Liga Scriitorilor Timișoara: Cultura română promovată de Liga Scriitorilor Timișoara în cadrul proiectelor europene

 

Prof. Ana Zlibuț,  prim-vicepreședinte LSFTB,

secretar general DANET

 

Asociația “Liga Scriitorilor” Filiala Timișoara Banat LSFTB, organizație parteneră în două noi proiecte internaționale, CODANEC și DENTA, sub coordonarea Institutului ILEU e.V/ Universitatea din Ulm, Germania, își continuă activitatea de a promova cultura și civilizația română în Europa.

Activitatea Ligii Scriitorilor Timișoara nu a fost întreruptă de apariția virusului SARS-CoV-2, astfel că după întâlnirea cu prezență fizică din 7 martie, membrii LSFTB au participat online la toate activitățile de proiect.

În cadrul proiectului cultural “Connecting Danube Neighbours by Culture” CODANEC / “Conectând vecinii dunăreni prin cultură” CODANEC (octombrie 2019-septembrie 2021), ce are ca scop prezentarea  moștenirii culturale intangibile din mediul propriu sub deviza “Share your personal cultural treasure”/ “Transmiteți comoara dvs. culturală personală”,  membrii și colaboratorii Ligii Scriitorilor Timișoara au făcut cunoscute obiceiurile și tradițiile noastre.

Astfel, au fost prezentate: icoanele pe sticlă (Diana Zlibuț), colindele românești (Ana Ghiaur), muzica populară bănățeană (Cornelia Martin), ruga bănățeană (Ana Zlibuț), ceramica de Horezu (Elena Bardac), doina (Ion Ionescu), mărțișorul (Mirela Carp), icoana (Al.Fl.Țene), ia (Carmen Firu), Cimitirul vesel de la Sâpănța (Alex Perian), Dragobetele (Simona Perian), decorarea obiectelor cu motive populare (Nicoleta Gherghina), covorul tradițional bănățean (Doina Drăgan), Mocirița cu trifoi (Lucia Elena Popa) etc. http://codanec.eu/cultural_treasure/

Premiul special “Come together” a fost decernat  Anei Ghiaur, care a interpretat colindul “Cerul și Pământul”  și  Luciei Elena Popa cu cântecul “Mocirița cu trifoi”. Proiectul este finanțat de către Ministerul de Stat din Baden-Württemberg.

Danube-Networkers din Ulm (Germania) și Liga Scriitorilor Timișoara au pus bazele primei videoconferințe “Come together connecting cultures” în  29 martie 2020, unde, timp de două ore, participanții au recitat poezii și au cântat, scopul fiind de a aduce împreună online oameni de toate vârstele din regiunea Dunării, ajutându-i să depășească singurătatea și depresia din timpul pandemiei de Coronavirus, dând exemplu de solidaritate.

România a fost reprezentată de prof. Ana Zlibuț, care a recitat în română și engleză poezia lui Mihai Eminescu “La steaua” iar  prof. Simona Perian a recitat poezia “Primăvara” de Lucian Blaga; prof.Carmen Firu a interpretat “Românașului îi place” iar prof.Lucia Elena Popa a cântat “Numai una”.

Acesta a fost începutul unei serii de 13 videoconferințe, la care au participat din ce în ce mai mulți oameni din Europa, cu un program tot mai variat. Liga Scriitorilor Timișoara a participat activ cu poezii, cântece și prezentări tematice la toate videoconferințele, iar prezența și contribuțiile prof. Doina Drăgan, președinte LSFTB, prof. Ana Zlibuț, studenta Diana Zlibuț, prof. Lucia Elena Popa, prof. Ana Ghiaur, ing. Bardac Elena, prof. Carmen Firu, prof. Mirela Carp, prof. Nicoleta Gherghina, prof. Simona Perian, etc au fost apreciate de public din multe țări europene. http://codanec.eu/come-together/

O altă activitate de proiect, la care LSFTB a participat, a fost crearea unei colecții online, a cărții “Corona book”, unde, pe lângă membri LSFTB (Ana Zlibuț, Adrian Crângan, Ana Ghiaur, Genoveva Tako, Ionel Aurel Simu, Iosif Kovacs, Lucia Elena Popa), au luat parte și membri LSR (Al. Fl.Țene, președinte LSR, Titina Țene), pr.iconom stavrofor Zaharia Pereș cu articolul “Sărbătoarea Sfintelor Paști în anul 2020 la Timișoara”,  elevi de la Colegiul Național Bănățean și Colegiul Național “Carmen Sylva”.

La fiecare doi ani, reprezentanții și multiplicatorii instituțiilor rețelei „Danube-Networkers” se întâlnesc în cadrul Festivalului Dunării Ulm / Neu-Ulm, pentru a schimba informații și idei într-o conferință, ateliere internaționale și alte evenimente. Din cauza crizei Coronavirus aceste evenimente au fost anulate în 2020, dar ILEU e.V., ca birou al rețelei educaționale informale Danube-Networkers a organizat  conferința online “Sharing beyond borders – New ways of care, communication and cooperation of older people along the Danube and in Europe in times of COVID-19″, în cooperare cu asociația DANET eV și alți parteneri europeni. Asociația “Liga Scriitorilor” Filiala Timișoara Banat LSFTB, membru fondator “Danube Networkers for Europe” DANET, a participat activ la această conferință.

Prof. Ana Zlibuț, prim-vicepreședinte LSFTB, a fost speaker la workshopul 6 și a făcut o prezentare despre tradițiile românești – valori prețuite de toate generațiile /„Traditions – values cherished by all generations“ within the framework of CODANEC Project, la conferința internatională “Sharing beyond borders” din 10 iulie 2020. http://conference2020.codanec.eu/workshop-6-en/

  Continue reading „Liga Scriitorilor Timișoara: Cultura română promovată de Liga Scriitorilor Timișoara în cadrul proiectelor europene” →

Vasilica GRIGORAȘ: Jocul sublim al nelinștii Danielei Gîfu

Erosul, forță cosmică primordială, este una din temele constante ale genului liric, întâlnită încă din antichitate. Poeții și-au cântat desfătările și suferințele iubirii încă din zorile civilizației umane. Nu cred că există poet să nu cânte iubirea, fie sub toate aspectele ei, fie doar anumite fațete ale acesteia.

Tălmăcirea unor poeme de dragoste nu e o întreprindere tocmai simplă. Și cred că acest lucru se datorează faptului că dragostea este o trăire extrem de personală. Există atâtea feluri de a iubi câți oameni sunt pe pământ. Atâtea intensități, atâtea oglindiri în sine, atâtea manifestări și interfețe exterioare. Este imposibil o disecare cu bisturiul a înțelesului acestui sentiment.

În cartea „Păcatul neliniștii”, apărută la Editura Paralela 45, București, 2011, poeta Daniela Gîfu realizează o schiță de portret. Un portet al iubirii, un tablou cu 12 detalii temporale, cu adâncimi, stagnări și înălțări. Un tablou al visului, un vis al împlinirii ființiale într-un zbor între cer și abis.

Autoarea dăruiește cititorilor un volum cu poeme de dragoste. Ceasuri, minute, secunde de încântare, pe care a simțit nevoia să le împărtășească. O exteriorizare a interiorului și o dedublare a Eului liric (masculin și feminin). Individualitatea sentimentală presupune ca ecoul bătăilor inimii să se exprime într-un ritm cu totul aparte, în cazul de față intim și temperat ceea ce dă firului iubirii o împletire melodioasă.

