Lucian GRUIA: GEORGETA BLENDEA ZAMFIR – SIMFONIE ÎN DOI

Recentul roman al scriitoarei Georgeta Blendea Zamfir, „Simfonie în doi”, reprezintă, aşa cum arată şi titlul, o poveste de dragoste. Dar nu oricum. Este un basm modern, eroii, Georgiana şi Nid comunică prin unde Theta, citindu-şi gândurile. Ei s-au cunoscut prin internet şi au ajuns la o dragoste necondiţionată. Cei doi aveau legături cu extratereştri, Nid poposind frecvent pe nava lor. Georgiana studiase Qigong şi Theta Healing reuşind să-şi vindece bolile ei şi ale familiei. Ea era şi scriitoare, propunând în scrierile sale o Nouă Ordine Mondială, bazată pe armonie.

În cuvântul de încheiere al cărţii, autoarea afirmă că a înţeles că astăzi nu se mai citesc tomuri masive şi ca atare scrie foarte concentrat. Ceea ce ne caracterizează astăzi este VITEZA. Iată că acest lucru a fost spus încă în 1910 de către F. T. Marinetti în manifestul curentului avangardist, futurismul. Cităm un fragment semnificativ: „Noi afirmăm că măreţia lumii s-a îmbogăţit cu o frumuseţe nouă: frumuseţea vitezei! Un automobil de cursă… e mai frumos decît Victoria din Samotrace.”

Ca atare, Georgeta Blendea Zamfir nu scrie cu pixul ci cu mitraliera. Ea descrie cu viteza gândului întâlnirile Georgeanei cu Nid, în Anglia (Londra, Guilford), Dubai şi România (Cristian, Sâmpetru, Sighişoara, Vărful Omul). Îndrăgostiţii, lideri mondiali, îşi construiesc un castel în Poiana Zimbrului într-un peisaj de vis.

Întâmplările au un liant, scenele de dragoste naturaliste dintre Nid şi Georgiana. Pe ei îi lega nu numai pasiunea fizică ci şi dorinţa de a face bine omenrii, opunându-se poluării şi parcticând gândirea pozitivă. În acest moment ne rupem de futurismul anarhist, care nega toate valorile artei dinaintea apariţiei sale, întrucât Georgeta Blendea Zamfir cultivă umanismul şi armonia în lume.

Dar relaţia Georgiana – Nid nu evoluează numai ascendent. Georgiana, cuprinsă de gelozie, ascultând de un zvon neîntemeiat precum că iubitul ei ar avea o metresă, rupe pregătirile de nuntă programată fastuos la Viena, şi se retrage în singurătate. Dar iată că nava lui Nid soseşte la Geogiana şi în final, autoarea lasă să se înţeleagă că îndrăgostiţii se vor împăca.

Continue reading „Lucian GRUIA: GEORGETA BLENDEA ZAMFIR – SIMFONIE ÎN DOI”

Georgeta BLENDEA-ZAMFIR: RESTITUTING TO THE WORLD THE ANCESTRAL CULTURE OF THE BLACK SEA

Danube – Carpathian Mountains area

The world knows nothing about the oldest culture and excluded it from the other countries. Blown away by Sanlada the European writers in the romantic time had focused on revealing the treasure trove of Sanskrit language.  As Sanskrit points out it means a fantastic writing having preserved its name springing from Black Sea – Danube – Carpathian Mountains area, briming with the most impressive cultural values, as proven in the monumental work ”The Ancestors of the Romanians”, in particular the fourth book ”The Prehistory of Dacia”.

”The Prehistory of Dacia” like the entire four book work comprises archeological discoveries commented on by pundits all over the world, and displayed in museums. I watched lately on TV the most important gold treasure, symbol of the unthinkable riches our forbears were having. As the word goes, ”The Hen with the Golden Chickens” belongs to the Goths – it’s telling that the author Carol Lundius, a writer at the Swedish court, had published around 1600 the book ”Zalmoxis, the First Getae Legislator”, highlighting the ancient author Iordanes who was talking about Getaes as Goths. Therefore, the Getaes had been Goths.

This fact of forbidding our forebears for 1000 years from history, by the ancient authors included (those mentioning the words Dacians and Dacia were beheaded) is hardly overstated here.

