ești nicăieri,
Că fiecare, drumul și-a urmat prin alte vieți !

 

Revin acum, pe-aceeași cale, pas cu pas…
Același val și mare, c-atuncea mă răpește…
Privind amurgul, pe-aceeași stâncă fac popas,
Aud șoapte, promisiuni, vorbe de bun rămas
Și fruntea mea de nouri se umbrește…

 

Azi, la graniță de ani, simții parcă același dor,
Mi-amăgesc închipuirea, că mă iubești încă…
Simt cum inima se zbate, cuprinsă de-un fior,
La gândul amintirii, în care-adesea mă strecor,
Știind, cum iubirea-i scrijelită-n timp și stâncă !

 

Știi ce-am păstrat ? Amintirea… briza o aduce,
Cu nimbul aurit, să străbată întunericul tăcerii…
O iluzie, o himeră, din când în când străluce,
Ca o fantasmă a iubirii, ce plânge pe o cruce,
Sub colbul timpului… purtând mireasma cerii…

 

CAUT LUMEA-MI DE COPIL …

 

Mă-ntorc pe căile ce-mi duc paşii în trecut,
Să reîntâlnesc copilu-acela de-altădată…
La primii ani ai vieţii mele, la anii de-nceput,
Atunci când frică n-aveam de necunoscut,
Neştiind de lumea-mi va dispărea vreodată !

 

Parcă-l văd cum zburdă printre flori sprinţar,
Din cupa crinilor sorbind aghiazma dimineţii
Şi fluierând în vânt, cu mâinile în buzunar,
Cutreieră, ca gândul prin patru zări, hoinar,
Bucurându-se în sine de darul frumuseţii,

 

Căci, lumea îi era o fără de margine livadă,
C-un soare ce sclipea, doar pentru el pe cer…
Era numai al lui, nu avea cum să prevadă,
Că veni-va zi, când soarele-i va cădea pradă
Unui Demon ce-l va fura ca prin mister !

 

Şi ceru-i era limpede, fără furtuni şi nori…
Luna-l legăna, cu basme-l adormeau astre…
Ciripit de păsărele îl trezeau, în sfinţii zori,
Roiuri de fluturi, zumzet de albine-n flori,
Neştiind că, odată, vor veni zile sihastre…

 

Crescând, la pândă-i fu viaţa, cu schimbări,
C-o altă lume, de fiare şi buruieni agăţătoare,
Ascunzându-i soarele, pe neumblatele cărări,
Neavând pe nimeni să-i răspundă la-ntrebari…
Unde-i lumea lui furată, ca de o vrăjitoare ?

 

Să evadez vreau, să fug de-al meu destin
Şi-oi căuta, oricât mi-ar fi calea de-ndelungă…
De lumea asta să m-ascund, plină de venin,
Soarele să-l regăsesc, livada şi fără de spin
Floare, ameninţându-mă să mă străpungă !

 

Ce n-aş da să-l mai întâlnesc pe-acel copil !
De mâna să păşim în lumea lui de peregrin…
Prin locuri fermecate, să ne strecurăm tiptil,
Ca-n basm să evadez, prin parfumuri de april
Şi, să mă reîntorc, punând amintirile în scrin,
Sperând… ca poate-am sa revin…

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Poesis”

Lilia MANOLE: Există un Nimic pe lângă-un Nimeni…

Există un Nimic pe lângă-un Nimeni…

 

Există un nimic pe lângă un nimeni –
Acela se numește” vai și amar”-
Un vânt atât de straniu pe lățime
Și în lungime iar e un vânt hoinar.

 

Există un gol mai gol decât opacul,
Și -un chin mai greu deсât Hristos,
Un fel de a fi, nemijlocindu-ți dracul,
Ce te împinge grav și bate nemilos;

 

Există oameni -guri și oameni -ochi,
Dar de când lumea e, scornesc minciuni,
Au limba neagră, deși par miopi,
Văd răul, dar nu se consideră nebuni;

 

Mai sunt și dintr-acei cu limba trasă,
Se tem să zică, ce au făptuit odată,
Că a vorbi cu limba ta neînțeleasă
Orice visezi, e cea mai grea răsplată.