„Păcatul neliniștii” este o „Cântare a Cântărilor”; cântarea dragostei din toate timpurile. O evadare din contemporaneitate a celor două personaje, Ea și El (Mireasa și Mirele) cuprinși de fiorul iubirii.  Și nu oricând, ci odată cu împrimăvărarea naturii, (luna martie), când se dezgheață timpul, se topesc asperitățile vremii; atunci sufletul se revarsă în fuioare de trăiri înaripate de sentimente și gânduri revelatoare. Printr-o abordare specială, poeta prezintă încolțirea, înfrunzirea, înflorirea și rodirea bobului de iubire; nu lipsesc momente de ofilire, ca apoi să renască mai intens. Toate acestea sunt crâmpeie de timp finit pe firul infinitului. „Ea// Pecetluitu-ne-am/ începutul cu un sărut/ fugar, timid, dar atât de/ răscolitor. Un straniu/ sentiment s-a cuibărit, în/ cele din urmă, în inimile/ vătămate de înşelăciunile/ întrupate ale trecutului./ Te purtasem cu mine/ dincolo de chinuitoarele/ nopţi de singurătate./ Teama de dăruire în/  braţele întunecatului apus/ a fost delicat estompată.”; „El// Dansez încet pe/ aripile gândurilor,/ legănate în ritmul/ paşilor reggae cu tine,/ frumoaso. Umbrele nopţii/ s-au strecurat sfios în/ odaie, atente la tic-tacul/ pendulei lăuntrice. Îţi/ chem inima, îmbobocită,/ să se lase răsfăţată. Să ne/ deschidem curaţi în zorii/ rouăi alintată de prima/ rază de Soare./ Magică şi/ ademenitoare întâlnire…” (Martie)

Dragostea este elementul catalizator al ființei umane, cei doi actori ai poemului sunt cuprinși de fiorul și frenezia dragostei… Deloc timizi, însă cu delicatețe, cu inflexiuni grațioase și coerență se deschid asemenea unei cărți spre lectură. O stare de neliniște, fiecare cu simțirile, dar și cu închipuirile sale. Un simplu sărut, o mângâiere poate înfiripa o dragoste profundă. Cu ușoare urme de melancolie și nostalgie, textul este un exercițiu de imaginație, cu reglări abile ale intensității și etalări plastice ale vorbirii și tăcerii. Eul liric vorbește cu sine, vorbește cu celălalt, de nu mai știi dacă e realitate ori închipuire. „El// Generozitatea/ descătuşării şi scânteierii/ iubirii tale îmi înfrânge/ pornirile sărăcăcioase,/ întărindu-mi voinţa şi /înţelepţindu-mi putinţa./ Slăbiciunile convulsive/ sunt substituite de/ speranţa unui mâine/ binecuvântat. Vreau să/ rămâi, căci tu îmi eşti/ acum scăparea din/ strânsoarea slăbiciunii/ adamice. Te chem de/ teama de a nu-ţi uita/ numele.”„Ea// Mi-ai strigat/ numele. Nu mai răbdai/ amorţirea. Cu neputinţă/ să uiţi să respire/ eliberarea./ Până şi mintea, ce-şi/ autocenzura pornirile/ lumeşti, s-a deschis/ asemenea crinului trezit/ de hârjoana pisoilor/ vagabonzi, ce poposesc în/ ograda casei tale. Treptat,/ înţelegem neînţelesul la/ care am visat, acum prea/ prăfuit de atâta aşteptare./ Chinuitori şi izvorâtori/ ani.” (Aprilie)

Un joc sublim al neliniștii, tăierea respirației, toate de la păcatul originar, ispitirea lui Adam, cu ajutorul Evei, de șarpele viclean. O zbatere continuă, trecerea de la o stare la alta. Oare să fie păcat lăsarea iubirii lor în grija lui Dumnezeu? S-au îngrijorat peste măsură, uitând că Dumnezeu Însuși este iubire!! Nu numai că îngăduie iubirea, dar ne-a dăruit iubirea pentru înmulțirea în chip minuat a creației sale. Așa cum Dumnezeu ne-a creat din dragoste după chipul și asemănarea Lui, tot astfel, noi oamenii, din iubire vom da naștere copiilor noștri. Așa cum Dumnezeu ne iubește continuu și necondiționat, tot astfel ar trebui să iubim și noi, însă la om apar teama de singurătate, mândria, lipsa de credință… Să fie oare nevoie de retragere în pustie pentru a-I sluji lui Dumnezeu?

Deși cuprinși de slăbiciune și neputință, El și Ea nutresc o fărâmă de speranță; încearcă să descopere calea (iubirea), chemând-o, strigând-o cu îndurare. Astfel dragostea se deschide precum bobocul de crin alb, pur, curat. Se detașează de toxicitatea cotidianului și-și pune în ordine trăirile. Scenele emoționale descătușate sporesc în intensitate, iar eroii cărții, deși se simt captivi în iubirea lor sunt plini de recunoștință. „Ea// Când a slăbit/ strânsoarea îmbrăţişării/ noastre, am ştiut că iarăşi/ voi avea parte/ de o noapte de lămuriri, de apăsări./ Încruşişarea privirilor/ dojenitoare stărui numai/ un moment. Şi, totuşi…/ Vibrează neîncetat,/ asemenea păcatului/ originar, fiecare trăire ce/ mă-ncearcă. Ochii mei te/ văd, urechile mele te aud,/ inima mea te cheamă. Şi,/ totuşi, un zid…” „El// Am visat că vei/ veni în viaţa mea, dar/ prea mulţi vulturi îşi/ făcuseră cuib sub/ streaşina casei inimii/ mele. Mi-au răpit/ visele zgâriindu-mi fără/ milă, cu ghearele lor,/ lăuntrul. Scăpase doar un/ cotlon, păstrat apropierii/ tale, o chemare nepotolită/ în visele ce-mi îndulceau/ nopţile necruţătoare ale/ singurătăţii. E sărbătoare,/ acum, în sufletul meu.” (Mai)

Discursul poetic își pierde uneori coeziunea logicii formale. Viziuni fragmentare și intensități fulgurante sunt exprimate cu atenție sporită pentru o receptare intuitivă a mesajului. Persistă o impresionantă vitalitate, fără descătușări frivole și vulgare, ci într-un stil decent, discret. „Păcatul neliniștii” se prezintă cu un lirism exploziv și strălucitor, de o prospețime fără egal și fără a aluneca către un senzualism deșănțat. Poezia erotică a Danielei Gîfu are vigoare, expresivitate și echilibru interior. „El//  Azi şi mereu,/ aici şi acolo, sub forţa/ inimaginabilă a iubirii, ce/ o descopăr treptat, fragil/ şi tainic alături de tine. Te/ chem, fiindcă nu mai am/ aer fără prezenţa ta./ Uneori mă auzi, alteori/ briza lacului se interpune/ tânguitor între noi./ În vreme ce strig/ îndurare,/ mă scufund/ în contemplarea adierii/ nocturne./ Cu inima dornică, aştept/ parcă să se ivească/ un înger.” „Ea// Sunt iubită./ Am răspuns chemării/ din privirea ta./ Eşti iubit./ Ai întrezărit lumina/ inimii mele răbdătoare./ Am fost poftiţi acum/ împreună la masa/ îndulcitoarelor/ merinde aşezate de/ călăuza cerească./ Nici eu, nici tu nu cunoaştem/ încotro-ul. Oricât de/ buimăciţi am fi,/ să stăruim în rămânere./ E rândul nostru să/ ne-nălţăm încet din/ chinul înnoptării/ scâncitoare.” (Iunie)

„Păcatul neliniștii” este un duet expansiv și exuberant, însă nu dramatic, nu lacrimogen. Actorii, două voci sincere, temperate, șlefuite de iubire. Cuvântul izvorăște din inimă și transmis către inimă. Miezul verii. Arșiță, zile toride. Inima parcă-i în deșertul Sahara. Rătăcire, căutare de sine, căutare de celălalt, căutare neîncetată. „Ea// Ochiurile miraje/ ale Saharei mi-au atras/ inima închinată/ beduinilor. Căutăm/ împreună apa salvatoare./ Ne rămâne mângâierea/ firelor /de nisip, tămâiate/ de Soare. Mă simt slăbită/ de acest neîntrerupt drum/ de căutare. Se face din ce/ în ce mai fierbinte şi nu/ mai am ce să jertfesc/ pentru o picătură de/ ploaie. Oglindirea/ chipului tău/ mă consolează./ E peste tot.”; „El// Tresărind dintr-un/ vis bizar, am întins/ braţele după tine… Erai/ atât de departe! Doar/ mireasma mângâierii tale/ mă trezise. Ţin pleoapele/ strânse ca să nu mai vadă/ zădărniciile pământeşti ce/ mi-au pângărit sufletul./ Bântui totuşi zările/ infinite, tot întrebând/ norii pe unde eşti. De-ar fi/ să nu primesc răspuns,/ te-aş căuta până la/ sfârşitul cerului.) (Iulie)

