„De ce să tragi ca la galeră / Să-nveți atâtea fără rost, /De vrei să faci o carieră, / Ajunge numai să fii …PROST”.

(F. Smarandache. Cine râde la urmă e mai încet la minte).

Dar tocmai acest scop l-au urmărit toate regimurile de ocupație rusești (țarist, sovietic, rus putinist!) în teritoriile ocupate. Dar cel mai oribil a fost totuși regimul stalinisto-comunist rus care în „republicile unionale” ocupate și țările socialiste satelit din estul Europei promovau în funcții de răspundere puține cadre naționale, dar majoritatea „mai încete la minte”, coruptibile sau compromise pentru a fi mai ușor dirijate. În acest scop pcus și organele de securitate rusești au elaborat un plan special, aflat și astăzi în uz.

Mai mulți analiști politici, politicieni vorbesc acum despre o anumită scădere a interesului Rusiei față de Republica Moldova, în special, după ce s-a căpătuit cu Crimeea. Ar putea să aibă puțină dreptate însă ținând cont de năravul acestei specii asiatice nu prea cred. Pur și simplu în situația ei economică deosebit de precară Rusia încearcă să „scoată jăraticul cu mâna altora”: în Basarabia cu mâinile unor cozi de topor gen Dodon. În alte foste republici – de asemenea, prin cumpărarea liderilor. Este probabil cel mai vechi mod de ați atinge scopul într-o anumită zonă, folosit de toate imperiile.

La începuturile ei Rusia, prin cumpărarea conducătorilor popoarelor est-siberiene, cu ajutorul unor cazaci răzvrătiți precum Ermak și Habar, încetul cu încetul au ieșit la Oceanul Pacific, au ajuns să domine, să țină în jug o șesime din glob. Un jug cu mult mai crunt ca cel otoman l-au simțit și românii din noua gubernie rusească – Basarabia, ocupată la 1812 cu concursul trădătorului cumpărat Moruzi. Pe parcursul a peste 100 de ani guvernul țarist a folosit cele mai declasate elemente rusești și cozi de topor naționale. Rusia Sovietică (urss) și-a băgat hoardele, impunându-i și pe sateliți (cu excepția României!), în Cehoslovacia în a. 1968 la „cererea guvernului de la Praga” (s-au găsit câteva cozi de topor și acolo!) prin cumpărarea liderilor țărilor satelit din Europa de Est, implementarea unui plan special pentru aceste țări privind controlul mișcărilor de opoziție regimurilor. Îmi aduc aminte o scenă umoristică a umoristului rus M. Zadornov: „Dacă ai aptitudini în medicină te duci la medicină. Dacă ai aptitudini în inginerie te duci la politehnică. Dacă nu ai niciun fel de aptitudini te duci în komsomol”. Așa era crescută nomenclatura sovietică. Fidel mentorilor săi (țariști, sovietici!) Putin, ca un adevărat rus, continuă aceeași tactică în raport cu foștii supuși, astăzi rebeli.

Recent în rezultatul spargerii de către hackerii ucraineni a poștei consilierului lui Putin Vladislav Surkov a ajuns să fie cunoscut planul de destabilizare a situației în Ucraina cu denumirea „Șatun” (o specie de urși-n.n.). Sunt sigur că și în privința Republicii Moldova a existat un asemenea plan, luând în considerație fauna politică care s-a perindat la Chișinău pe parcursul acestor peste 25 de ani de așa numită independență. Și evenimentele din România (porcăria rusească de la Craiova, mai multe acțiuni antieuropene ale stângii dragniste, înroșirea Moldovei (de peste Prut!) și fortificarea campaniei antieuropene ș.a.) fac parte dintr-un alt plan de destabilizare a situației în România. În document se vede cu ce cinism Rusia își atinge scopurile geopolitice în regiune.

Când ultranaționaliști ruși gen Jirinovskij, dar și Putin, declară că Republica Moldova ar putea să se unească cu Rusia (dar doar în cazul când România nu ar fi dușmanul Rusiei!) ar trebui să ne îngrijoreze. „Mărul otrăvit” ar trebui refuzat fiindcă scopul adevărat se ascunde în spatele lui. De menționat că principiile de bază incluse în acest plan nu diferă de cele ale urss în primii ani de după război practicate în „democrațiile socialiste” din estul Europei. Se spune că Stalin iar fi propus lui Adenauer să se unească cu Germania de Est. Mărul otrăvit a fost refuzat, punând în prim plan libertatea și democrația.

