Mariana Zorița TURDA: Din vină de iubire

Din  vină de iubire
Sunt acuzat de blasfemie
Din vină  de iubire
M-au condamnat la rug
Să ard în suflet cu flacăra văpaie
Să ard printre rânduri
Cu focurile-n versuri
Privirea să-mi ardă
Săgeți azvârlind,
Pe buze, cuvinte de doruri !
Din vină de iubire
Văd torțele arzând
Acolo sus la Plevna,
Mărăști Mărășești și Oituz  !
Din vină de iubire
Pe o câmpie mare…
Un domn  Mihai murii
Când trădători de țară
Din lipsă de iubire la unguri îl vândură
Poate pe un pumn de-arginti !
Din vină de iubire
În munții Apuseni
Murii și Cloșca, Crișan și Horea
Tot pentru o țară mândră
Rămasă din străbuni !
Din vină de iubire
Sunt condamnați cei vrednici
Să plângă să ofteze
Că țara noastră piere…
Vândută la străini !

———————————-

Mariana Zorița TURDA

6 ianuarie 2020

Olimpia MUREȘAN: Ciocârlia

„Lie, Lie-ciocârlie/ Primăverii ești solie/ Cerurilor, bucurie/ Plugarilor, veselie/ Lumii-ntregi minunăție/ Tot rotind, mărunt cântând/ De pe lunci, de pe ogoare/ Urci în soare/ Amețești de înălțime/ De lumina/ Cea prea tare/ Săgetată,/ Fulgerată/ Cazi prin vânt/ Vâjîind/ Iar pe pământ/ Bulgăraș/ Cât pumnul meu/ Aldui-te-ar Dumnezeu!”-(Popular)

Lie, Lie,/ Ciocârlie, /Zbori în soare/ Cântătoare/ Și revină/ Din lumină/ Pe pământ/ Cu dulce cânt.

Ciocârlia este o pasăre călătoare care pleacă  toamna spre alte zări mai primitoare și mai calde; când se întoarce primăvara la noi își începe cântecul zburând spre înălțimile celeste. Ciocârliile cântărețe sunt mici, se rotesc prin aer, vestind anotimpul dulce al primăverii. Ea este singura pasăre cântătoare  care nu se așează pe o ramură să cânte sau pe pământ cum face pitpalacul, ci, cântă numai în văzduh,  înălțându-se spre soare. Ea zboară prin aer drept spre soare-alergând în cercuri tot mai mici, cântându-și cântecul până când obosește, atunci dintr-o dată se hotărăște să se întoarcă de la acea înălțime- fiind și afectată de lumina prea puternică a soarelui.

„Crește, crește iarba verde/ Ciocârlia-n nori se pierde/ Haideți s-ascultăm, copii/ Al ei cântec din câmpii!”

Trilul ciocârliei este frumos pentru noi cei ce-l ascultăm, dar nu știm dacă ea este conștientă de acest lucru, probabil nu știe ce e frumusețea, muzica, poezia extazul etc. Viața este un miracol, dimineața când soarele este pe cale să răsară, apare cântecul ciocârliei, copacii dansează în adierea vântului, toți așteaptă să apară soarele la orizont ca să se bucure împreună, e o nouă zi, o nouă renaștere, un cântec de bun venit.

Marele compozitor național G. Enescu a topit motive muzicale folclorice românești        într-un aliaj superb(sârbe, hore, doine)incluzând melodia „ciocârliei” în Rapsodia Română.

Omul de teatru și artistul Radu Beligan scria într-o intervenție că: „omul de artă nu-i făcut să reproducă umil realitatea, ci să asigure prin creațiile lui un sistem de mărturisiri și taine, apt să întrețină un continuu proces de cunoaștere a lumii, iar autorul lor trebuie să devină unul din factorii determinanți în istoria spiritului.”

Continue reading „Olimpia MUREȘAN: Ciocârlia”

Ben TODICĂ: Unde sunt Oamenii?