To be continued…

 

Professor Georgeta BLENDEA-ZAMFIR

Writer, Doctor Honoris Causa

The Chair of the Dacia-Romania Academy ((Brasov branch)

Nominated for the Nobel Prize

Tetha Healing Diploma

Gi-Gong Diploma

Parent of the Country

 

Georgeta BLENDEA-ZAMFIR: REDAREA MAPAMONDULUI A CULTURII ANCESTRALE DIN SPAȚIUL CARPATO-DANUBIANO-PONTIC

Mapamondul nu cunoaște cea mai veche cultură şi a exclus-o din rândul culturilor lumii. Impresionaţi de „Sanlada” scriitorii din epoca romantică, aflaţi în ţările europene s-au axat pe revelarea comorilor sanscritei. Aşa cum evident indica sanscrită înseamnă scrierea sfântă şi ea şi-a păstrat relevanta denumire de la provenienţa din spaţial carpato-danubiano-pontic, bogat în cele mai impresionante valori culturale, cum o demonstrează monumentala lucrare „Strămoșii Românilor”, în special al patrulea volum „Preistoria Daciei”.

„Preistoria Daciei” ca şi întreaga lucrare în patru volume, conţine descoperirile arheologice, comentate de arheologi din toată lumea şi introduce în muzee. Recent am văzut pe TV cel mai de seamă tezaur aurifer, simbol al comorilor aurifere în care strămoşii noştrii erau deosebit de bogaţi. Se spune: – „„Cloşca cu puii de aur” aparţine goților – este relevant faptul că autorul Carolus Lundius, un scriitor de la curtea Suediei, în jurul anilor 1600 publică cartea „Zalmoxis primul legiuitor al geților” evidenţiindu-l în prim plan pe autorul antic Iordanes, care vorbim de geţi aşează în paranteză goţi. Deci goţii erau geţi.

Situaţia aceasta a interzicerii strămoşilor noştri, 1000 de ani în istorie inclusiv a anticilor autori (li se tăia capul celor care pronunţau cuvintele dac şi Dacia) este de asemenea greu de a se revela.

 

Va urma…

–––––––––––––––––

Prof. Georgeta BLENDEA-ZAMFIR

Scriitoare, doctor Honoris Causa

Preşedinta Academiei DacoRomâne (Filiala Braşov)

Nominalizata pentru premiul Nobel

Diploma: „Părinte al Patriei”

Brașov, 20 decembrie 2020

Georgeta BLENDEA-ZAMFIR: Diamante sclipiri (poem quinquepartibus)

1

pe-ntins de hexagonali albi fulgi

se zbat speranțe mirifice…

să nu le alungi

din GENAR albastru intuitiv

cu ton de iarnă persuasiv

adastă în miraj încrederea

candela aprinsă, minunea

serilor de LERU-I LER

cu lumânări aprinse către cer

e iz de aur, smirnă și tămâie

pe flacăra nestinsă care suie

în brațe deschise, divine

ce-n sărbători cântă ca Grieg în tine

 

2

transcendență printre nori

ne dă amplu fiori

în brațe cu continuă iubire

prilej – ca la Ravel – de intalnire

alungă visul negru, greu

din suflet bântuit mereu

de amplele tristeți ale timpului

râd în față

valențele destinului

râu repede sclipitor

umplut de picuri dintre nori

aduce în inima

speranța zorilor de zi cu dimineața

 

3

mioritic merg inspre destin

icoane stau în față și mă închin

pioșenia mirific susură în față

prin rugă sufletul se înalță

dragostea – aura din cer

mă îndeamnă aprig ca să cer

milostenia clipei de dor

trăirea ei dulce fior

o, fericire, sunt dator

în mine amplu să cobor

neagra viață

întreg propusă

de Dumnezeul mare nu e admisă

 

4

minune e datina de aur

din ancestralitate scump tezaur

mă-ndeamnă gândul cel hain

la durere, tristețe, chin să mă închin

nămeții vin cu voaluri albe

în fericirea MAMEI GEEA

să se scalde

Continue reading „Georgeta BLENDEA-ZAMFIR: Diamante sclipiri (poem quinquepartibus)”

Georgeta BLENDEA-ZAMFIR: Inducția simbolului albastru

Etufarea din ziua de azi, în lipsa exterioară de cultură, sensibilitate și, nu în ultimul rând, omenie, determină Domnului Doctor Atanasiu Bogdan-Ovidiu-Costin intrarea într-o stare de refulare, de adâncire în subconștient. Sigismund Freud ne spune că dacă un om este mai profund, mai sensibil, mai cult, profesionist acerb, refularea se produce intens. Aceasta în condițiile unui mediu ostil, când vibrațiile unei personalități complexe ca cea a lui Ovidiu Atanasiu sunt înnăbușite la tot pasul.