Să spicuim câteva „pierle” din acest plan putinist. „Minoritățile rutene din Ungaria, Slovacia și România ar trebui să ceară autonomia rutenilor din Transcarpatia” (observați mărul otrăvit. După ce rușii staliniști au hăcuit după bunul lor plac spațiul din Carpați acum iar durea problema rutenilor), acesta fiind elementul de destabilizare în Transcarpatia prin intermediul statelor vecine, inclusiv România)… Planul acțiunilor concrete privind realizarea statutului federal al regiunii Transcarpatia… Organizarea lucrului în diverse grupuri sociale, politice și structuri regionale…activizarea grupului „Rusinskaia Rodina” (aripa de stânga a comunității rusinilor)”. Dar parcă în Basarabia minoritatea găgăuză nu a avut același rol! „Există posibilitatea ca Donbasul să fie restituit Ucrainei, fapt ce va permite intrarea în parlamentul ucrainean a persoanelor loiale Rusiei care, ulterior, vor bloca integrarea în UE și colaborarea cu NATO”. Dar parcă activizarea lui Dodon (zilele trecute a plecat la Moscova unde s-a întâlnit cu consilierul special al lui V. Putin D. Kozak (a doua oară în ultimele trei luni!), iar astăzi se afla la Istanbul!) nu face parte dintr-un plan similar. „Împreună vom fi mai puternici (desigur, cu cele câteva sute de mii de voturi din regiunea transnistreană + autonomia găgăuză ve-i fi mai puternic!). Avem deja o bună ancoră a statalității (într-un limbaj mai popular se numește talaghir la căruță) – Găgăuzia…” declarase recent „marele integrator Dodon”. De menționat că planul Kozak I pentru Voronin includea o cameră a senatului cu un număr de 26 de locuri, împărțite egal între Republica Moldova și regiunea transnistreană + autonomia găgăuză. În planul Kozak II pregătit pentru Dodon numărul lor este de 27 de locuri împărțite: 13 – Republica Moldova și 14 – regiunea transnistreană + autonomia găgăuză. Observați diferența între obtuzul Voronin și cățelușul, care se gudură mai bine, Dodon!. „Informațiile despre actele de corupție ale lui Poroșenco și ale oamenilor din anturajul său trebuie să fie adevărate, complete și să fie propagate de către sursele noastre din străinătate – Europa și SUA”. Documentul mai stipulează intenția de a adopta anumite schimbări în constituție, pentru oferirea unui statut economic deosebit regiunilor (similar planului de federalizare în Republica Moldova!): alegerea guvernatorilor, minimalizarea influenței Kievului asupra situației economice și sociale. O altă direcție a destabilizării situației va fi ridicarea criminalității la Kiev, stimularea conflictelor interconfesionale, infiltrarea oamenilor „necesari” în mișcarea voluntară și Forțele Armate ale Ucrainei (scenariu deja realizat în Basarabia prin Roșca ș.a.).

„…A duce discuții cu reprezentanții business-ului mare despre un suport economic din partea statului rus pentru întreprinderi și politicieni, dar și unul mediatic, în Ucraina și Rusia”. În Basarabia se realizează metodic acest plan. Este creat un imperiu mediatic prorus. Autonomia găgăuză, nemaivorbind de regiunea transnistreană, sunt zonele „preferate” de investitorii ruși. „Crearea unor grupuri operaționale mobile, care vor putea fi folosite în timpul manifestațiilor de amploare…”. „…A se organiza marșuri ale crucii (la noi mai nou a fost organizat „marșul familiei tradiționale”, marșul „soldatului necunoscut”), unde credincioșii vor purta portretele lui Nicolai al II-lea (împușcat la ordinul mentorilor lui Putin și Dodon!), panglicile Sfântului Gheorghe și alte atribute iritante”. „…O atenție deosebită trebuie acordată afirmațiilor politicienilor din Uniunea Europeană și SUA: majoritatea materialelor trebuie să înceapă cu cuvintele acestor politicieni și nicidecum cu afirmațiile politicienilor ruși…”. Chiar dacă acest plan a fost scris pentru Ucraina să fim siguri că a existat (și mai există!) un plan similar și pentru Basarabia. Este vizibil cu ochiul liber, văzând cum decurg lucrurile.