Continue reading „Vasilica GRIGORAȘ: Jocul sublim al nelinștii Danielei Gîfu” →

Alexandrina TULICS: Grupaj poetic

Sunt

 

Sunt pasărea cu ochii ațintiți,
Spre ceru-albastru, liniștit,
Un cânt de bine-n bine, rugăciuni,
Pe drumul pe care sunt pornit.
Sunt aripă s-ajung acolo,
Unde mă cheamă nemurirea
Și lacrima când nu mai pot zbura,
trâind în lenevire adormirea.
Sunt nor,de trebuie să plouă
în casa celui nevăzut,
Dornic de mai bine și de vară,
Pe drumul secetei pe care-i istovit.
Sunt miel pentru iubiții mielușei în rugi,
Acei ce și-ar dori afară-n parcuri să se joace,
Să zburde c-altă dată, alți copii,
Da-n timpul de acum nu se mai poate.
Sunt ciocârlie când mi-e dor de-acasă,
Mă primenesc-n Psaltire, cartea cea aleasă,
Sunt trandafir pe-un rug de foc,
Sunt zbor spre -nalt, spre sfântul loc.

 

 

De toamnă, vânt…  

 

Mă cheamă toamna pe-un scăunel de frunze,

îmi spune ce fericită e că le-a adunat și rânduit,

‘N culori nemaivăzute, potrivite;

-Este pe gustul tău , e coloritul cel dorit?

Mă uit la ele -n lacrimi -n mângâiere,

le-acopăr fața pe alocuri suspinând,

Ele s-ar furișa cu mine ,oriunde merg,

că îmi cunosc refrenul lor,

M-au auzit de-atâtea ori cântându-le în crâng.

Se-așează toamna lângă mine curioasă,

Așteaptă să răspund operei sale,

Eu mă acopăr cu razele solare,

Făcându-mă absentă , plecând de la răcoare.

Un vânt chemat de doamna enervată,

Mă însoțește oriunde vreau să merg,

Mă uit la el , mi-o ia-nainte,arătându-mi noi poteci,

pe unde m-aș înfrigura mai mult

sau m-ar face să mă pierd.

Mă țin în fața vântului puternic ,

‘mi-ascund înlăcrimarea -n frunze aur,

El îmi cunoaște melodia -n fiecare toamnă ;

-Iar ai venit nervos , dezlănțuindu-te ca un balaur!

Pe haina groasă s-au culcat câteva frunze ,

‘n culori de aur, soare si arămi ,

Mi-e soarele ascuns în ele, dorul,

Mă-ntroc spunându-le un ‘somn ușor ‘

De toamnă vânt, eu nu mă tem.

 

 

Copilărie  

 

-Haide!

Să ne plimbăm pe alte străzi în alte ținuturi ,
cu florile agățate dezordonat pe garduri,
cu gâște gălăgioase gata de harță,
cu alte surate,

cu glasuri mai tari și amenințări -penaj,
cu fluiere de copii nesupraveheați
în mijlocul grădinii pline de vișini și agrișe,
cu gazonul netuns și colțuri de iarbă populate
de găini vrednice de numele cloști !
Hai să fugim înaintea poștașului
să-i luăm ziarele din mână să le împărțim noi,
ca de fiecare dată când e prea ostenit de căldura verii.
Hai să fim copiii

uitați de vară în brațele bucuriei toamnei!

——————————–

Alexandrina TULICS – album Splendori

Delafield-Oconomowoc

Wisconsin, S.U.A.

25 septembrie 2020

Continue reading „Alexandrina TULICS: Grupaj poetic” →

Reiner KUNZE: Pradă ușoară

Pradă ușoară

 

Se țin de telefonul celular

Ce este și ce-a fost
se poate accesa
din buricul degetului

 

Dar ei deja nu mai știu
nici ce anume nu mai știu

Reiner Kunze, 1933

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

din: „Die Stunde mit dir selbst“ („Ora cu tine însuți”)
Editura S. Fischer 2018

LEICHTE BEUTE: Sie halten sich am Handy fest/ Was ist und war/ ist abrufbar/ mit der fingerkuppe// Doch sie wissen schon nicht mehr/ was sie nicht mehr wissen

Daniela GÎFU: JURNAL ELECTORAL (8) – ESTE CLUJUL MODELUL ORAȘULUI EUROPEAN?

„To be, or not to be, that is the question!” (A fi sau a nu fi, aceasta e întrebarea!) William Shakespeare, Hamlet

„Age quod agis!” (Fă [bine] ce faci!)

Papa Ioan al XIII-lea

 

Cluj-Napoca are un climat și un civism aparte care îl face comparabil cu orașele mari europene, cum sunt Milano, Valencia și Viena. O confirmă și locul din finala competiției „Capitala europeană a inovării 2020”[1], obținut acum când o lume întreagă se confruntă cu noul inamic invinzibil. Și cine nu s-ar înfoia cu un asemenea titlu și un plus de 1 milion de euro la bugetul local?! Un important pas ce confirmă potențialul uriaș pe care Cetatea îl are în aria activităților de inovare în vederea consolidării capacității de a stabili parteneriate reale între cetățeni, sectorul public, mediul academic și întreprinderi. Dintre cele 12 orașe intrate în competiție, doar cele clasate în primele cinci locuri vor primi câte 100.000 de euro, sumă care ar stimula mersul societal.

Cluj-Napoca reuneşte trăsături definitorii ale unei importante urbe europene, culese din istoria, cultura şi civilizaţia aşezării, din economia şi viaţa de zi cu zi, cu un vizibil magnetism. Acest oraș european al viitorului oglindește, în dimensiunile sale estetice, o invitație adresată tuturor clujenilor, născuți sau adoptați în timp, de a continua nepărtinitor și responsabil. Inteligența Cetății integrează fiecare „cărămidă” la temelia ei în vederea administrării eficiente și securizate a resurselor care se reflectă în calitatea vieții clujenilor, dezvoltării comunității și protejării mediului. Cine nu-și dorește spitale inteligente, școli inteligente, biblioteci inteligente, muzee inteligente, străzi inteligente… cu alte cuvinte, viață inteligentă???

Este sau nu Cluj-Napoca un model de oraș european?!

Inimilor care bat aici nu le e greu să răspundă cu DA, dar mințile (cel puțin unele dintre ele) devin mai precaute, înțelegând complexitatea acestei sintagme. Municipiul Cluj-Napoca rămâne, în primul rând, un oraș cosmopolit și, totuși, dacă ne gândim la Londra ca cel mai cosmopolit oraş al Europei, ceva ne strânge în spate… Fiindcă un oraș de talia Londrei devine și ţintă vie pentru infractori și terorişti. Un oraș cosmopolit este un oraș în care se interesectează multe culturi. Prin urmare și multe orgolii…

Suntem pregătiți, dragi clujeni, să păstrăm zidurile Cetății clujene intacte și protejate de ceea ce aduce postmodernismul odată cu evoluția și acceptarea noilor tehnologii? Suntem pregătiți să devenim un sistem informatic integrat care cuprinde subsisteme de cloud computing, Internet of Things (IoT), Open Data, Big Data și alte aplicații mobile? E drept, accesul facil la toate acestea încântă omul fără a-i trezi suspiciunea controlului total… Fiindcă toate acestea permit administrației publice (locale, naționale, europene, mondiale, intergalactice?!) să interacționeze direct cu cetățenii și cu infrastructura comunitară.

Cu adevărat, o mândrie locală ne încearcă cu privire la orașul nostru, văzut ca cel mai cosmopolit din România, dar acest tip de fală ar trebui să aducă cu sine și precauție, responsabilitate și seriozitate. Fără doar și poate, Clujul a cunoscut o puternică dezvoltare până la nivel economic, câștigându-și notorietatea în ultima perioadă, mai ales prin numeroasele multinaționale care au împânzit arealul, fiindcă au găsit aici resursele necesare pentru creșterea cifrelor de afaceri. Nimeni nu pune în balanță și gradul de educare a populației care este ridicat, pentru aceste multinaționale fiind și indicatorul principal de recrutare. În plus, costurile salariale ocazionate de angajarea acestor tineri sunt inferioare costurilor aferente acelorași cheltuieli salariale în alte țări.

