Era o zi frumoasă de mai. Sta pe o bancă în parc şi privea în gol. Se simţea singură şi străină de tot şi de toate. Descoperise un adevăr foarte crud: soţul nu o iubea.
Acum realiza că se căsătorise cu ea pentru că era singură la părinţi şi avea o bună situaţie materială.
„Cum de m-am lăsat amăgita de el? Cum de am putut strânge la pieptul meu un şarpe? Ce s-a întâmplat cu mine? De ce am fost atât de oarbă?” Astfel de întrebări îi invadau mintea Marianei, în timp ce lacrimile-i curg pe obraji. O femeie blondă, placută, cu forme rubensiene se aşează lângă ea şi îi întinde un şerveţel.
–Mulţumesc.
–Ce vi s-a întâmplat?
–Nu pot să vorbesc.
–Iertaţi-mi indiscreţia. Mă numesc Olga Ionescu şi cred că nu este nimic întâmplător în viaţă. Dumneazeu mi-a îndreptat paşii spre dumneavoastră, fiindcă aveţi nevoie de ajutor. Mă doare sufletul când văd oameni trişti. Presupun că aveţi probleme în căsnicie.
–Da, dar nu vreau să discut despre problemele mele.
–Uneori e bine să-ţi descarci sufletul, să te eliberezi de durerea care te macină, care-ţi frânge inima. Şi eu am trecut prin furcile caudine ale dragostei. Tu îl iubeşti, îi eşti devotată, iar el pleacă la munte, la mare cu amanta. Vine acasă seara târziu sau spune că pleacă în delegaţie şi, de fapt, el este la Braşov cu alta.
În timp ce-i vorbea, o studia cu atenţie pe femeia brună cu forme rotunjoare de lângă ea.
Era o femeie frumuşică, cochetă, părea cultă, dar tare nefericită şi singură. Se pricepea foarte bine la oameni. Ştia dintr-o privire cu cine are de-a face.
–Doamna?
–Mariana Cernat.
–Doamna Mariana, am ajuns la concluzia că cel mai bun profesor este viaţa însăşi. Ea m-a învăţat o mulţime de lucruri şi mereu continuă să mă înveţe. Uneori,e bine să înveţi şi din experienţele altora.
Nu fiţi tristă! În urma unei astfel de experienţe,de durere profundă vă veţi schimba şi veţi vedea câtă energie aveţi.
– Îmi vine să mor. Nu înţeleg de ce Dumnezeu m-a părăsit?
–Ceea ce vi se întâmplă nu este o pedeapsă, ci o lecţie de viaţă pe care trebuie să o învăţaţi. În urma durerii, în urma suferintei, omul devine mai înţelept.Important este să nu te gândeşti la ea, ci la orice altceva. Odată cu trecerea timpului durerea se va atenua.
–Vă puteţi închipui un bărbat să-i spună nevestei că ea este duşmanul lui?
–Da, toţi bărbaţii adulterini îşi văd nevestele ca pe nişte duşmani. Nu este o noutate sub soare,ceea ce-mi spuneţi. Şi fostul meu soţ mi-a spus acelaşi lucru.
–Dacă el crede că eu sunt duşmanul lui, atunci el într-adevăr îmi este un duşman.
–Nu, nu-i adevărat. Pe el puteţi să-l ignoraţi, să-l lăsaţi în plata Domnului. Continuând aşa vă autodistrugeţi.
Nu-l veţi putea schimba niciodată . Cum albina doreşte mereu alte flori aşa şi un bărbat desfrânat va dori, va fi avid după alte femei. Un bărbat nestatornic nu poate fi stăpânit de nimeni. El umblă şi caută mereu altele. De multe ori suntem înşelate de măştile pe care le afişează, dar în spatele lor s-ar putea să descoperi o adevărată fiară a junglei.
Stiţi ce zicea Balzac?
–”A simţi, a iubi, a suferi, a se devota va fi totdeauna sensul vieţii femeilor”.
–Ca să atingem fericirea avem nevoie de multă înţelepciune. Nu credeţi?
–Epicur spunea:”Un corp lipsit de durere şi un suflet netulburat”sunt bunurile din care e alcătuită fericrea.” Fericirea este efemeră. Am văzut oameni nedrepţi fericiţi şi oameni drepţi tare nefericiţi.
–Fiecare din noi avem parte de durere, dar si de bucurii. Trecătoare sunt atât fericirile, cât şi nefericirile, durerile, dar şi bucuriile. Nu mai plângeţi! Vă rog! Nu foloseşte la nimic. Nu fiţi tristă! Încercaţi să vă liniştiţi. De cele mai multe ori întristarea aduce la final bucurii şi răul e cauza binelui. Întristarea prea multă poate îmbolnăvi şi chiar înnebuni omul slab.Tristeţea, supărarea o să vă otăveasca corpul lent,dar sigur. Aşa apar bolile care au la origine probleme emoţionale. Emoţiile negative, stresul vă pot băga în spital. Omul este o unitate între fizic şi psihic. Acestea se influenţează reciproc. O suferinţă psihică produce una fizică. E ştiut că tristeţea afectează plămânii, grijile atacă stomacul, furia loveşte ficatul, iar frica, spaima îmbolnăvesc rinichii.
