Adrian BOTEZ: Morţii de Aer (poeme)

MORŢII DE AER

 

frunzele au căzut din copaci : se vede

printre ramurile golite ale

copacilor – cerul :  ba nu – se văd

îngrămădiţi – înghesuiţi – găvozdiţi

unul-ntr-altul – Morţii de

Aer

 

îşi iţesc – de pretutindeni – capetele lor

balonate – Morţii de Aer privesc

toţi – holbat – grozav de curioşi – ce s-a mai ales de

fanfaronul verii – de

mine adică – cel ce-am fost  – cândva – atât de

nătărău cu

struna (se zice – azi – ceva mai

pieptănat: „entuziast”!) – cu nimeni

cooperant – atunci – cândva – pe când Morţii de

Aer nu mi se arătau – încă – de

nicăieri – atât de  sâcâitor

insistenţi…

 

nu-i număr pe

Morţii de Aer : sunt

sumedenii – puzderii – mişună

toţi  – şi se unduiesc

parşiv – şerpeşte – cât

o bogată recoltă de

nimic… – …niciun

peşte…

 

mă adresez lor – ca şi cum aş vorbi

cu mine însumi : „buuună treabă” (le zic

mustrător) – „au şi început morţii să-şi

închipuie – ba chiar să se ia în

serios – precum că ei ar fi adevăraţii – …mda… – mă rog…

autenticii dregători !–… ba ei se pretind chiar şi

singurii locuitori ai

lumii… – …fuck you…hai

sictir…

 

le-ntorc spatele (în

patul meu de sub Fereastră) – şi mă

pregătesc – sărbătoresc – să-mi

continuu – binecuvântat

somnul de zi…

 

Dumnezeul Cel Musculos  – însă – e-n spatele meu cel

întors – şi mă zgâlţâie

binişor şi cu

încredere (ca pe un sac golit de

Crăciun) : „hai – cu Morţi de

Aer sau cu Vii de

Lut – Vara ca şi Iarna – hai – caraghiosule – hai

la treaba cea de

obşte…!

 

…eu mormăi – tot întors cu spatele – la lume şi

Dumnezeu – mormăi ceva de

nereprodus  în vorbe fireşti (cel puţin nu în

astfel de împrejurări

solemne – sau  – cine ştie

doar cu pretenţii de

solemnitate circumstanţială

provincială…)

 

doar Morţii de

Aer m-au auzit – şi

mi s-au închinat – din ceruri până-n

fundul pământului – ca unui boz

străvechi…

 

cu toată gloata uriaşă de Morţi de Aer pe

cap – plus cu un dumnezeu (…cam

amnezeic şi

tiranic…) – în

cârcă – mi-am înşfăcat şi-am

smuls dintre

gheţurile polare

Scripca :  i-am încercat – cu

ghearele – reglementar – toate

strunele – şi începui  – dintr-odată – să

cânt – cosmic să

cânt  – şi afară de orişice

vânt ori

mormânt…-  …în pofida a tot ce se zice

pe-aici – c-ar fi

Real şi Năprasnic – …să cânt fără de păs nici

crezământ…

 

…sâc! – lasă că vă fac eu să ziceţi – toţi

dumnezeii şi Morţii de

Aer şi copacii sărăciţi şi

stâlciţi… – …că aici este

cea mai bună dintre lumi”…sau…cam

pe-aproape …inimaginabil de

aproape…băăă…

***

COMUNICATE  CELESTE ÎN VÂRFUL PICIOARELOR

 

mi s-au prins – ambele

mâneci – în Maşina de

Frumos a

Luminii : de acum încolo

nu  voi mai putea

scrie – decât tablouri

geniale – de acum încolo

nu voi mai putea urmări  – pe

cerul privirii – decât

aripi de serafi şi de

heruvimi

***

îmi picură fiinţa numai

agheasmă : deci

mă voi întoarce la voi – doar odată cu

stolurile

***

acum e linişte de

catedrală – printre

moleculele de sânge – mereu

învrăjbite – ale staturii mele de

ceas

 

voi bate – solemn – de-acum

doar clopotul

eternităţii : şi asta

doar când va răsări Steaua Nordului – şi când

voi binevoi eu…

***

intrarea de

Rege în Cetate – s-a făcut

cu un ceas după

Sfârşitul Lumii

***

Adrian Botez

 

 

DEMENŢA – ASTĂZI – E O MODĂ – ÎN LUMEA ASTA MARGHIOLITĂ

 

Demenţa – astăzi – e o modă – în lumea asta marghiolită

şi chiar se cere – tot tiranic – a fi privită şi slăvită…

furnici ocupă galaxia – ne arestează Melodia

pitici se-ndoapă cu demenţă – şi trec pe roşu Armonia

 

demenţi de stradă şi-ncăpere – tare-aveţi minţile mizere

Demenţa voastră-i oarbă – slută – se dă la Bine ca la fiară :

surghiun-amar şi schilodire:  pe Crist-de-Arest nu-l lasă-n ere

ba-n noaptea ce-a trecut  – gregară – i-au rupt şi gât şi jugulară!