În prezent, cel puțin zece orașe cosmopolite importante atrag atenția (Dubai, Bruxelles, Toronto, Auckland, Sydney, Los Angeles, Singapore, Londra, New York, Melbourne, Amsterdam, Frankfurt,  Paris). Oricât am fi noi de încrezători, Clujul are încă muți pași de făcut…

Dar ce înseamnă, exact, cosmopolit?

Clujul are permanent de câștigat, atât la nivelul zerorurilor cât și la nivelul creșterii notorietății! Chiar și în domeniul serviciilor sociale (masă, cazare), gradul de profitabilitate crește semnificativ. Clujul a devenit un Don Juan al României care seduce fără milă tot mai mulți investitori, nume tot mai cunoscute din lumea afacerilor de talie mondială, punându-l astfel pe harta orașelor aflate în continuă ascensiune. Ce să mai spunem de tineri, care pe ritmul asurzitor al UNTOLD-ului, se unduie azi pe malurile Someșului, ignorând nevoile primare de mâine.

Revenind la contextul electoral, cel care adună mesaje dintre cele mai îmbietoare, partidele implicate are trebui să aibă în vedere un proiect pe termen lung, un proiect ambițios, greu de implementat, dar care să înscrie Clujul cu adevărat pe lista orașelor cosmopolite. Învățăm împreună să transformăm Clujul într-un ORAȘ EUROPEAN MODEL.

Ce-ar înseamna asta? A deveni o veritabilă capitală a culturii și civilizației, a artelor și științelor, un oraș bogat prin ceea ce produce și exportă în întreaga lume, un oraș atractiv pentru turiștii indiferent de apartenență, un oraș în care să-ți placă să trăiești, un oraș cu care  România să se poată mândri.

De ce Partidul România Mare (PRM)?

Continue reading „Daniela GÎFU: JURNAL ELECTORAL (8) – ESTE CLUJUL MODELUL ORAȘULUI EUROPEAN?” →

Eleonora SCHIPOR: Cămașa

 

         Cămășile cusute, atât cele femeiești cât și cele bărbătești, sunt poate cel mai important atribut al unui adevărat costum popular.

          Din cele mai vechi timpuri cămășile cusute ne-au reprezentat pe meridianele lumii  ca neam ce ține cu sfințenie la portul național.

          Cele mai veci cămăși au fost cusute cu sute de ani în urmă pe pânză așa numită „de casă”, or, femeile de la țară această pânză o țeseau singure, o albeau spălând-o la râu de mai multe ori.

          De fapt în unele gospodării țărănești, dar mai adesea la muzeele de artă populară pot fi văzute cămăși vechi cusute pe pânză, care în ciuda vremurilor, și-au păstrat în primul rând frumusețea arhaică.

         Până în ziua de azi se mai păstrează, ce-i drept mai rar, obiceiul de a coase cămăși pe pânză simplă.  De regulă dacă a fost cusută o cămașă ea se păstrează cu sfințenie zeci de ani, fiind transmisă din generație în generație, de la bunica –mamei, de la mamă – la fiică, de la fiică – la nepoțică… Ca ea să  poată fi transmisă, trebuie păstrată cu grijă și atenție. Și trebuie să știi cum s-o păstrezi, cum s-o speli.

          În Bucovina cămașa a fost și rămâne un atribut al costumului național de mare valoare.

          Uzoarele cusute pe aceste cămăși reprezintă de fapt zona de unde vine și gospodina care a cusut-o. Dacă satul se află, de exemplu, sub pădure, sau la poale de munte, atunci pe rândurile cusute vor domina mai mult, crenguțe de brad sau molid, ghinde, scoruși… Dacă localitatea e pe malul râului, putem vedea rânduri șerpuite  sau vălurinde aidoma unei ape ce curge.  Dar peste tot vom întâlni rânduri cu flori, căci florile sunt bucuria vieții. Ele ne aduc dispoziție bună în orice perioadă n-ar fi. Cu bumbac, lână fină, mătase, fluturi, mărgele, în cele mai felurite culori, având cele mai diferite rânduri – mai late, mai înguste, mai mult sau mai puțin încărcate  cu flori, putem admira frumoasele nostre cămăși.  Cu altiță, cu rânduri drepte sau piezișe, așezate pe umeri, pe mâneci, pe piept, mai puțin pe spate – cămășile sunt o adevărată bijuterie populară. Multe cămăși mai vechi au poale tot de pânză și tot pot avea rând cusut pe jos. Or, se mai practică de a ridica o parte a catrinței, care se prinde în brâu, sau  a lăsa poalele mai lungi ca rândul cusut să poată fi văzut.

          Mai târziu ele, cămășile naționale au fost și mai sunt cusute pe pânză subțire, pe borangic, nailon, canva (un fel de material cu găurele) Cămășile așa numite „moderne”, deși au și ele deja mulți ani de când au fost cusute,  sunt mai strălucite, mai bogate în uzoare, cusute de regulă mai mult cu fir strălucitor, fluturi, mărgele mai mășcate sau mai mărunțele, sunt extrem de frumoase.

          În ultimul timp se cos cămăși cu uzor asemănător cu cel care este cusut pe fusta lungă de obicei neagră, roșie, vișinie, verde întunecat, cafenie, care acum tot mai des înlocuiește catrința su fota. Se mai cos tot din același material cu fusta și bundița. De regulă cu acelați uzor. Uneori pot fi văzute costume populare stilizate, dar nu au frumusețea ceea cu adevărat populară.

          Cândva cămășile erau îmbrăcate, în primul rând la sfânta biserică, la hramurile ce se făceau pe toloaca satului, la nunți, la cumătrii.  Am în vedere cămășile cusute de sărbătoare. Dar erau și cămăși mai simple, cusute cu rânduri mai mici, pe care țărăncile noastre le purtau și în zi de lucru. Iar dacă nu dovedeau să coase ceva pe pânza simplă, de casă, le făceau câte un rând de găurele și tot frumoase erau.

          De regulă, femeile obișnuite coseau mai mult iarna, când nu erau ocupate cu muncile câmpului, așa ca vara.  Doar meștrițele populare se ocupau aproape tot anul cu coaserea cămășilor. Ele, aveau și comenzi, adică câștigau cu meșteșugul lor, așa cum se putea câștiga și cu oricare alt meșteșug popular necesar într-o gospodărie – țesut, tors, croșetat, împletit, olărit, cizmărit etc.

          Azi cămășile naționale se îmbracă mai rar pe la nunți, cumătrii, or alte ceremonii familiare. La biserică, totuși se mai îmbracă, mai ales când e hramul bisericii. Acum se îmbracă la un concert, festival folcloric, sărbători tradiționale, iarmaroace etc. Se păstrează în muzeie, expoziții, săli de artă populară.

              Aș vrea să vă transmit și câteva poze cu cămășile mele naționale ce mi-au rămas ca o scumpă amintire de la regretata mea mamă, dar și de la nașele mele de botz, trecute deja și ele în lumea celor drepți. Ele, acele femei s-au trecut din această lume, dar lucrul minunat al mâinilor lor a rămas și se păstrează. Iar eu le păstrez ca pe o comoară de mare preț.