O prietenă de acasă mă întreabă:

 

-Ben ce se întâmplă acolo, în Australia cu incendiile? 500 de milioane de animale moarte în incendii? Doamne ferește!

-Dacă îți spun adevărul, va trebui să ne împușcăm amândoi.

E deteriorarea sistemului, a societății, a educației și justiției. Lăcomia și nepăsarea, puturoșenia celor care ne gospodăresc, lasă pe mâine, lasă că face altul etc. Imperiul are alte planuri pentru specia umană. Peste 500 de milioane de viețuitoare exterminate, se apreciază că sute de locuri sunt cuprinse de în flăcări, zeci de case distruse, 5 milioane de hectare arse, o suprafață de mărimea Belgiei și Luxemburgului împreună sau aproape cât Irlanda, să zicem, și sigur că această imensitate îi depășeste pe politicienii noștri de hârtie de azi care sunt numai orgoliu și fâț, fâț. Fumul care acoperă aproape 5-6 milioane metri pătrați și este simțit până în Noua Zeelandă. Se dă vina pe secetă, gospodărirea apelor și vânzarea lor corporațiilor pentru profit, lipsa ploilor este învinuită de stațiile radar care înconjoară Australia și prin undele lor, microunde usucă aerul împingând norii înspre ocean unde plouă de rupe (astea sunt conspirațiile care circulă pe net, cică ei controlează vremea). În Australia parlamentarii sunt proprietari de ape și nu au obligația să dezvăluie în parlament acest lucru. Deci imaginați-vă dacă suntem proprietari de ape, atunci le vindem pentru profit corporațiilor agricole și fracking (extragerea gazelor din sol) și nu le folosim să stingem focul cu ele sau să le vindem fermierului local pentru a uda legumele și fructele. Când se ridică această problemă în parlament, toți fug, nu găsești unul prezent să asculte. Australia arde și ei sunt prin insulele tropicale la chef. Asta, da, trădare!! Tipul ăsta de trădare e la modă în democrație. Eu, acum 20 și ceva de ani în urma aveam voie să ard lemnul și uscăturile de pe proprietate, până când domnii lacomi au venit cu ideea să facă bani prin interzicere de foc și fum ca să mă facă să plătesc pentru luarea uscăturilor de pe proprietate. Înainte curățai anual pădurea și ardeai uscăturile și iarba pentru reîmprospătare, azi nu ai voie să iei uscături din păduri pentru că sunt protejate și, uite așa s-au adunat și au devenit focare incendiare. Nu doar Cangurii și Koala au ars în număr de milioane, dar și flora și fauna, ciupercile, insectele, microbii, tot ce ține pădurea în viață etc., toate au fost distruse. Aproape că poți crede că suntem un Experiment de Perfectă incinerare. Așa se vede din cer. S-a dat din aer cu tot felul de chimicale (îngrășăminte) de-a lungul anilor peste natură pentru a o „îngriji”, și după zeci de ani s-au îmbâcsit cu restul și la prima scânteie au luat foc precum fulgerul. Cantitatea de suport și ajutor de la instituțiile din interior și din străinătate este aproape invizibilă. Noi am sărit să-i ajutăm pe alții, dar la noi nu vine nimeni. Așa e când ești țară mică. Nu vreau să spun mai mult că… V-am mai spus-o: Suntem specialiști în milă – jumate miliard de vieți carbonizate. Unde sunt OAMENII ADEVĂRAȚI! Are toată apocalipsa asta vreo legătură cu promovarea taxelor ecologice și încălzirea globală? Este Australia sacrificată pentru această nouă ideologie? De ce suntem lăsați singuri? Continue reading „Ben TODICĂ: Unde sunt Oamenii?”