 

…unde sunteţi – Hingheri Demenţei – s-o priponiţi în cuşti-coşmare

să daţi Viorii nouă şansă – iar Galaxiei – îndurare ?!

tot caut – prin stele – rostul vieţii – încât îmi schimb hanţele-n …frac

 

dar n-am aflat nici până astăzi cum să afum – de ducă – -un drac…!

…e-atâta umilinţă – Criste – în sânge-dor ce-ţi curge-n veac

căci inutil ţi-e – iar – Calvarul… – … Nord-Stea fudul grăi : „mac-mac”!

***

 

FRIG ZELOS

 

e frig – cuţitele se-ascut în viciu

şi singuri înjunghia-ne-vom pe-altare

e frig – şi dumnezeul de serviciu

s-a îmbrăcat în raze solitare

 

hornarii-s judecaţi de mari răspunderi

dar – invizibili – iar revin la rimă :

în chinuita viaţă – hoţii de pătrunderi

argumentează crimă după crimă

 

e frig – hormonii se transformă-n  lebede ardente

e frig – iar morţii strigă vorbe mult prea lente

ajung la candelabrul stelelor şi-l sting :

 

toţii munţii-şi strâng noi piscuri  – în vechi ring…

…degeaba frigul frige-agheasmatarul :

unul prin altul –  rătăcirăm harul…

***

 

 

 

 

 

SĂRACUL DE LUMINĂ – CAPUL RUGĂCIUNII

 

viaţa este moarte – moartea este viaţă

numai cel ce pleacă află dimineaţă

nu râvniţi la stele – suiţi în clopotniţi

puneţi – la cuvinte – lanţuri – chingi şi botniţi

 

toate păsările ard pe cerul oceanic

doar gheţarul mai rosteşte Vântul cel tiranic

zei se ţin doar de beţii – clopote de-ospeţe :

lumânările din Barba-I iscă-albine-isteţe

 

ia-L de zgardă pe Hristos  – şi du-L la plimbare :

paşii Lui lăsară-n urmă doar piper şi sare…

cioclii mor – cu toţii – pe prag de biserici

 

lăutari din constelaţii ţin isonul – sferici…

…nu mai alinta absurdul – chip înţelepciunii

Inorog” te-or striga proştii – „Proroc” –  numai unii…

 

…fii Săracul de Lumină – Capul Rugăciunii…

***

 

ÎN VIZITĂ – AZI – AM FOST LA OGLINZI

 

în vizită – azi – am fost la oglinzi

doar aici e Dreptul: nu cumperi – nu vinzi…

…papagalul minţii mi s-a-ntors pe dos

(…veşnicia n-are sămânţă de ros…)

 

linişte – splendoare – aristocraţie :

asta-i hărăzirea : Palat-Abaţie…

lumea de oglinzi e iluminare

orice rău chirceşte – în forme larvare…

 

…am dansat pe ceruri – balerin de sticlă

dimineţi curate – fără nicio pâclă :

dansul de cuţite – vise eremite…

 

nu-s aplauze-n luciu – cum nici voci coclite…

…de-atâta Armonie Cristalină

chemai şi Moartea : rotiri îşi declină…

***

 

 

 

CÂNTEC DE LEAGĂN FRÂNT

 

câtă linişte-i pe dealuri

parc-au îngheţat trei valuri

vântul e bolnav tăcere

copacii-s goi de vedere

păsările nu mai dorm

fucul a căzut pe horn

 

zeu la zeu nu-şi scoate ochii

peibegeşte-n cer deochiul

nu se vede spre Fiinţă

decât dor de neputinţă :