 

Așijderi de există și urechi păgâne,
De unde aud, fac zgomotul mai mare,
Și se amestecă un soi nesățios de bine-
Urechi mai lungi, mai scurte, bârfitoare…

———————————–

Lilia MANOLE

Chișinău, Republica Moldova

20 august, 2018

 

Ioan Nicolae MUȘAT: Aproape de ASCIOR, pentru bucuriile omului!

Și prezentul dar și viitorul asociației ASCIOR sunt în mâinile Domnului!

Viața m-a tras pe roată în toate felurile și am învățat că doar râvna, nădejdea, strădania și dorul sunt ale noastre, ridicările și căderile noastre, ca oameni și popoare, sunt în mâinile Domnului!

Dar ce te faci atunci când neputințele îți acoperă toate puterile?? Ce trebuie să facem și nu facem atunci când avem încă puterea de a le face, se răzbună crunt…

După ce fixăm data Conferinței Naționale pentru Civilizația Creștină „Uniți prin Credință”, probabil după 15 oct.2018, trebuie să fixăm și data Adunării generale ASCIOR (între 20 și 30 octombrie) unde trebuie să luăm decizii foarte importante privind și prezentul dar și viitorul asociației ASCIOR!
Prin Statutul asociației trebuie să rămân două mandate (2X4 ani) la președinția asociației pentru a pune asociația pe un anumit făgaș al atitudinii, credinței, culturii și al abordării acelui unic naționalism corect și binefăcător, cel adus de Hristos Domnul, pe un făgaș clar și veșnic al culturii naționale autentice!

Avem obligația să luptăm pentru viața ÎN ROMÂNIA a copiilor și nepoților noștri, avem obligația să luptăm cu toate armele ințelepciunii și inspirației pentru a ne aduce acasă românii plecați de generații, dar mai cu seamă, a celor plecați în ultimii 30 de ani!

Avem obligația să refacem Nădejdea Națională, avem obligația să stopăm distrugerea, dezmembrarea și vinderea țării, avem obligația de a trăi și de a muri pentru adevăratul Dumnezeu și pentru România!

Încercăm să facem multe, programe avem și încă foarte ambițioase, începem un amplu program de reorganizare a asociației, un amplu program de finanțare, un amplu program de extindere, dar, ce ne facem cu implicarea membrilor fondatori?

Ce ne facem că 60-70 % din membri fondatori ASCIOR nu vin la manifestările asociației nici măcar în Buzău, ce să mai vorbim de manifestările în București, Tulcea, Orhei, Chișinău, Cernăuți? Ce ne facem când 60-70% din aceștia nu-și plătesc nici măcar cotizația? Îi anunț pe toți membri ASCIOR (pe această cale statutară) că la Adunarea generală ASCIOR vor fi suspendați sau excluși toți membri care nu-și plătesc până atunci cotizația, căci este mai bine să rămânem cu 50-60 de membri ASCIOR conștiincioși decât să avem 200 de membri ASCIOR pe hârtie, care nu sprijină în niciun fel asociația.
Prezentul și viitorul ASCIOR stau în implicarea noastră pentru a împlini sarcinile ce ni le-am asumat. N-o facem, atunci în zadar avem 10-20 de filiale în țară și peste hotarele țării, în zadar strângem 10-20 de sponsori, în zadar primim titlul de asociație de interes public! Sunt foarte mulți care nu înțeleg faptul că nu se poate să vinzi o sută de reviste din opt sute, toate, toate costă, roll-up-uri, reviste, activități, sonorizări, afișe… toate costă iar aceste costuri trebuie acoperite de undeva!

Pentru revigorarea asociației este nevoie în primul rând de implicarea tinerilor în fiecare zonă sau filială, dar mai cu seamă a tinerilor din Buzău, care să poată prelua funcțiile începând chiar de la cea de Președinte ASCIOR sau cea de Director General ASCIOR. Pentru aceasta avem mare nevoie ca tinerii să se implice, să descopere ce am făcut și ce avem a face, să-și asume responsabilitatea implicării cu tot sufletul și toată nădejdea în reformarea societății românești nu oricum, ci prin dreapta și sfânta credință!

Acești tineri sunt cei care vor duce asociația ASCIOR și revista Orizonturile Bucuriei mai departe, aceștia vor gestiona tot ce încercăm noi să le lăsăm, aceștia vor da în continuare premii elevilor și studenților, aceștia vor organiza activitățile ASCIOR în țară și-n afara granițelor!

