Etichetă: Livia CIUPERCĂ

Livia CIUPERCĂ: Despre jertfa cea biruitoare

Profesor Florin Sandu Țene, cunoscut în mediul literar și al jurnalismului românesc, cu pseudonimul Al. Florin Țene, mi-a dăruit, de curând, o carte, cu un titlu simbolic, Ce greu a fost în noaptea asta! (Editura „Casa Cărții de Știință”, Cluj-Napoca, 2021).  Aceasta nu este o monografie, precum ne-am lăsa înșelați de mențiunea care urmează titlului propriu-zis, „Viața poetului Traian Dorz. Între realitate și poveste”. Ci, dimpotrivă.

Ce greu a fost în noaptea asta este un roman social-politic, în care ni se revelă povestea vieții unui creștin, al unui vlăstar de român neaoș, hărăzit să traverseze mirajul unui contorsionat traiect existențial, un mărturisitor al „Oastei Domnului”.

Cele optsprezece capitole ale romanului, însoțite de câte un citat reprezentativ din gândirea propovăduitorului și psalmistului Traian Dorz, precum și motto-urile adiacente, au darul de a incita pe cititor.

În postura de narator omniscient, autorul Al. Florin Țene  dorește să capteze atenția lectorului nu doar asupra protagonistului, cu a sa evoluție care este ascendentă și impresionantă, ci și asupra evoluției societății românești, pe durata mai multor epoci istorice.

Impresionează acribia documentării și insistența asupra detaliilor de natură socio-politică și confesională.

Apreciem scriitorului Al. Florin Țene plăcerea de a se apleca și asupra segmentului etnografic transilvănean, prin termeni specifici zonei natale a eroului său; termeni cu o rezonantă aparte, mitic-baladescă. Pitorescul narării dovedește talent scriitoricesc, nu doar documentaristic. Așadar, termeni precum: „candalău” (sobă), „cișnel” (porc), „ludaie” (dovleac), mihei etc. – mă îndreptățesc să-mi imaginez un adevărat excurs în puritatea existențialului nostru, corolă prețioasă a fondului lexical ancestral.

Ochiul auctorial acordă o atenție deosebită protagonistului. Nașterea, visul premonitoriu, primii ani de viață (cu tatăl, prizonier în Siberia), munca împovărătoare la câmp, elev al „școlii confesionale” din Oradea etc. Deopotrivă, surprindem docilitatea copilandrului Traian în fața primelor semne care îi vor modela viața. Reținem acele stări premonitorii care dau contur, prin imaginea bisericuței de început de secol al XVIII-lea din satul Talpe sau norii care profilau în dansul lor mișcător, chipul Mântuitorului.

Întrezărim, la un moment dat, cu plăcută și emoționantă surpriză, și o altă perspectivă narativă, o anume contopire cu ființa căreia îi dă contur, înnobilându-o, cu naturalețe și simplitate firească, atunci când sufletul său adolescentin se lasă vrăjit de primii fiori lirici, învăluiți în maramă euharistică: „Odată, L-am văzut trecând / cu turma pe Păstorul blând / mergea cu dânsa la izvor / blândul Păstor, blândul Păstor (…)”.

Cu aceeași finețe și subtilitate descoperim necesitatea de a puncta momente de reală importanță în evoluția societății românești. Unele dureroase, precum imaginea „Bihorului – tăiat în două de granița cu Ungaria”; ticăloșia ungurilor, în plină noapte, de a schimba bornele de hotar; altele, de-a dreptul, firești, în plan evolutiv, civilizator, precum: aparatul foto „cu burduf”, trecerea de la opinci la încălțări domnești, lampa „cu fotoghin”, mașina de scris „Kappet” etc.