CONCURS Internațional de proză scurtă „ZĂTRENI- FILĂ DE LEGENDĂ“ Ediția a III-a / 2020

Scriitorul ION NĂLBITORU împreună cu Primăria localității ZĂTRENI, jud. Vâlcea, organizează concursul literar de proză scurtă „Zătreni- filă de legendă”, ediția a III-a, 2020

 La acest concurs pot participa românii de pretutindeni, cât și cetățeni străini cu condiția ca textele lor să fie traduse în limba română. Tema să fie inspirată din viața oamenilor de la țară, din legende, mituri, fapte istorice, întâmplări etc.

Textele pentru concurs vor fi scrise în format A4, Times New Roman, caracter 12, obligatoriu cu diacritice, spațiere la un rând și se vor trimite doar în Doc sau Docx.

Fiecare concurent va participa doar cu un singur text de minim 3 pag și maxim 5 pag.

Se pune condiția ca lucrările participante la concurs să nu fi fost publicate în volum, în reviste online sau pe hârtie și să nu se facă publice pe durata concursului sau a jurizării.

Textele care nu îndeplinesc condițiile de mai sus vor fi descalificate.

Concurenții vor trimite personal în același e-mail două documente: unul cu textul pentru concurs și altul cu numele autorului și al prozei participante la concurs, adresa de e-mail, adresa de domicilu, nr. de telefon și o poză jpj pe adresa: nalbitoru_ion@ymail.com cu specificarea: Pentru Concursul literar „Zătreni- filă de legendă”.

Concursul se va desfășura în perioada 10 ianuarie – 10 februarie 2020

Etapa jurizării va va avea loc în perioada 15 februarie – 15 aprilie 2020

Continue reading „CONCURS Internațional de proză scurtă „ZĂTRENI- FILĂ DE LEGENDĂ“ Ediția a III-a / 2020”

Dr. Viorel ROMAN: Românii în laboratorul european sunt încă neputincioși (opinii)

Pentru ca acquis-ul comunitar UE, codul canonic romano-catolic, la care au aderat în 2007, este incompatibil, străin de cutuma ortodoxa a devălmășiei. Noul ministru al finanțelor, cu doctorat în occident, vrea controale „complexe”. Cu cine? Cu absolvenții de „Spiru Haret”, angajați în Primării și transferați în A.N.A.F., pe pilele? Cu slugile politice, ce au depus jurăminte de vasalitate, parlamentarilor și șefilor de partide? Cu cârtițele multinaționalelor, plasate în zonele de decizie unde se iau hotărâri privind controalele și modificărilor legislative? Cu directori și șefi de servicii a căror carieră n-are nimic cu profesia ci cu servilismul față de partid și firmele care „sponsorizează”? Cu Codul fiscal, care permite furtul al TVA, impozitului pe profit și venit? Cu Cod de procedură fiscală, scris de slugile mafiei evaziunii fiscale, care au creat mecanismele prin care deciziile de impunere pot fi contestate până la calendele grecești? Cu actualele norme și proceduri de control care nu permit efectuarea și extinderea controlului, asigurând evazionistului timpul necesar să ascundă banii și să distrugă dovezile? Cu Codul administrativ, care a transformat funcționarul public într-un instrument la dispoziția șefului numit politic, ce-l poate concedia și care a abrogat Legea, ce asigura stabilitatea în funcția publică și independența actului decizional? Cu legea de combatere a evaziunii fiscale, în baza căreia nu mai poate fi condamnat nici unul care se sustrage de la plata taxelor și impozitelor, pentru că nu poate fi demonstrată premeditarea? Cu o poliție, parchete justiție care anulează constatările organelor fiscale, legalizând furtul de la bugetul public (mii de cazuri în care taxele și impozitele n-au ajuns la buget, iar justiția considera că nimeni nu e vinovat)? Cu diletanți, slugi politice și ale mafiei fiscale; cu o legislație care încurajează frauda fiscală; cu instituții care concurează la înfăptuirea justiției preocupate de salarii, funcții, nu la protecția banului public, care fraternizează cu infractorii, de teamă să nu piardă salariile, pensiile speciale … la buget ajunge cât e dispusă mafia fiscală … 2019 s-a colectat 3,7% din PIB (42,699 mld., din 1.040,8 mld. lei) … 2013, era 17,6%… pierdere de 8,5 miliarde €… Soluția e taxarea inversă la TVA, plăților între firme prin conturi bancare și impozitarea cifrei de afaceri… Mafia politică este conectată la banii proveniți din taxe și impozite (în special TVA). Și e transpartinică, ea conduce România. Deci, până când nu vom avea o clasă politică capabilă să blocheze mecanismele de fraudă fiscală, prin lege, vom asista la farse în fața mafiei și a faptului că actuala clasă politică e, de fapt, creația mafiei fiscale. Ec. Pavel Roman / Facebook