Așteptăm tinerii să se implice, așteptăm membrii fondatori și membri ASCIOR să se implice pentru ca Buzăul să-și poată împlini misiunea ce-o are de împlinit prin toate, dar și prin asociația ASCIOR!
Mulțumesc și acum dar și cu alte ocazii tuturor membrilor și simpatizanților ASCIOR care au contribuit cu ce au putut pentru ca asociația să poată avea o așa creștere deosebită! Reverență tuturor acestor oameni de suflet datorită cărora asociația ASCIOR încă funcționază și încă mai poate deschide filiale!

Este timpul să dăm deoparte atitudinile de grup pentru a acționa împreună pe o platformă națională a credinței și românismului, pe platforma culturii strămoșești, autentice, situația națională și internațională ne obligă să acționăm și URGENT dar și EFICIENT!

Îi rog pe toți membrii și simpatizanții asociației ASCIOR să distribuie acest anunț pentru a reuși să strângem fondurile de la cei întârziați dar, mai ales, ca să mobilizăm tineretul în aceste activități pentru credință și neamul românesc!

ASCIOR pentru bucuriile omului!

———————————

Președinte fondator ASCIOR

Ing. Ioan Nicolae MUȘAT

15 august, 2018

Dan-Obogeanu Gheorghe: Poeme

Toamna cu ,,nunta” mea

 

Toamnă cu frunze de nuc
Și verde-gălbui prin zăvoaie,
Ultima zi cu zbor de cuc…
Spatele sub roade se-ndoaie!

 

Cărările cu frunze moi
Și pașii apăsați de gânduri,
Toamnă cu mustul curgând șiroi…
Dulce e noaptea cu stele în rânduri!

 

Toamnă cu flori pe trecute,
Mirese cu voalul de brumă
Nunți cu viori din cucute…
Suflet în chipul de rece huma….

 

Toamnă cu tâmplă căruntă
Și gânduri de păsări călătoare
Ziua cu noaptea își face nuntă
În echinocțiul ce încă mai doare!

 

Siderale

 

Când adormi pe mâna moale
Somnul pare mai senin,
Brațul cu mișcări domoale
Este pernă fără chin…

 

Te cuprinde ca o taină
Și te-acoperă în somn,
Este plapumă sau haină
Mâna mea caldă de…domn?!

 

Umărul e locul stenic
Peste care capu-ți pui,
Este dealul tău edenic…
Soare ești și vrei să-apui…

 

Sau ești Luna nopții care
Peste deal își culcă ochiul,
Eu sunt dealul din cărare…
Risipește-mi dedeochiul!

——————————–———————-

Dan-Obogeanu Gheorghe

20 august, 2018

Continue reading „Dan-Obogeanu Gheorghe: Poeme”

Maria HOTEA: O altă toamnă

O altă toamnă

 

Iubite vine iarăşi o altă toamnă,
Când frunzele în vânt se risipesc
Simt sufletul căci mă îndeamnă,
Să-ţi amintesc cât te iubesc!

 

Nu-i încă prea târzie vremea,
Chiar dacă ani peste noi au nins
Iubire-n suflet nu a pierdut puterea,
Căci rădăcini puternice a prins .

 

Privesc doar frunzele din ramuri ,
Ce-n arămiu culoarea şi-au schimbat
Şi-n cânt duios cârduri de grauri ,
Mă fac să-i simt cu gândul tulburat.

 

Peste păduri, toamna bruma o-aşează,
Doar florile gingaşe fără teama înfloresc
Arar văd în roiuri fluturi ce valsează,
Nostalgică, prin amintiri eu răsfoiesc.

 

Pastelul toamnei îmi dăruie melancolie,
Iar paşii-mi rătăcesc tăcută pe alei
Pe-o bancă-n parc ce e pustie,
Mă-aşez şi-mi revăd anii mei!

 

Îi văd trecând încet, pe nesimţite
Tu- mi eşti la fel fiind neschimbat
Ai glasul blând şi- n caldele cuvinte
Găsesc bărbatul ce m-a fermecat !

——————————-

Maria HOTEA

18 august, 2018