–––––––––––

Eleonora Schipor, profesoară, folcloristă

Cupca, Ucraina, septembrie 2020

Paul LEIBOVICI: Kol Nidrei – ,,Glasul Pribegiei”

         Interesul deosebit pentru rugăciunea cea mai populară rostită în seara de ajun de IOM KIPUR (Ziua Ispășirii) m-a îndemnat să răsfoiesc numeroase cărți,să dau citire filelor îngălbenite  în care centrul cercetărilor textului își are importanța și greutatea cuvenită. Ceea ce a trezit un interes aparte –este acea melodie  care  însoțește textul, melodie de o rară frumusețe și de o vastă popularitate. Indiferent dacă e rostită de așkenazi, sfaradimi firul muzical, rămînînd constant, doar prelucrarea pentru instrumentele de coardă și suflători, se diferă întru cîtva. Solistul(a) prin interpretarea dată ne emoționează, chiar dacă melodia o ascultăm într-o zi obișnuită și nu în acea atmosferă sublimă a AJUNULUI de IOM KIPUR (Zilei Ispășirii). Firul melodic este păstrat de-a lungul generațiilor, indiferent de solist, sau acompaniamentul muzical, indiferent dacă acompaniamentul  e a unui singur instrument precum pianul sau a unei formații orchestrale. Îmi permit să citez doar un scurt fragment din textul respectiv: ,,Toate făgăduielile, solemne, afurisenii, suferința lipsurilor, smereniile și juruințele sub orice nume, asemenea și toate jurămintele,pe care le voi fi făgăduit-jurat, proscris și renunțat din această zi de Kipur  pînă la ziua de Kipur  pe care, spre binele nostru, o așteptăm de acestea toate ne căim acum, fie ele toate deslegate, fără valoare, fără obligație, ridicate și anulate, fără îndatorire și fără existență, (trad.dr.M.Thenen). Firul melodic își are originalitatea sa ,genialitatea marelui compozitor MAX  BRUCH (n.6 ian.1838 și m.1920). A fost dirijor al Orcestrei Filarmonice din Liverpool.Printr creațiile sale remarcăm: Opere simfonice, Partituri pentru voce și orchestră; compoziții pentru vioară; comp.pentru Cello și orchestră. Deasemeni compozitorului i se datorează melodia care a străbătut meleaguri și aproape de 200 de ani ,,KOL NIDREI,, -Glasul Pribegiei.

         Aruncînd o privire retrospectivă,filele istoriei muzicii ne vor purta spre sec.XIX- respectiv a anilor 1880 cînd a fost audiată în Premieră la Liverpool-Anglia și peste un an (1881) publicată la Berlin .Bruch ,la început a compus o partitură pentru cvartet pe tema ,,Pribegiei,, Ea a fost adaptată de muzicianul IDELSHON.  Pe data de 4 decembrie 1889 ,compozitorul a scris o scrisoare muzicologului Eduard Birenbaum în care-i descrie motivația compoziției sale  și instrumentele pe care le-a abordat.De altfel ,Bruch a cunoscut textul rugăciunii respective prin intermediul familiei Lichtenstein ,cu care se împrietenise.El însuși declară,, cu toate că sunt protestant ,ca artist am fost atras puternic de text ,iar melodia caut să o răspîndesc cu bucurie  -alcătuind diverse prelucrări.Încă din tinerețe –am învățat diverse versuri populare a naționalităților .Caut să le înprospătez melodiile ,pe cît posibil. Melodia,în fapt s-a născut din cîntecele populare de odinioară. În acest fel am învățat și unele melodii etnice evreiești.    Compozitorul Bruch i-a dedicat-o prietenului său ROBERT HAUZMAN –celebrul cantor al vremii și bun prieten cu marele compozitor. În fond compoziția lui Bruch este o prelucrare adaptată după Bethowen.La început partitura a fost scrisă pentru un cvartet în care Cello conduce firul muzical iar Harpa întregește armonia melodiei. Solistul, respectiv cantorul susține –dă viață textului religios. Muzicologul Idelsohn a fost primul care a răspîndit cunoscuta melodie, care însoțește textul Col ,,Nidre,,în 1929. Orchestrația compozitorului întregește ,dînd textului o înălțare spirituală,specifică momentului dovedind prin aceasta pe lîngă o artă muzicală frumoasă,un moment de înălțare deosebită.De altfel, însuși compozitorul Bruch a menționat în una din scrisori: Am văzut în textul ,,Col Nidrei,, nu numai un prilej de compoziție ci, o prelucrare artistică a unei melodii populare! Continue reading „Paul LEIBOVICI: Kol Nidrei – ,,Glasul Pribegiei”” →

Augustin OSTACE: Sfântul Sacrament

În cadrul bisericii catolice, sărbătorim între 24 şi 27 septembrie 2020, magii prevestitori ai mântuitorului Iisus, Kölnerdom – Drei Könige, ale căror sfinte relicve se află chiar în altarul marii catedrale de pe Rhein… Patologiile Corona, tot mai extinse şi mai agresive, au redus enorm din liturghiile şi ritualurile creştine (adăugam aici, scandalurile din ultimii ani din bisericile catolice, ortodoxe, protestante şi neoprotestante, implicate în grave acuzații de pedofilism, homosexualitate, inginerii financiare, politicianism întru anihilarea tradiţiilor europene, incluzând aici măsuri anticreştine, susţinerea iresponsabilă a unor uragane de migraţionism, interminabile şi deplorabile, imoralitate faţă de credincioşii încă rămaşi întru credinţă, iar lista gravelor enumerări nu se opreşte aici!) Dar, rămânând neclintit în credinţă şi rugăciune, în meditaţie şi contemplaţie, privind zilnic Domul de pe balconul meu din Feldstr. 43, creându-mi obligaţia de a aprinde o lumânare la Dom, ori de câte ori sunt în Köln, de a străfulgera lumina solară ce reaprinde imensele vitralii ai Catedralei, de a citi şi reciti suferinţele golgothelor sculptate, în acordurile divine ale muzicalităţii venite de dincolo de compozitori şi orchestraţii… Sunt ferm convins că Sfânta Cruce, Heilige Kreuz, prezentă în tot şirul celor 12 Golgothe alături de Iisus Christos, devine ea însăşi fiinţă a suferinţei, Mitdasein-in-Christus, co-fiinţând între Om şi Dumnezeu, împăcând lumea cu sine, din trinitatea (terestro-divină), Om-Cruce-Divinitate! …Cred Doamne, mărturisesc Doamne şi ştiu Doamne, că tu eşti Creatorul Universului celui viu, celui însufleţit şi celui de necuprins!

————————

Augustin OSTACE

Köln Nord, Deutschland, Germania

24 septembrie 2020

Ioan MICLĂU-GEPIANU: Poezia și despre poezia eminesciană – Cărți la biblioteca ”Mihai Eminescu”, CRINGILA, N.S.W

                                                                                  Motto:

                                                                    ”…Eminescu este zilnic cu noi,

                                                                     precum un Hristos al Românilor”.

                                                                                                                   Ioan Miclău-Gepianu

 

 

 

-Opera lui Mihai Eminescu-vol.I-II- George Călinescu, Editura Pentru Literatură, București, 1969.

-Opera lui Mihai Eminescu-vol.12,13,16 –G.Călinescu, Editura Pentru Literatură, București, 1969.

-Opera lui M.Eminescu- în 6 volume- ediție de Al.Piru, Editura Vlad&Vlad, Craiova, 1993

-EMINESCU – Poezii –ediție critică de D.Murărașu, redactor Aurelia Rusu, Editura Pentru Literatură, București,1969.

-Eminescu-Poezii-vol.2, –Antologie de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Ed.Minerva, București,1977

-M.Eminescu-Poezii, proză literară vol.I-II- ediție de Petru Creția, Cartea Românească, 1978

-M.Eminescu-Opere alese-II- Ediție îngrijită de  Perpessicius, Ed.Minerva, 1973

-POEZII- M.Eminescu- Editura Eminescu,1984- Prefață de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, tabel cronologic de Ion Crețu

– Opera lui Mihai Eminescu-vol.1,2 – G.Călinescu, Edit.Minerva, București,1976

-M.Eminescu- Opere alese- vol.III-ediție îngrijită și prefațată de Perpessicius, Editura Pentru Literatură, 1965

-M.Eminescu-Opere-vol.IV- Teatru-ediție critică, note și variante de Aurelia Rusu, Studiu introductiv de George Munteanu-Ed.Minerva,1978

-Mihai Eminescu- Sfântul Pământ al Transilvaniei – Antologie, prefață,note și comentarii de D.Vatamaniuc, Ed. Saeculum I.O, București, 1997

-Mihai Eminescu–Poezii-Gedichte-Ediție bilingvă-română-germană, Ed.Grai și Suflet- Cultura Națională, București, 1995

-EMINESCU-90 Poezii –Cuvânt înainte de Mircea Ciobanu, Ed.Prometeu-1991

-A doua viață a lui EMINESCU-de N.Georgescu-Ed.Europa Nova, București 1994

-EMINESCU- album- o sută de file din caietele eminesciene-Ed. Didactică și Pedagogică

R.A.Bucuresti, tipărită la Imprimeria ”ARDEALUL”-Cluj, 1997.