Soarele s-a spânzurat

în pământ el a intrat

Luna-ndată l-a urmat

stelele i-au cununat

pe meleagul îngheţat

agheasma s-a-ntunecat

scaldă-se-n ea Crin turbat

 

dormi – Copil de Pricolici

vin la tine crai – furnici

cai înaripaţi – pitici

lebedele se  silesc

la ultim cântec trudesc…

 

dormi – Copil orfan de Lună

lumea asta nu e bună

Pomul de Privighetori

s-a-nhăitat cu Rigi-de-Ciori…

 

dormi pe nori şi dormi pe Strună

dormi în Vorba cea Nebună

dormi cu Greierii în vatră

dormi în foc şi dormi în piatră…

 

…Făt-Frumos e iar lepros

Cosânzeana fără lauri

se dezmaţă cu balauri…

nu mai crede în Poveşti

ţurţuri cresc din zei şi veşti…

…Cântecul şi Umbra Morţii

nimicesc codrii şi sorţii…

***

 

COLIND TIMPURIU

 

lin lin lin

frunze palide de-arin

lacrimă de zeu şi crin :

se duc păsările-n rai

mâhnit lasă mândrul plai…

 

lir lir lir

ochii de mir

înflorind înger-delir

aurind inimii fir

descântând imnuri-zefir

alungând voci de satir :

se pogoară Duhu-n munţi

fără scară – fără punţi…

 

zor zor zor

vântoase-n cor

plimbă ochiul de cocor

s-a rănit în spini un nor :

copacii s-au spânzurat

clopot cerul şi-a durat

Riga Lunii s-a-ndurat…

 

lin lin lin

zori de venin

nu ştiu lira un’ s-anin :

cântecele au stârpit

munţi s-au înălţat în mit

Miri de Lumi au fulguit…

 

izvoarele nu se lasă

iscă zei în orice casă

‘ plântă Crist în miez de foc

macii ard în orice loc

‘ plântă Crist în miez de vatră

cioara plânge – cioara latră

se aprinde foc în piatră :

cuvântează struna iar

altoită cu nou jar

Casa Morii e Altar…

 

lin lin lin

toţi craii vin

vântoasele se alin’

ieslea peşterii-nlumină :

aşteaptă Prunc şi Stamină –

Floare şi Grădină

Grâu fără Neghină

Potir fără toarte

Rază fără Moarte!

***

 

SONET APOCALIPTIC

 

şi-a înstrunat Lebăda cânt de moarte

aştrii ning întuneric peste Carte :

a fost odată – nu va fi nicicând

fiinţa mea gândită de alt gând

 

lagune-n agonie  spre ceruri se deschid

da – Agonia-i Jocul cel Perfid :

fecioare-anemice logodnicii-şi ucid

stele-o sugrumă pe iubita-Astrid…

 

…asta nu-i lume  –  Freneticul Balet al Sfintei Stingeri :

demonii diafani râvnesc să pară îngeri

înaripează clopote-ntre valuri

 

nici nu mai ştiu cin’ m-a-azvârlit pe maluri…

…dar să contempli dans de bezne stearpe

e ca şi cum ai preschimba Lebăda-n Şarpe…

***

 

ARMONIA – SINGURA NEMURIRE

 

sonet cu năluciri de harpii printre rime

sonet cu-ndemnuri către cer – sublime

aşa mi-am adormit paznici-heruvii

aşa-nmuiat-am munţii vechi – pleşuvii

 

sonetul contra lumii – răzbunare

pentru becisnica-i – sinucigaşa-uitare :

belferii mlaştinii m-au şi-înfierat

sărman necunoscut – s-a şi uscat…

 

sonetul contra Robitului la Verb

Poetul-Guguştiuc  –  păscând la Herb

sărmanul idiot fără de nume

 

crezând că îl adoră-ntreaga lume…

…tu – imbecil cu aripi – îngerii-s nevăzuţi :

nu ei contează  – ci Armonii s-asculţi!

***

 

ULTIMA-MI  DOINĂ

 

ajuns bătrân – mă-ntreb de noima acestor ani agonisiţi :

atât pustiu şi suferinţă – atâtea cruci însângerate – de Crişti deodată răstigniţi…

toţi seamănă cu mine însumi – toţi m–au târât  – iscat doar pentru-a mea tortùră :

ce s-a ales? – cenuşa vânturilor lumii – şi-un gol imens de vorbe – -n gură…

 

…să nu m-atingi : se ia blestemul pierzaniei fără de rost

am tot crezut c-am fost în mine : nimic s-ales-a-n grâul prost…

…şi tac – acum – pe cârpe ude (…de sânge – lacrimi – frici şi trude…)…

iar cineva  – de peste veacuri – văzând loc gol  – se va-ntreba :

 

cine-a udat aceste cârpe ? – vreun prunc ? – ori vreun tâlhar gonit

cu răni deschise-n trup – de oameni – pentr-un motiv doar nălucit…?”