Continue reading „Dr. Viorel ROMAN: Românii în laboratorul european sunt încă neputincioși (opinii)”

Alexandru NEMOIANU: Primejdia globalismului

“Globalismul”, încercarea de a impune lumii un “imperiu”, cu comandă unică și fără apel, reprezintă flagelul timpului istoric pe care îl trăim.

Trăsăturile “globalismului sunt în totalitate negative și între ele se pot aminti: “Globalismul” este o creație a cercurilor transnaționale care doresc să își întindă dominația și posibilitatea de câștig peste întreaga planetă.

Sub lozinca “globalismului” cei foarte bogați au devenit încă mai bogați și cei săraci au fost adânciți în mizerie. Diferența dintre bogați și săraci, la nivel individual dar și între state, a devenit obscenă. În USA, cea mai bogată țară a lumii, primii 5% dintre bogați controlează peste 80% din bogăția țării. Aceasta nu mai este inegalitate, este dezmăț!

Sistemul financiar impus de “globalism” a făcut că manipulările bancare să genereze crize acute în anume părți ale globului. În acele locuri transnationalii au putut acapara, la prețuri de nimica, toată bogăția locală. Să ne gândim la modul în care pământul arabil din Estul Europei este acaparat de transnationali la prețuri ridicole. Iar toate aceste “reguli” sunt impuse de transnationali după bunul lor plac. Statele naționale sunt subordonate unor “centre” transnaționale la modul absolute. Părerea localnicilor nu mai are nici o importantă. Grupuri politice stipendiate din afară acaparează puterea și împlinesc planurile comandate. Putem vedea acest lucru lesne urmărind acțiunile unor formațiuni politice ca USR-PLUS și eiusdem farinae. Drepturile cetățenești sunt călcate în picioare, identitatea locurilor este batjocorită. Tradiția și Credința sunt marginalizate și eliminate bucată cu bucată.

În repetate rânduri s-a afirmat cum că “globalismul”, centralizarea puterii guvernamentale și politice, ar fi un produs inevitabil al “progresului”, s-a mers până în a afirma că “globalismul” ar fi încununarea dezvoltării omenești! Nici mai mult, nici mai puțin! Mai departe, din această idee șchioapă s-a urmat cum că, cel care s-ar îndoi de virtuțile “globalismului” , s-ar afla împotriva “progresului” deci, la temniță cu el!

Dar în realitate, ”visul” unui imperiu mondial, dominat de “elite”, nu este ceva nou. El merge la “Turnul Babel”, la Platon și “Republica”. Utopia și dorința “elitelor” de a stăpâni total, este veche de când lumea. Aceasta nu este manifestare de “progres”, este un clar regres. Este regresul către o ideologie de care Neamurile au luptat să scape încă din zorii istoriei. Starea organic este cea a “locurilor” cu identitate și tradiție.

Cei care au studiat psihologia “globaliștilor” au ajuns la o concluzie unică: toți promotorii “globalismului” au personalitate sociopat-narcisistă. Cei care au această personalitate manifestă totală lipsa de empatie cu cei din jur, incapacitate de a avea sentimente pentru cei din jur, totală dedicație pentru “relativism”, deci capacitatea de a “justifica” orice acțiune personală, setea de a domina pe cei din jur, de a le impune dorința lor și totală incapacitate de a recunoaște greșeli. Principala lor dorința este de a își împlini fanteziile lor despre “superioritate” și “pozitivitate”. Cu cât aberațiile lor sunt acceptate, cu atâta mai mult vor genera alte aberații. În termini concreți pericolul cel mai mare al “globalismului” îl reprezintă încercarea de a distruge identitatea locală, Tradiția și Credința. Iar aceste lucruri “globalismul” caută să le împlinească promovând un sălbatec imperialism cultural, și un degradant, vulgar secularism.

Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Primejdia globalismului”

Eugenia BUCUR: Zorii anului s-au deschis (poeme)

Căciula

 

 

Mă trage pământul şi haina străbună!

În sărbătoare cu ele sufletu’ ‘mi primenesc,

Dau mâna ‘n generații cu moşii graiului strămoşesc!

Azi-noapte se  făcuse că l-am întâlnit pe tata.

Îşi scutura cuşma de zăpadă.

El nu intra cu iarna în casă.

Îl dojenea mama sau… ținea de rânduială-

În casa omului nu intrai cu căciula.

Era respectul, pentru gazdă, cuvenit.

Când ea-ți deschidea uşa, tu îi dădeai mâna.

El, bărbatul gazdă, cu amândouă mâinile te scutura,

De parcă-şi dorea să te înnoiască, de bine ai venit,

Să te lepede de orice gând necumsăcade.

Tu nu puteai că… cu una țineai de căciulă.

Când trecea tata pe drum îşi dădea binețe

Cu toți cei ce țineau de o învățătură cu el.

Ce taină o fi sălăşluită nu ştiu, dar ei o ştiau,

ca pe cuminecătură…

Şi, Doamne, cum la tine pe poartă intrau

Cu rânduiala înveşmântată.

Doar la plecarea definitivă a unuia,

vre-o trei zile, căciula pe cap nu era purtată.

Rânduială, ai zice… femeiască,

Dar asta e din moşi strămoşi,

Adusă de neamul românesc din vechime.

Căciula e sfințenie  bărbătească,

De la daci purtată şi pe osemintele columnei.

Ea era averea bărbatului, ce-i ştia rostul

Şi cum trebuie să o poarte.

Acu’… mai rar căciulă, mai rar rânduială,

Da’ şi mai rar bărbat să cunoască taina…

Capul acoperit sau… după împrejurare.

 

03.01.2020

 

 

Apa tulburată

 

Zorii anului s-au deschis

Timid gingaş şi cu iubire

Păşind pe marea de nisip

Un fir plăpând în devenire

 

Un strop de apă luminată

De va cădea într-un surâs

Îl va cuprinde într-o piatră

Să uite dorul lui din plâns

 

Va prinde rădăcină-n cânt

Va urca smerit în scara lui

Prin piatra întâiului cuvânt

La apa sfântă a… duhului

 

05.01.2020

———————————

Eugenia BUCUR

Slatina

Ianuarie 2020

 

Continue reading „Eugenia BUCUR: Zorii anului s-au deschis (poeme)”

Vasile MIRCESCU: Printre versurile mele

Printre  versurile  mele,

de-o  să-ți  treci  a  ta  privire,

O  să  vezi,  că  și  acolo,

scris-am  slove  de  iubire…

 

Slove  scrise  pentru  tine,

în  care  sufletul  mi-am  pus,

Ca  pe  un  altar  cu  flori,

din  care,  macii-s  mai  presus…

 

N-au  parfum,  dar  sunt  frumoase,

roșu-aprins,  precum  iubirea,

Ce  înfloreste-acum  în  mine,

și-mi  dăruiește  fericirea…

 

Citește  dar  și  printre versuri

și  vei  afla  cât  te  iubesc,

Din  slovele  scrise  de  mine,

când  doar  la  tine  mă  gândesc…

 

Ești,  a  mea  muză  prețioasă,

ce  mă  inspiră-a  scrie  slove,

Lăsate  liber  printre  versuri,

dar  strălucind,  ca  supernove !