Personajul Traian Dorz, aflat în perpetuă căutare, se lovește, nu de puține ori de nedreptăți („Fiecare boală-și are începutu-ntr-un păcat / trupul nu se-mbolnăvește, cât e sufletul curat”) care nu-l vor slăbi până-n ultima clipă a existenței sale pământene. Este și acesta (intuim), un semn că el este fiul iubit al Domnului, iar prin toate încercările vieții, menit să devină mărturisitorul! Și acest „examen” fi-va de fiecare dată dur, amplificat de divergențe doctrinare sau frământări politice: grozăviile războiului, Germania nazistă, Armata Roșie, cenzura,  anchetele și umilirile inumane („Golgota stă și az’ / din chinuri și pieire”), lagărul Popești-Leordeni, domiciliul forțat în Bărăgan, Gherla, „Decretul de amnistie” (16 iunie 1964) etc.

Continue reading „Livia CIUPERCĂ: Despre jertfa cea biruitoare” →

Livia CIUPERCĂ: Sărbătoarea Zilei Limbii Române 2018 organizată de Revista Starpress

REVISTA STARPRESS INTERNAŢIONAL –valcea-turism.ro  – A ORGANIZAT a cincea EDIŢIE A SĂRBATORIRII ZILEI LIMBII ROMÂNE, la HOREZU – 31 august 2018

 

Limba roastră cea Română este Regina. O regină cu rădăcinile înfipte-n magma stră-stră-stră-moşilor noştri traco-daco-geţii, învăluită-n misterul atâtor transformări şi-nmiresmări, îngemănare arzândă cu seminţii nenumărate care-au sălăşluit de-a lung de milenii peste plaiurile ce-nconjoară generosul Arc Carpatic.

Decizia de a sărbători Ziua Limbii Române rămâne sfântă datorie creştină – aş zice. Un gest binecuvântat, pentru care, implicarea unor Români inimoşi, se cuvine a fi amintit, cu recunoştinţă, respect şi consideraţiune. Indiferent în orice colţ al lumii s-ar afla.  Nicio acţiune de amploare, mai ales, cu participare internaţională, nu este uşor şi simplu de înfăptuit.

Ligya Diaconescu – inima şi sufletul atâtor acţiuni dedicate Limbii şi Culturii Româneşti, fondator şi călăuzitor neobosit al atâtor organisme de cultură şi spiritualitate românească, DOAMNA care îmbrăţişează, la propriu, cu generozitate creştină, pe toţi cei care au voinţa şi puţinţa de a sfinţi (Teodora Cosmina Coloja – Buteni), cu „fior” artistic (Costina Ştefănescu – Padeş) această nestemată a graiului străbun, vibrează de mulţi ani pentru o cauză nobilă: prestigiul României în lume.

Vineri, 31 august 2018, întâlnirea de la Horezu-Vâlcea, întru Slava Limbii Româneşti, s-a dorit – din partea Doamnei Ligya Diaconescu – director general al S.C. Starpress SRL – Râmnicu Vâlcea şi al Asociaţiei Internaţionale de Cultură şi Turism STARPRESS, cu implicarea directă a domnului Al. Florin Ţene – Preşedintele Naţional al Ligii Scriitorilor Români şi Membru al Academiei Americane Române, a preacuviosului preot drd. Constantin Mănescu – Preşedinte al Filialei Vâlcea a Ligii Scriitorilor Români,  a oficialităţilor locale şi judeţene Vâlcea, o generoasă invitaţie la reflecţie (Maria Giurgiu – Pordenone-Italia) privind fibra noastră genetică (Petruţa Freund – Germania).

Concursul literar „CENTENARUL UNIRII” STARPRESS 2018, iniţiat sub cupola Revistei Internaţionale Româno-Canado-Americană Starpress, laureate en titre, fiind doamnele Melania Rusu Caragioiu şi Mariana Popa, şi-a precizat esenţa, într-un amplu poem-simbol, din care desprindem doar versurile:  „Limba noastră românească / Prin dor mult ne-aduce-acasă/ Pribegiţi prin lumea largă/ Într-o horă românească” (Ligya Diaconescu).