Scriam anterior că comportamentul Centrului basarabean devine uneori imprevizibil.  Pe 18 octombrie Partidul Democrat propune în parlament modificarea constituției prin introducerea opțiunii de integrare europeană, care nu a trecut, iar peste doar trei zile la „marele show democrat Plahotniuc a declarat despre o a patra cale pentru Republica Moldova”. Vorbind în stilul „marelui geometru și geograf” D. Moțpan PD s-a întors la 380^o în politica sa. Este clar pentru orice om treaz la minte că este vorba de o campanie electorală, o a patra cale pentru Basarabia neputând exista. Este o cale–opțiunea europeană. A doua cale este opțiunea euroasiatică (în frunte cu Dodon), oricât ar trâmbița el despre moldovenismul lui. A treia cale ar fi independența Republicii Moldova în această zonă geopolitică. Căi reale sunt doar primele două. Aici se duce lupta cea mare. Cea de a treia cale și-a demonstrat imposibilitatea pe parcursul celor 27 de ani de așa numita „independență”. Actualul stat Republica Moldova este unul falit fără o doctrină națională clară, fără niciun viitor. Cât de independenți suntem înțelege oricine care are o cât de cât brumă de logică.

Pe parcursul ultimilor ani am văzut mai multe piruiete politice ale centrului democrat: de la orientarea totală proeuropeană (așa au declarat PD pe parcursul ultimilor doi ani!) la așa numita a patra cale proMoldova care este de fapt o trambulină spre orientarea proRusia. Aceasta se va întâmpla îndată după alegerile parlamentare din anul viitor dacă PSRM și PD vor lua majoritatea. Plahotniuc nu iubește ca cei care-i dau bani să mai întrebe cum sunt ei utilizați. Putin, dacă o să-i dea (doar că n-are de unde), nu-i va cere socoteală.

Apare însă o întrebare logică: până unde va merge binomul? Până când o să-i permitem acestui „păpușar” să ne considere drept o turmă. După developarea completă a lui Iu. Roșca în 2009 trebuia găsit printre naționali un nou cal troian. Acesta, se pare, e V. Plahotniuc. Vă mai amintiți cum M. Lupu, devenit proaspăt președinte al PD, îl blama pe Plahotniuc ca fiind membru al familiei Voronin ca doar după o lună să apară pe locul doi în lista PD-ului în alegerile repetate din iulie 2009. Sarcina pusă în fața lui era ca în lipsa pcrm, a lui Roșca, să fie distruse noile partide democratice promițătoare – PLDM și PL. Să-i dăm cezarului ce-i a cezarului: a reușit. Nu mai avem astăzi PLDM-ul de la 2010, când a luat 32 de mandate, și nici PL-ul cu 15 mandate. Există o nebuloasă cu multe așchii pe dreapta.

Nicolae  Steinhardt scria la 1937 în „Trei fenomene ale timpului” (timpul parcă s-a oprit. Cât de actuale sunt și peste 80 de ani!) despre „Invazia verticală a barbarilor, domnia proștilor, trădarea oamenilor cumsecade”. „Primul: năvălesc nu barbarii  din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceștia preiau locurile de conducere. Al doilea: au sosit – pur și simplu, în sensul cel mai categoric – proștii și inculții la putere și în ciuda tuturor legilor economice și tuturor regulilor politice fac prostii, ca niște ignoranți ce se află. Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adopta expectative binevoitoare, se fac că nu văd și nu aud, pe scurt trădează. Nu își fac datoria. Imparțiali și încrezători înregistrează și tac. Sunt cei mai vinovați”.

Să nu dea Domnul să ne simțim și noi, dragi prieteni, „cei mai vinovați” după alegerile din 24 februarie 2019. Nealegerea doamnei Maia Sandu președinte al Republicii în a. 2016 este în mare parte vina intelectualilor. Acum se pare că suntem pe calea de a mai călca o dată pe greblă prin alegerea majoritară a partidului lui Dodon la parlamentare.

————————————–

Valeriu DULGHERU

29 octombrie 2018

Chișinău-Basarabia