-POEZII-M.Eminescu-Prefațată de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, tabel cronologic de  Ion Crețu, Ed. ”EMINESCU”,1980

-EMINESCU în ACTUALITATE-Culegere de articole și comunicări-Coordonarea lucrării: Dan Brudașcu, Ed.SEDAN, 2000.

Misterul morții lui Eminescu-Eminesciene- Ovidiu Vuia, Ed.”PACO”, 1996

-Mihai Eminescu,publicist-”Suntem Români și Punctum”, George Marinescu, Editura Fundației Culturale Române ”Demândarea Părintească”, 1997

-Mihai Eminescu- Rayonnement d-un genie- Anthologie critique et poetique, note liminaire et notices bio-bibliofaphiques par George Apostoiu, Editions Minerva, București, 1989.

-Eminescu și Blajul- Ion Buzași, Editura ”Iriana”, București, 1994

-La poesie d-Eminescu, Edgar Papu, Ed. Știintțifică și Enciclopedică, Bucarest, 1985

-Mihai Eminescu- proză și literatură-Antologie,note și bibliografie de Marin Iancu, cu un Studiu introductiv de Gh.Bulgăr, Casa de Editură ”Petru Maior”, Târgu Mureș, impimarea s-a realizat Tipografia –APP- București.

-EMINESCU- Un secol în Medalii- Expoziție și catalog de Constantin Mălinaș, Cuvânt înainte, de Viorel Horj, Ed.”Mihai Eminescu”,Oradea, 1992.

-PAȘII POETULUI- de Gellu Dorian și Emil Iordache, Ed. Sport-Turism, București, 1989.

-Mihai Eminescu-Luceafărul-Evening Star- Ediție bilingvă îngrijită de Constantin Mălinaș- Asociația Română Pentru EX Libris Oradea, 2004. Traducere de Josef Johann Soltesz.

-Monologul Dramatic Eminescian- Ioan Derșidan,Ed. DACIA, Cluj-Napoca, 2001.

-Mihai Eminescu-Poet și Gânditor, de Eugen.S.Cucerzan,Ed.Grinta, Cluj-Napoca, 2002.

-EMINESCU ȘI ORADEA- Ediție și studii bibliografice de Constantin MĂLINAȘ,

Mesaj Cultural Către Orădeni de ing. Petru Filip. Biblioteca Județeană ”GHEORGHE ȘINCAI” BIHOR, ORADEA, 2000.

-Mihai EMINESCU – Poezii, cu introducere și subt îngrijirea d-lui G.Murnu, cu 12 acuarele- facsimile și numeroase desene de: A.Murnu, Ed.”Națională”-S.Ciornei-București, și tipărită La atelierele”Ramuri”-Craiova în anul 1929, retipărită la la data de 9 ianuarie,1995.

-EMINESCIANA – Șerban Cioculescu, Ed.Minerva, 1985.

-EMINESCU ȘI TRANSILVANIA – D.Vatamaniuc, Ed.DACIA, Cluj-Napoca, 1995

-M.Eminescu- Istorie și Destin-Antologie de Aurelia Dumitrașcu, Prefață de Nicolae-Șerban Tanașoca, Ed.Porto-Franco, Galați, 1993.

 

             Eminescu pentru emigranți!

 

        ”…Românul are o personalitate aleasă și frumoasă, un caracter înclinat spre buna înțelegere, fiind iubitor de societatea omenească în care există, îndiferent de prezența altor suflete de altă origine națională.

       Românul nu iubește simțul discriminării rasiale ori religioase. Cu ocazia unor festivități multiculturale ale Australiei, reprezentanți ai Guvernului referindu-se la aportul etniilor în sudarea Continue reading „Ioan MICLĂU-GEPIANU: Poezia și despre poezia eminesciană – Cărți la biblioteca ”Mihai Eminescu”, CRINGILA, N.S.W” →

Dumitru MNERIE: Cu dragoste și prețuire Profesorului Tiberiu CIOBANU – un reper al culturii și educației timișorene, la împlinirea vârstei de 60 de ani

     Un proverb românesc spune că „neamurile sunt date de Dumnezeu, prietenii ți-i alegi singur”. Totuși, ca o excepție, cred că pe prietenul Tibi Ciobanu Dumnezeu mi l-a scos în cale și mi l-a așezat la suflet. Astfel, mă consider binecuvântat de Dumnezeu și tare norocos să pot simți mereu aproape, la bine și la greu, un OM atât de valoros, atât de implicat în viața culturală a Timișoarei, în comunitatea adevăraților mentori educaționali ai urbei. Spicuind câteva date biobibliografice, aflăm că s-a născut, la 25 septembrie 1960, în oraşul Anina, judeţul Caraş-Severin, a absolvit, în anul 1984, Facultatea de Istorie-Filosofie (specializarea istorie-filosofie), Universitatea din Bucureşti. Este profesor de istorie, grad didactic I, titular în învăţământul preuniversitar (actualmente, la Liceul Teoretic „Vlad Ţepeş” din Timişoara), cu doctorat în istorie din 2008, obținut cu distincţia „cum laude”, avându-l ca mentor pe actualul Președinte al Academiei Române, Ioan Aurel POP. Este fondator şi director al Liceului Teoretic „Vlad Ţepeş” din Timişoara. A îndeplinit și funcția de Director al Liceului „Ioan Slavici” Timişoara între anii 2011-2012. Cariera universitară a început-o în calitate de cadru didactic asociat la Catedra de Istorie a Facultăţii de Litere, Istorie şi Filosofie (actualmente, „şi Teologie”), de la Universitatea de Vest Timişoara, din 1997, iar din 2006 şi la Catedra de Ştiinţe Sociale a Universităţii „Ioan Slavici” din Timişoara. Din anul 2012 a devenit Conferenţiar universitar, titular și Prorector al Universităţii „Ioan Slavici” din Timişoara, îndeplinind aici și responsabilitățile preşedintelui Comisiei de Etică.

         Asumările remarcabile în plan cultural sunt recunoscute în multiple ipostaze: Fondator, director şi redactor-şef al revistei de cultură istorică „Columna 2000”; Membru în Colectivul de redacţie al revistei de cultură istorică „Clio” din Timişoara; Membru în Colectivul de redacţie al periodicului de cultură şi educaţie „Demnitatea” din Timişoara; Membru în Colectivul de redacţie al revistei „Lumina divină” din Timişoara; Realizator şi moderator al emisiunilor „Dincolo de catedră” şi „Pagini de istorie” (perioada 2001-2006), precum şi al emisiunii „Convergenţe”, începând cu 2006, de la TV „Tele Europa Nova” Timişoara; Preşedinte al Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” din România – Filiala Timiş din 2003; membru în Consiliul Director al Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” din România; Fondator şi prim vicepreşedinte al Despărţământului „Ioachim Miloia” Timişoara al Astrei; Fondator şi secretar general al Societăţii Culturale „Patrimoniu” Timişoara; Membru de onoare al Societăţii Literar-Artistice „Tibiscus” din Uzdin-Serbia, din 2001; Membru de onoare al Societăţii Literar-Artistice „Sorin Titel” din Banat, din 2003; Membru de onoare şi membru în Consiliul de Conducere al Societăţii Cultural-Patriotice „Avram Iancu” din România – Filiala Timişoara, din 2002; Membru al Asociaţiei Istoricilor Bănăţeni, din 1997; Membru-fondator al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România – filiala Timiş şi responsabil al Secţiei de Istorie Medie a acesteia; Membru al Ligii şi Fundaţiei „Mareşal Ion Antonescu” din România – Filiala Timiş; Membru-fondator al Asociaţiei Arhiviştilor şi Prietenilor Arhivelor Timişoara; Membru al Fundaţiei Regionale de Interes Public „Sine Ira” şi responsabil al Departamentului P.R. al acesteia; Membru al Asociaţiei Profesorilor de Istorie din România „Clio” – Filiala Timiş; Membru al Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din Ministerul de Interne – Filiala Timiş; Vicepreședinte al Ligii Scriitorilor din România – Filiala Timişoara, Banat, membru de onoare al Academiei Pontificale Internaționale Mariane de la Vatican.

