Există o tendința omenească de a considera majoritar și dominant ceea ce este zgomotos, țipător, la vedere. Până la un punct este de înțeles căci acest gen de manifestări atrag atenția. Dar cel mai adesea aceste manifestări foarte la revedere nu sunt alta decât superficialitate și cel mai adesea superficialitate de prost gust. Între felurile de care pomeneam se găsesc vorbirea tare și vulgară, ținuta vestimentară ostentativă, vulgaritatea afectivă sau afectivitatea lacrimogenă, abundența termenilor hipocoristici („de drăgălășenie”, alintul țigănesc gen: „scumpul”, „puiul” și eiusdem farinae). Cel mai frecvent aceste manifestări se pot întâlni în marginea orașelor mari, în „mahalale”, acolo unde locuitorii nu mai sunt definiți, se află într-o îndoilnică tranziție de identitate și unde cei mai mulți nu au identitate, fiind purtați de impulsuri mimetice, imitație rău aleasă. În acele locuri „modelele” sunt cântăreți și cântărețe la modă, preferința muzicală este „maneaua” și sursa de informare televizorul sau zvonul. Dintre asemenea locuitori se alege gloata care se îmbulzește în adunări sau „proteste” fără rost; gloată care poate ucide și distruge fără să aibă idee de ce o face. Aceia sunt oameni periculoși.

Acest tip de populație este numeros și la vedere în condițiile de haos administrativ și în condiții în care ideologii sinistre își răspândesc mesajul otrăvit. Gloata de care pomeneam, până la un punct, are anume circumstanțe atenuante. Lipsa lor de identitate, lipsa de „rădăcini”, o predispune la mentalitate de turmă, gregară. Dar cei care întrețin și exploatează această gloată nu au scuză, ei sunt atleți ai răului, vipere veninoase. Sunt cei care stârnesc instincte josnice, cei care împing „în față” pe nefericiții de care pomeneam și îi preschimbă în turma „imbecililor utili”. Haosul și incertitudinea sunt climatul în care cele pomenite înfloresc. Dar haosul este o stare provizorie. În mod necesar apele sfârșesc prin a se limpezi și stările se definesc prin ceea ce sunt și nu prin ceea ce par.

Poate niciunde nu poate fi acest lucru mai bine exemplificat decât comparând orașele și satele la vreme de haos.

Tot ce am pomenit mai înainte se potrivește orașelor și încă mai vârtos orașelor mari.

Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Contraste” →

La 10 August, 2018 forțele interesate în menținerea haosului în România au organizat o demonstrație al cărei obiectiv era înlăturarea autorității legal alese, prin alegeri libere.În fapt a fost o încercare de lovitură de stat.
Forțele interesate au fost cercurile transnaționale,cele care finanțează ideologia „globalistă”, o ideologie al cărei scop este perpetuarea monstruaselor inegalități economice între țări și oameni și,în același timp,distrugerea culturilor tradiționale care asigură identitate și personalitate Națiunilor lumii. În locul acestor culturi este promovată mizeria „globalistă: așa zisele „valorile noastre”, care sunt: sodomia, pedofilia, erotismul vulgar , secularismul degradant și demonismul. Aceste puteri ale întunericului sunt susținute, activitatea lor este dusă, prin organizațiile demoniacului Soros Gyorgy, Organizațiile Ne Guvernamentale, abominatia #rezist și farsă și diversiunea #farapenali. În spatele lor se află deplorabila ceată a „imbecililor utili”, a opozanților din temperament și a unui segment din tineret complet năucit. Evident aceste forțe întunecate au reprezentanți în corpurile alese și, între ei, neplăcut și antipatic ies în evidență „salvatorii”, partid nou înființat și nădăjduiesc că repede condamnat la o uitare în rușine.
Aceste puteri ale întunericului pomenite mai sus au încercat lovitura de stat de la 10 August, 2018. Mai înainte de orice este folositor să atragem atenția asupra câtorva fapte.
Lovitura de stat încercată a fost poreclită drept „protestul diaspora”. Se încerca acreditarea ideii că Românii plecați în afară hotarelor naționale ar fi cumva împotriva autorității alese.Din capul locului asta a fost o provocare căci,aceia care sunt îndrituiți să hotărască buna gospodărire a țării sunt cei care trăiesc și lucrează în România. Dar chiar și așa acest decor pus la cale a fost penibil. Cei care, la un moment dat, au fost prezentați drept purtători de cuvânt al „diaspora” erau niște neica-nimeni de care nu se auzise. De fapt foarte repede ei au dispărut și deci a rămas pentru „adunare” doar numele propus. Mai mult, un număr infim, la nivel de câteva zeci, de „diaspora” au apărut în adunare. În schimb acolo au fost aduși huligani sadea, înarmați cu pietre, proiectile și bombe Molotov. Dar cel mai rușinos (deși extrem de emblematic) a fost sloganul sub care lovitura de stat încercată a defilat, „muie PSD”.
A fost ales termenul țigănesc pentru o practică erotică ținând de cea mai strictă și gingașă intimitate. Era o maculare care tipologic aparține „culturii” de șatră, „cultura” poalelor în cap. Era macularea și degradarea pe care le-a urmărit „reeducarea” de la Pitești. Repet acest slogan a caracterizat din plin și caracterul și intențiile „protestatarilor”: lipsa de respect și de rușine ridicate la rang de virtute. Cei care din prostie sau neștiință au participat la acest dezmăț public ar trebui să stea cu capul în jos.
Cei care au organizat „protestul”, i.e.încercarea de lovitură de stat, urmăreau un scenariu gen „Maidan: Kiev. Se urmarea ocuparea unui obiectiv central și apoi intrarea în negocieri, în rea credință și insinuarea la putere. Încercarea a eșuat jalnic. Iar meritul pentru asta revine Jandarmeriei Române care a acționat cu un profesionalism, reținere și responsabilitate care nu numai că uluiesc, dar emoționează. În limbajul cavaleresc medieval, în acea zi Jandarmeria Română și-a câștigat cu cinste pintenii. (În Evul Mediu dreptul de a purta pinteni era semn de noblețe.)
Dar iată că forțele întunericului nu se lasă.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Despre 10 august, 2018” →