…ruşine mi-e de crud răspunsul – dar îmi eşti Jude hărăzit :

nu : pruncu-n mine mort se naşte – tâlharul – biet – m-a ocolit…

 

…nu vreau să înviez – Părinte – căci soarta-mi nu se va schimba

nici fapte  nu s-or rândui senine – când viermuiala din fiinţa-mi duhoare poartă – de haznà…

…mi-e dor de moartea făr’  de fìrizi –  ieşirea din orice oglindă  – ce – poate – m-ar îndupleca :

nu mai vreau chip şi nici colindă : să nu Te ştiu – să nu mă ştii : nici ca pe iarbă – nici ca nea…

 

…mi-e sete de neant – o – Criste – deci şterge-mă din Cartea Ta…!

***

 

MI-E RĂU : BĂUT-AM MULT ZADAR

 

mi-e rău : băut-am mult zadar

băui mortar – nisip şi var :

pe dinăuntru sunt zidit

veniţi – lătraţi necontenit

nimic aici nu-i isprăvit…

 

lividă frunză de arţar

mi te-ai vârât pe sub pieptar :

fâlfâi – inimă de-mprumut

nimic senin – pierdui şi scut…

 

codrii şi munţii rătăcii

prin buzunare – bălării

prin petice – zdrenţe – hârtii

şi-acum sunt gol – singur – năuc

de n-ar fi toamnă – -aş zice „cuc”…!

 

şi nici Mâine nu mă strigă

n-am iubit – şi mult mi-e frică :

uitat voi fi ca „zi de ieri

de brazi  – de oi ca şi de-oieri

de oştile zurlìi de fagi…

cum îi uitai – deşi mi-s dragi…!

 

…o buhă – doar  – vegheaz’  pe cracă

se uită de-s măcar un…”dacă”…:

ţintit priveşte drept în mine

căci n-am ştiut face vreun bine…

 

…dară măcar vreun rău – vreo urmă

pământ călcat de mine-l scurmă ?

oi fi iscat – în viaţa mea

nu vreun crug mândru de stea

dară măcar vreun drumeag sec

o dâră linsă – ca de melc ?

 

…păgubaşă de răspuns

buha-n ceaţă s-a ascuns…

***

 

DOINA COPACILOR LOVIŢI DE TOAMNĂ

                                                         

sărmani copaci loviţi de toamnă

şi schilodiţi pe drum de coastă

nimic – în voi – nu mai înseamnă

decât mâhnită soartă proastă

 

nimic – în voi – nu e pecete

a tot ce-a fost acum o vară

căci moartea s-a făcut perete

sufletul sparge cer şi scară

 

în voi nimic nu mai aşteaptă

nici mântuire – primăvară…

ştiţi taina :  lumea nu e dreaptă

 

v-a scos din Planul Sfânt – afară…

…cinci pete galbene de fière

în munţii puşi pe adultère

 

spurcă-ideea de-nviere…

***

 

DOINĂ TRĂGĂNATĂ : OM, TOAMNĂ ŞI DUMNEZEU

 

scapătă – -ntre purpurìi nori – soarele

ruşine-i e de preatimpuriul ceas ales

cântările  – şi ele – se sting – pulberi de şes

s-au ascuns – albe de mânie – Izvoarele…

 

îşi tremură trufie-n ceruri – laşitatea

laşă – se ghemuieşte şi Cetatea

laş eşti – o – Doamne – până şi Tu

când – peste hoitul lumii – liturghiseşti  – fără-ncetare – „nu”…

 

scaieţii şi spinii  – şi-ncrâncenaţi  – mărăcinii

se lăfăie-n în locul copacilor – pe Drumul Vinii…

o – Criste – cu-o ramură verde – senin încoronat

 

ai fi fost mult mai elocvent – decât c-un Trandafir uscat…

…nu mai căutaţi – căci şi El – Crist – se caută :

daţi-I din voi ceea ce râde – nu se laudă!