Gandiţi-vă că sunt o mulţime de oameni care au trecut prin rele şi mai mari. Că soţul v-a înşelat nu e chiar atât de grav, pe lângă alte lucruri, cu adevărat îngrozitoare, ce se întâmplă în lume.
Alungaţi întristarea ! Sunteţi o femeie inteligentă şi înţelegeţi că nu are rost să suferiţi. Acest om nu vă merită.
Am citit undeva că un „om înţelept nu se mânie, nu se înveseleşte, nu se întristează, nici când se află în mare strâmtoare sau nenorocire; el îşi păstrează caracterul înnăscut, neclintit ca Himalaya”
Fiţi o femeie înţeleaptă! Ştergeţi-vă lacrimile şi zâmbiţi viitorului. Oficial, dragostea este o boală psihică destul de gravă, o tulburare mintală ce dă dependenţă, durează patru ani şi nu există remediu contra acestei maladii. Bolnavii de dragoste au aceleaşi simptome, senzaţii şi comportamente ca dependenţii de droguri. Dragostea a fost înscrisă în registrul maladiilor OMS. Codul internaţional este F63.9.Simtomele sunt gândurile obsesive, schimbările bruşte ale dispoziţiei, insomnia, acte negândite, impulsive.
Mulţi psihologi au studiat suferinţa din dragoste şi au descoperit ceva extraordinar.
–Ce au descoperit?
–Suferinţa din dragoste produce un potenţial creator uriaş. Forţe spirituale se dezlănţuie, izbuncesc cu putere într-un îndrăgostit care suferă.Creatorii de artă aleg în mod deliberat suferinţa din dragoste, ca pe un stimulent. S-a ajuns la concluzia că un bolnav de dragoste, ca dumneavoastră, trece pin cinci etape.
În prima fază simte că relaţia îi este ameninţată. În a doua etapă, despărţirea devine concretă . Bolnavul se simte gol sufleşte, paralizat, totul se năruie, incapabil să mai raţioneze, acţionează ca un robot. Durerea provocată este groaznică, cumplită. Stendhal spunea: „Când dragostea moare, inima noastră zvâcneşte dureros, în fiecare fază a luptei cu moartea”.
În a treia fază licăreşte speranţa, perioade mici de apropiere. În a patra etapă înţelegi că dragostea a eşuat definitiv, că celălalt nu mai are nevoie de tine. Din nefericire mulţi nu pot trece de această fază şi se sinucid. Totuşi, din fericire sunt câteva metode de a scăpa din acest mare infern.
–Care sunt aceste metode salvatoare?
–Scrisul, pictatul, sportul, cântatul şi învăţatul. Eminescu, Puşkin, Goethe au fost bolnavi de dragoste şi ce opere au creat! Goethe a mărturisit că a iubit şi a suferit enorm, dar scrisul l-a mântuit.Unii se refugiază în muncă, detaşându-se de durere. Această alegere este mult mai bună decât consolarea în alcool, droguri sau sex.
În faza a cincea accepţi situţia că omul pe care-l iubeai a dispărut, devii lucid şi te orientezi spre viitor, chiar spre un alt partener.
Draga mea, nefericirea poţi să o vindeci cu învăţătura. Când spiritul omului e preocupat de ştiinţă, de căutarea adevărului absolut trece foarte uşor pe lângă nenorociri. De aceea, te invit la nişte cursuri pe care eu le frecventez şi unde am învăţat o mulţime de lucruri.
Profesor Florin Sandu Țene, cunoscut în mediul literar și al jurnalismului românesc, cu pseudonimul Al. Florin Țene, mi-a dăruit, de curând, o carte, cu un titlu simbolic, Ce greu a fost în noaptea asta! (Editura „Casa Cărții de Știință”, Cluj-Napoca, 2021). Aceasta nu este o monografie, precum ne-am lăsa înșelați de mențiunea care urmează titlului propriu-zis, „Viața poetului Traian Dorz. Între realitate și poveste”. Ci, dimpotrivă.
Mă numesc Gabarit Chifteluță și vreau să vă fac o mărturisire care îi va uimi pre mulți proști și chiar pe mine. Am fost, grație proverbului „Deștept să fii, noroc să ai”, am fost, zic, douăzeci de ani, vice-președinte la U.C.G., adică Uniunea Ciupercilor Geniale, din arealul danubiano-pontic-carpatin. Dar, matusalemicul Tutank Amon, Ryga Cripto, de la înălțimea sa de ambasador al unei țărișoare, pe motiv că știe bine limba franciză, manevrat de necunoscute lapone enigele și suferind un atac celebral, așteptat de toată suflarea democratică a pădurii, m-a obligat să-mi dau, de bunăvoie, demisia. Dar eu, chiar forțat de împrejurări, îmi dau, de bunăvoie, demisia de onoare, pentru că aici e vorba despre onoare, cea mai depreț avere a unui aristocrat, în cazul nostru, un aristocrat al literelor.
POEM DE STARE
Religia și poezia sunt cele mai mari creații spirituale 