 

 

Te  iubesc, Iubire

 

Mă  trezesc  mereu

din  somnul cel de noapte,

Rostind  numele  tău,

cu  ochi  inchiși,  în  blânde  șoapte…

Apoi, din  nou, ușor  adorm,

avându-te în  gând,

Visând  că  ne plimbam

pe  aleile din  parc, râzând,

 

Continue reading „Vasile MIRCESCU: Printre versurile mele”

Rexlibris Media Group: SCRIITORUL MUZICIAN DRAGOȘ G. UNGUREANU A PRIMIT PREMIUL DE EXCELENȚĂ „GEOCOSINUS”

Scriitorul și editorul Gheorghe A. Stroia, membru al Academiei Româno-Americane de Cultură și Stiință i-a acordat muzicianului și autorului literar Dragoș Gh. Ungureanu din Brașov PREMIUL DE EXCELENȚĂ pentru contribuția proprie, din anul 2019, pusă în slujba promovării literaturii române contemporane,  în calitate de corespondent al Revistei universale de creație și atitudine culturaă „ARMONII CULTURALE”.

Domnul Dragoș Gh. Ungureanu, muzician profesionist de înaltă clasă este profesor de muzică la Școala Gimnazială „Cristian – Brașov”. Este activ atât în domeniul muzical scriind articole despre rolul muzicii în dezvoltarea educației muzicale profunde convins fiind că fiecare are dreptul la educație și formare continuă – drept fundamental foarte important.

 

30.12.2019

George ANCA: LUMILE EMINESCIENE ALE LUI MIRCEA ELIADE ŞI D. H. LAWRENCE. LUCEAFĂRUL

Titlul prezentării de faţă a venit, din Washington, ca răspuns la invitaţia d-rei Chiorean de a participa la simpozionul de la Târgu-Mureş, în continuitate, cumva, cu altă abordare – „Recunoaştere-abhijnana de la Kalidasa la Mircea Eliade şi Paul Ricoeur”, la Politehnica bucureşteană, şi poemul „Cenuşa lui Eliade”. N-ar fi trebuit, poate, să-l luăm în serios, aşa, pe e-mail, în virtual, când a vorbi despre Eminescu şi Eliade a devenit, fie un atentat în gol global, fie riscul jenării eminescologiei-eliadologiei de monopol ori paranoic eradicate/individualizate. Vagul  (fuzzy?) „lumilor” s-ar putea demetaforiza cu extrase din cei doi, plus – de unde până unde – D. H. Lawrence (ce „obiectivare”…) Nici metodă, nici bibliografie, mai degrabă o lectură, pe căutate, în pofida biblitecilor alb-negru scrise „despre”. Este, într-adevăr, vorba de lectura longitudinală a autorilor din titlu, separat şi împreună, contrapunct al „lumilor” devorându-se halucinatoriu – Bucureşti, India, Mexic -, exemplificabil, aici, prin mitul luceafărului.

          Am cititi din cărţile româneşti ale lui Eliade, ca instrument de călătorie spirituală şi drumologică, înainte de a pleca în India, în 1977, unde, aproape detaşat (fanatic), am căutat după titlurile (ştiinţifice) existente în biblioteca Universităţii din Delhi, pe care le-am completat cu altele, mai recente, trimise de autor, împreună şi cu scrisori. Am împărtăşit tăcerea locală asupra mitului „Maytreyi”, de legionari nu se vorbea (înainte de 1989; comparaţia făcută într-un articol ce avea să se numere printre cele de pe rug, între  Mahatma Gandhi şi Corneliu Zelea Codreanu ar fi putut cel mult intra în capitolul „Gandhi în România”, necum la „antisemitismul lui…”) Avansând, în echipă cu profesori şi scriitori indieni, spre ceea ce am numit indoeminescologie, l-am întrebat în ignoranţa mea (indusă, Continue reading „George ANCA: LUMILE EMINESCIENE ALE LUI MIRCEA ELIADE ŞI D. H. LAWRENCE. LUCEAFĂRUL”