***

 

PREA TRIŞTI SUNT POMI-LEPROŞII DIN GRĂDINĂ        

 

prea trişti sunt pomi-leproşii din grădină…

decât tristeţea – nu-i mai mare vină !

până şi moartea face-n juru-ţi valuri

şi-ţi născoceşte noi şi noi calvaruri…

 

noi – pomii fără frunze şi livizi

suntem de orice bucurie – invalizi :

prea trişti – prea trişti – şi nu iubim nici vara :

de-aceea toamna ne striveşte cu Vioara

 

căci fiecare-iscăm – în noi – un sunet grav

de care fuge – prin culori – orice zugrav !

vrem Armonie – dar – prin spate – hohotim

 

pervers – am inventat cacofonii de ţintirim…

…atât de trişti – că-L mâniem pe Domnul

şi-L facem să ne-agite  – veşnic – somnul…

***

 

 

 

PÂNĂ ŞI CÂINII FUMEGĂ ŞI LATRĂ-A PUSTIU

                      

până şi câinii fumegă şi latră-a pustiu

case şi oameni au intrat în pământ

singuratic – pe dealuri – parcă fac jurământ

să uit tot ce-am fost – şi un altul să fiu

 

din doi paşi – m-am trezit sus – în cer

umbra mea ocroteşte pământul stingher

…fericit : sub mine-orice mare-a-adormit

chipu-mi – urât – măcar nu mai este vopsit

 

senină şi sinceră moarte  – cu vulturi pluteşte :

acolo Cetatea Cea Nouă deja se clădeşte

acolo eu pipăi lumini şi vechi crezuri

adieri de femei – fâlfâindele miezuri

 

vatra – în ceruri – se-aprinde cu taine

de care uitasem – aici : le umbreau  – cinic – haine…

…e tot mai gol – între stele – şi Domnul

şi-aminteşte  – nostalgic – şi Munte – şi Pomul…

 

Nudistul Văzduhului n-are nici linişti

(în arzândele-oceane de inişti…)

nici casă : doar  – imperial şi

imperios – Somnul…

***

 

PE SUB SCOARŢA BRAZILOR

 

pe sub scoarţa brazilor

înţelepţii munţilor

năpădiră stele şui

de pe cer şi de pe grui :

şopotesc şi se frământă

pân’ ce bătrânii cuvântă

doar va fi lumea mai sfântă…

 

vino – dor

pe struni d-izvor

şi aprinde munţi pe zare

să ardă şi cer – şi mare…

*

 

toamnă de ponos şi crimă

de pe tăiş ia lumină

toamnă de ocnaşi şi robi

grăieşte-ne şi ne sorbi

toamnă ce vii nimicire

întoarce-te-mpodobire

toamnă de lingăi-ardei

preschimbă cetini în zei…

 

…toamnă scrisă pe tămâie

spune-i Lui Crist să rămâie

şi să facă judecată

dunăre înfricoşată

la domni şi la cerşetori

să-i înveţe cum să mori

să-i înveţe şi-nviere

pe struni de prisăci şi miere…

***

 

ECOUL PAŞILOR DE-EROI S-A STINS

 

ecoul paşilor de-eroi s-a stins

apar doar caii : azi a nins

te-adevereşte pe zăpadă

că nu eşti pornitor de sfadă

 

e frig şi picură din lună

cine şi-acum încoardă strună

va pribegi printre călăi

prechimbând spada-n zurgălăi

 

nu mai zidiţi – trufaş – la case

şoptiţi Colinzi Vechi – de Mătase

alei de Armonie Sfântă

până la îngerii ce cântă…

 

…cu cât sui-veţi în cer treaptă

slobozi veţi fi de gând şi faptă…

cântaţi – dvoriţi la-Ospăţ de-Ofir

veţi revela Graal Potir…

***

 

 ÎMPĂRĂŢÌI SE SURPĂ-N AMURG

 

împărăţìi se surpă-n amurg

izvoare de-a-ndoaselea curg

singur cu Cetera – Poetul vă cântă

şi lacrimi – şi zvonuri – uimiri de bacantă

ondine şi elfi  în citire savantă :

ba se şterg – ba se-ngână – se-avântă…

 

surugiii-au murit – şi doar caii de soare

cabrează pe guri de sfinţite pahare

Armonia – din văgăuni şi altare

ars-a-n noi totul – din ceea ce moare…

 

…plimbaţi caii mării prin câmpii de cer

zeii  – sublimi – s-arată-n castele de ger…

——————————-

Prof. dr. Adrian BOTEZ

Adjud, Vrancea, 31 octombrie 2018

 

Lasă un răspuns