            Este firesc să fie apreciat, într-o oarecare măsură și prin o serie de ordine, titluri, distincţii, premii, diplome şi medalii, conferite şi acordate, printre care se pot remarca: Ordinul „Meritul pentru Învăţământ” în grad de Ofiţer, pentru abnegaţia şi devotamentul puse în slujba învăţământului românesc, pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea şi promovarea cercetării ştiinţifice din ţara noastră, conferit prin Decret Prezidenţial, în anul 2004; Ordinul „Crucea Memoriei”, în semn de înaltă preţuire în lupta contra comunismului, conferit de Uniunea Participanţilor la Conflictul Militar (1991-1992) din Republica Moldova, în anul 2005; Premiul „Pro Cultura Timisensis”, pentru întreaga activitate desfăşurată şi merite deosebite în promovarea artei şi culturii timişene,acordat de Consiliul Judeţean Timiş, în anul 2006; Titlul de „Membru de Onoare” şi „Medalia pentru Merite Deosebite”,în activitatea de cinstire a Eroilor Neamului Românesc, acordate de Consiliul Director Central al Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor” din România, în anul 2006; Distincţia „Diploma Gheorghe Lazăr clasa a III-a”, pentru merite deo­sebite în activitatea la catedră şi rezultate remarcabile obţinute în formarea şi educarea tinerilor, acordată de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, în anul 2007;  Premiul „Jurnalistul anului 2012”, pentru izbânda credinţei în ziaristica independentă, pentru înalta pâlpâire a spiritului de jurnalist stând de veghe la izvoarele adevărului, pentru cinstita slujire a cuvântului scris, pentru tenacitatea cu care apără limba română, pentru că este făptuitor de dreptate şi pentru curajul de a fi corect, conferit de Societatea Literar-Artistică „Tibiscus” din Uzdin, Voivodina-Serbia, în anul 2012; Diploma „Silvius Bata Miclea”, pentru contribuţii deosebite în afirmarea şi promovarea jurnalisticiiadevărate şi independente în spaţiul Banatului, conferită de Societatea Literar-Artistică „Tibiscus” din Uzdin, Voivodina-Serbia, în anii 2008, 2009, 2010 şi 2011; Premiul cultural „Tibiscus”, pentru contribuţii la promovarea şi afirmarea valorilor cultural-spirituale româneşti în spaţiul banatic, conferit de Societatea Literar-Artistică „Tibiscus” din Uzdin, Voivodina-Serbia, în anii 2009, 2010 şi 2012; Premiul cultural „Gheorghe Bulic”, în semn de profundă mulţumire şi recunoştinţă pentru contribuţia majoră la păstrarea, afirmarea şi promovarea identităţii cultural-naţionale, a spiritualităţii şi demnităţii românilor din Serbia, conferit de Societatea Literar-Artistică „Tibiscus” din Uzdin, Voivodina-Serbia, în anii 2008 şi 2011; Premiul „Dr. Gligor Popi”, în semn de recunoştinţă şi continuă aducere aminte pentru contribuţia adusă la păstrarea obştei româneşti cât şi pentru merite deosebite în promovarea ideilor umaniste şi cultivarea şi afirmarea valorilor istoriei româneşti, conferit de Societatea Literar-Artistică „Tibiscus” din Uzdin, Voivodina-Serbia, în anul 2012; Nominalizat cu emisiunea „Dincolo de catedră”, în cadrul Concursului „Premiile Jurnalismului de Educaţie” (secţiunea Televiziune), ediţia 2004, organizat de către Comisia Naţională a României pentru UNESCO.

            Până în prezent, a adus o contribuție excepțională la îmbogățirea literaturii de sorginte istorică prin cele 25 de cărţi publicate până în prezent, cum ar fi: Victorii celebre ale oştilor române, Ed. Brumar, Timişoara, 1997; Mihai Viteazul, domnul primei uniri, Ed. Brumar, Timişoara, 1998; Domnii îndelungate în istoria românilor, Ed. Eurostampa, Timişoara, 1999; Domnitori şi regi de seamă din istoria poporului român, Ed. Excelsior, Timişoara, 2000; Domnitori nedreptăţiţi din istoria românilor, Ed. Marineasa, Timişoara, 2001; Oştile române şi cruciadele antiotomane, Ed. Excelsior Art, Timişoara, 2002; Voievozi desăvârşitori ai statelor medievale Ţara Românească şi Moldova (ediţie bilingvă româno-engleză), Ed. Excelsior Art, Timişoara, 2003 (cu sprijinul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului); Incursiuni în istoriografia românească referitoare la Banatul medieval (ediţie bilingvă româno-engleză), Ed. Excelsior Art, Timişoara, 2004 (cu sprijinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării); Douăsprezece povestiri adevărate despre Mihai Viteazul (ediţie bilingvă româno-engleză), Ed. Eurostampa, Timişoara, 2005; Domnitori români mai puţin cunoscuţi, Ed. Excelsior Art, Timişoara, 2005 (cu sprijinul Agenţiei Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică); Voievozi şi domnitori români (sec. XIV-XVI), Ed. Excelsior Art, Timişoara, 2006 (cu sprijinul Agenţiei Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică); Domnii scurte dar însemnate în istoria românilor, Ed. Zamolsara, Timişoara, 2007 (cu sprijinul Consiliului Judeţean Timiş); Cele mai scurte trei domnii din Evul Mediu românesc (ediţie bilingvă româno-franceză), Ed. Eurostampa, Timişoara, 2008 (cu sprijinul Consiliului Judeţean Timiş); Banatul medieval în viziunea istorică a lui Patriciu Drăgălina, Ed. Eurostampa, Timişoara, 2008; Monografism bănăţean (Istoria medievală a Banatului reflectată în monografiile alcătuite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea), Ed. Eurostampa, Timişoara, 2008; Istoriografia românească de la începutul secolului al XIX-lea până la Marea Unire privitoare la Evul Mediu bănăţean, Ed. Eurostampa, Timişoara, 2008 (cu sprijinul Consiliului Judeţean Timiş); Cercetarea istorică românească din secolul XIX şi prima jumătate a veacului XX privind epoca medievală în Banat. Sinteză (ediţie bilingvă româno-engleză), Ed. Eurostampa, Timişoara, 2009. Ion Vodă cel Viteaz, o viaţă eroică şi un sfârşit tragic, Ed. Eurostampa, Timişoara, 2009 (cu sprijinul Consiliului Judeţean Timiş); Istoriografia românească din perioada 1918-1948 referitoare la Evul Mediu bănăţean, Ed. Eurostampa, Timişoara, 2009 (cu sprijinul Consiliului Judeţean Timiş); Cărturari români cu preocupări referitoare la istoria medievală a Banatului. Cuprinderi biobibliografice, Ed. Eurostampa, Timişoara, 2010 (cu sprijinul Consiliului Judeţean Timiş); Istoriografia românească din secolul al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea referitoare la Banatul medieval, vol. I-II,Editura Eurostampa, Timişoara, 2010 (cu sprijinul Consiliului Judeţean Timiş); „Fortissimus  athleta Christi”, Iancu de Hunedoara 555,Editura Eurostampa, Timişoara, 2011 (cu sprijinul Consiliului Judeţean Timiş); Istoria medievală a Banatului reflectată în opera lui Ioachim Miloia,Editura Eurostampa, Timişoara, 2012 (cu sprijinul Consiliului Judeţean Timiş); O prezentare a cadrului istorico-geografic al Banatului medieval,Editura Eurostampa, Timişoara, 2012 (cu sprijinul Consiliului Judeţean Timiş); Integrarea cercetărilor istorice referitoare la Banatul medieval în mișcarea generală istoriografică românească (ediţie bilingvă româno-engleză), Editura Eurostampa, Timișoara, 2013 (cu sprijinul Consiliului Județean Timiș). Dar, nu se oprește aici, având în pregătire: Ţara Românească de la Basarab I „Întemeietorul” la Mircea cel Bătrân; Istoriografia românească din secolul al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea referitoare la Banatul medieval, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită; O istorie a ştiinţei şi tehnicii din Banat.  