Lansarea Antologiei „Limba noastră cea română” Starpress 2018, în care se regăsesc 33 grupaje de texte lirice şi 18 grupaje de texte epice explică emoţie la ceas de proslăvire a unui moment de mare vibraţie naţională, Centenarul Marii Uniri. Un demers extrem de migălos şi responsabil, la care Doamna Ligya Diaconescu întăreşte ideea că este un suflet ales, o inimă generoasă, un distins şi stilat formator, cooptând în juru-i oameni frumoşi şi generoşi, cu iubire de neam, ţară şi credinţă.

Privind în ansamblu, această Antologie ni se-nfăţişează, precum un „colind la cumpăna de ani” şi-ndemn la Re-întregire (Virgiliu Ciucă – New York), întru slăvirea Limbii care, „de prin milenii, şi-a urzit izvorul” (Melania Rusu Caragioiu – Montreal).

Versurile şi prozele selecţionate (cu ochi critic) de către Doamna Ligya Diaconescu,  au devenit,  „rugă, smerenie şi sfiiciune” (Mariana Popa – Braşov). Şi nu-i deloc simplu să fii „pescar de cuvinte” (Andrei Pogany – Timişoara) întru perfecţiune!  Iar pentru a găsi „izvorul fericirii”, s-ar cuveni să fim pregătiţi „a sorbi scânteia” divină (Ionela Flood – Londra).

Lectura versurilor şi a prozelor selectate ni se revelă, precum o călătorie prin „Ţara din poveste”, „Maica Românie” (George Filip – Montreal), şoptind  priceasne (Ionuţ Ţene – Cluj) sau rostind legende dedicate aştrilor (nemuritorii), precum ne propune Olimpia Sava din Galaţi. Să reţinem,  „Nicio limbă nu aprinde/  Coaja vorbelor de iască/ Precum arde în colinde/ Miez de limbă românească” (Rodica Calotă – Tg. Jiu). „Aceasta-i „esenţa vieţii” (Teodora L. Ianto – Arad)!

Invitaţia de a ne „privi în oglinda” veşniciei (Teona Scopos – Iaşi), împreună cu „Vuia, Coandă, Eminescu,/ Brâncuşi, Brătienii, Enescu…” (Constantin Iordan – Constanţa) – „amprente certe pentru amintiri…” (Carina A. Ienăşel – Arad) sunt daruri coborând din mireasma bunătăţii divine.

Fiecare dintre noi, am putea deveni, cu voia Domnului, „lăstar” al rodniciei (Ileana Cornelia Neaga din Robiţa-Hunedoara). Aceasta este invitaţia, speranţa şi mesajul (generalizând), „zbor” întru iubire de frumos (Cristina-Maria Negreanu din Potcoava-Olt, Bianca Georgiana Bele – Baia Mare).

Cu puţină aplecare înspre înstelarea din noi, putem deveni „călători prin lume” (Geanina Iovănescu – Arad),  „picătură de lumină divină” (Mariana Popa – Braşov)!

În concluzie, acţiunile de la Horezu, din 31 august 2018, se compun – „sacră amintire” (Maria Filipoiu – Bucureşti) – drept o flacără arzândă (Nicoleta Stăvărache – Bucureşti) pentru „Regina sufletului românesc” (Rodica Fercana – Bistriţa), binecuvântata LIMBA ROMÂNĂ.

Tuturor celor prezenţi, implicaţi direct, artişti, interpreţi, premianţi, spectatori… n-avem uita, nicicum,  Limba noastră cea Română, rămâne Unică Floare, „stăpâna timpului” (Elena-Alina Grecu – Curtea de Argeş). Sub fald Tricolor, fiii României mileniului al treilea, te slăvesc dulce şi melodioasă Limbă a Neamului nostru cel Creştin!

–––––––-

Livia CIUPERCĂ

Iaşi, 2 septembrie 2018