            De asemenea, este autorul a peste 570 de studii şi articole publicate şi peste 250 de comunicări ştiinţifice susţinute.

         De ziua specială a Profesorului – doctor în istorie, aș vrea să mă refer la demnitatea cu care pune, dezinteresat, în valoare personalități cu contribuții evidente pentru cultura românească, chiar după trecerea lor în eternitate. De fiecare dată când amintește cineva de Aurel TURCUȘ, prietenul Tibi, are o reacție încărcată de sinceră emoție, dar, în același timp transmite emoție auditoriului, prin prezentarea unor fapte mai mari sau mai mărunte argumentându-i meritele, dar și recunoscându-și cu mândrie postura de discipol, iar, cu smerenie îi adresează rugămintea sfântă, ca de-acolo de sus Aurel să-l mai îndrume către fapte bune. O asemenea excepțională faptă este și Festivalul-concurs internațional de creație cultural-artistică și educativ-științifică de inspirație religioasă „Lumină lină – in memoriam Aurel Turcuș”.

         De fiecare dată m-am simțit onorat să particip, (în calitate de președinte al Consiliului Academic al Universității „Ioan Slavici” din Timișoara, reprezentând astfel Fundaţia pentru Cultură şi Învăţământ „Ioan Slavici” din Timişoara, ca și co-organizator), la Simpozionul organizat în mod tradițional, care cuprinde în program, la loc de cinste, ceremonia de decernare a premiilor. Anul acesta , respectând întru-totul condițiile de pandemie determinată de noul corona-virus, recent, în 18 septembrie, Biserica Parohiei Ortodoxe Timișoara-Dacia, având hramul „Pogorârea Sfântului Duh”, a găzduit a XVII-a ediție, avându-l, ca de fiecare dată în centrul acțiunii pe Tiberiu Ciobanu, conducând cu emoție și responsabilitate derularea tuturor momentelor cuprinse în programul temeinic pregătit, încărcat cu multe date și momente importante. Din context s-a putut reține faptul că Liceul Teoretic „Vlad Ţepeş” Timişoara a fost unitatea școlară inițiatoare și organizatoare a manifestării, avândul ca responsabil de proiect și președinte al Comitetului de organizare, în mod firesc, pe conf. univ. dr. Tiberiu CIOBANU.

            Programul simpozionului a cuprins: un Ceremonial de deschidere; o Binecuvântare a lucrărilor simpozionului de către Prea Onoratul Părinte dr. Ioan BUDE (președintele de onoare al Comitetului de organizare); un Cuvânt de salut din partea organizatorilor și a invitaților de onoare (Prea Onoratul Părinte dr. Ionel POPESCU, Vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei; lect. univ. dr. Adela POPA, șef Serviciu Cultură, Învățământ, Minorități și Sport din cadrul C. J. Timiș; prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU, prof. Doina DRĂGAN, președinte al Ligii Scriitorilor Români – Filiala Timișoara (Banat); Ana ZLIBUȚ, prim vicepreședinte al LSRTB; dr. ing. Ștefan DUNĂ, Universitatea „Politehnica” Timișoara; jr. Dumitru BUȚOI, vicepreședinte al Filialei „Valeriu Braniște” Timiș a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România; prof. Monica CONDAN, redactor-șef al revistei de cultură „Coloana infinitului”; scriitorul Ticu LEONTESCU; revoluționarul Ioan SAVU; poeta Ana CAIA, soția regretatului om de cultură Aurel Turcuș.

         Decernarea premiilor a fost realizată de însuși sufletul acțiunii, prof. dr. Tiberiu Ciobanu și de către prof. Alina Doinița Șușoi (consilier educativ al Liceului Teoretic „Vlad Ţepeş” Timişoara, co-responsabil de proiect și secretar general al Comitetului de organizare).

          Laureatul Marelui Premiu «Aurel Turcuș» a fost Adrian Dinu RACHIERU, pentru întreaga activitate de creație literară de inspirație religioasă.

 

        La SECŢIUNEA «DIN LARGA ROMÂNITATE», Premiul de Excelență «Zarişti etnice»: Melania RUSU-CARAGIOIU (Canada), pentru creațiile sale literare de inspirație religioasă. Premiul I «Zarişti etnice»: Gabi Aurel COSTEA (SUA), pentru poezie de inspirație religioasă.

         La SECŢIUNEA «PROZĂ ÎN VOLUM» Premiul de Excelenţă «Dosoftei»: Eugen DORCESCU, pentru volumul Îngerul adâncului.

         Premiul Special «Dosoftei»: Speranța Doina CĂTANĂ, pentru volumul Aripile primului zbor.

         La SECŢIUNEA «POEZIE ÎN VOLUM» Premiul de Excelență  «Dosoftei»: Constanța Sylvia HÂRCEAGĂ, pentru volumul Când nopțile miros a crizanteme,

Amalia PETROV, pentru volumul Poezie de carbon, Flory IGNA, pentru volumul Iubit de Dumnezeu, Rovena BRÎNZAN, pentru volumele Ce-aș fi fără Tine? și Zorii învierii.

         Premiul I «Dosoftei»: Speranța Doina CĂTANĂ, pentru volumul Anotimpurile vieții, iar Premiul Special «Dosoftei»: Monica CONDAN, pentru volumul Albastru vital.

La SECŢIUNEA «POEZIE», Premii de Excelenţă: Petru Vasile TOMOIAGĂ, Ana CAIA, Ștefan DUNĂ, Jean CICLOVEANU, Tabita CURACIUC. Premiul I: Simion Felix MARȚIAN (Vulcan, jud. Hunedoara), Viorica BORDÎNC (Târgu-Jiu, jud. Gorj), Vasile Livius IANOȘEV, Premiul II: Iuliana LEONTIUC, Laura LEONTIUC, Florea CONSTANTINESCU, Premiul III: Vasile BRADU, Gheorghe ȚEPENEU (Reșița, jud. Caraș-Severin), Vasile PINTEA.

         La SECŢIUNEA «PROZĂ» Premiul de Excelență: Ticu LEONTESCU, iar Premiul I: Carmen GAŞPAR

         La SECŢIUNEA «ESEU» Premiul de Excelență: Mirela-Ioana BORCHIN-DORCESCU, Ștefan DUNĂ. Premiul I: Vlad Rusalin Tiberiu SARCA, (elev în clasa a X-a Științe Sociale 1 la Liceul Teoretic „Vlad Țepeș” Timișoara)

La SECŢIUNEA «DIDACTICA», Premiul de Excelenţă: Patricia Elida PISANO, Premiul I: Otilia BREBAN, Diana SARCA.

         La SECŢIUNEA «ARTE PLASTICE ŞI MUZICĂ» Premiul de Excelenţă «Pro arte»: Michaela Aurelia LEAHU, Consuela GRIGORESCU. Pentru creaţie plastică Premiul I «Pro arte»: Colectivului de elevi al Cercului de pictură „Nicolae Grigorescu” de la Liceul Teoretic „Vlad Ţepeş” Timişoara și elevelor Alina GRUICI (clasa a VII-a), Amalia AGACHI (clasa a VIII-a), Daria BARATH (clasa a VIII-a), Dariana DARĂU (clasa a VIII-a), Dragana IANCULOVICI (clasa a VIII-a), de la Liceul Teoretic „Vlad Ţepeş” Timișoara și Andreea-Elena MNERIE (clasa a IX-a) de la Liceul Tehnologic „Ion I. C. Brătianu” Timișoara), pentru creaţie plastică religioasă. Premiul de Excelenţă «Pro arte»: Preot Florin Ionuț FILIP, pentru creaţie literar-muzicală. Premiul I «Pro arte»: Maria Livia ILCĂU pentru creaţie literar-muzicală.

         La SECŢIUNEA «PUBLICISTICA» Premiul de Excelență: Laurenţiu NISTORESCU, pr. dr. Marius IOANA, pr. lect. univ. dr. Marius FLORESCU pentru promovarea sacrului şi a Continue reading „Dumitru MNERIE: Cu dragoste și prețuire Profesorului Tiberiu CIOBANU – un reper al culturii și educației timișorene, la împlinirea vârstei de 60 de ani” →