Defularea este necesar să se producă, iar în cazul unui personaj de basm ca cel al Doctorului școlit la Paris, doar sublimarea are loc. Discursul intens, punctat de un suflet multiplu dimensionat, este o aspirație spre transcendent. Linie de foc țâșnita din originile sacerdotale ale familiei nobiliare după ramura moldavă a neamului, aspirația domnului doctor nu se oprește, călătorește preastral, alimentată de o genealogie familială de excepție. Cuvintele în căutarea perfecțiunii devin poarta ca într-un subconștient umplut de bogăție.

Muzica lui Berlioz încarcă vaduri de râu sclipitor, răcoros, în care să curgă liniștit, calm, demn, ca ale patriei spre care Ovidiu s-a întors de la Paris ca la o chemare a ancestralității genetice. Plasat în sferele astrale, divine, transcendente, spiritul unui adevărat erou, vibrează în căutarea căii ce va aduce o revărsare de ape pure ale omenescului pe Mapamond. Baia mocirloasă care a ajuns societatea, fără modele demne, impunatoare, nobile, ca cele ale eroilor lui Racine si Corneil, se cere purificată, mai bine zis apa înlocuită ca într-o baie cu mult spumant, aromitor, binefăcător, sfințit, va trebui să calce noua generație.

Modelul este Doctor Bogdan-Ovidiu-Costin Atanasiu care, purtând povara pe umerii puternici ai unei educații familiale impreganate de marile valori spirituale romanești, găsește calea prin scris să își comunice acumularile vaste în mediile de cultură și știintă. Aspirația transcendentă nu își găsește revelatia decât în sălile de operă, unde muzica, rafinată prin  studiul intens al protagoniștilor, i se oferă, dându-i satisfacția împlinirii. Într-o lume în care fizicul este de vanzare, prostituția la tot pasul, imoralitatea, nimic nemaicunoscând puritatea întâlnirilor de Dragobete ale frumoaselor fete, pulsiunile ovidiene intensifică trăirea în spații divine, unde caută fericirea cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe om.

Continue reading „Georgeta BLENDEA-ZAMFIR: Inducția simbolului albastru”

Georgeta BLENDEA-ZAMFIR: Aura Zen în creația artistei Ramona Pintea

Născută în 22 iunie, la solstițiul de vară, în preajma Sânzienelor și a Zilei Iei românești, Ramona a luminat cu ochii ei negri, privindu-mă din căruciorul ei roșu, viața mea întreagă. La castelul, unde s-a descoperit statuia șarpelui care simbolizează energia Kundalini, mergeam seara după lapte, așteptându-l pe tatăl ei, cel mai frumos bărbat cu ochi albaștri, descendent din conții Bucevski, veniți din Polonia în jurul anilor 1600.

Talentul Contelui Epaminonda Bucevski, l-a moștenit Ramona, numită așa de mine după cântecul spaniol „Ramona”, când am înregistrat-o la starea civilă din Medgidia. Pictorul Epaminonda Bucevski a fost prieten cu Mihai Eminescu; poza lui se află în Istoria Literaturii Române de la origini până în prezent a lui George Călinescu pentru care în liceul de pe Calea Bucureștilor Brașov, am făcut o mare pasiune inspirată de profesorul meu de limba română, Petre Homoceanul. Influența pictorului Epaminonda Bucevski s-a exercitat asupra mea văzându-i o icoană încadrată într-o ramă de tablou plină de strălucire aurie. Admirația pentru pictor a crescut cunoscându-i la Suceava mulți pictori descendenți, trăind în vile luxoase.

Cea mai impresionată persoană din familia lui Epaminonda Bucevski a fost pictorița Lidica Barbacaru soție a unui consul care descindea din familia lui Dimitrie Anghel, cântărețul florilor, mai ales în volumul „În grădină”. Eram gravidă cu Ramona când alcătuiam lucrarea pentru diploma de licență cu tema „Antume și postume eminesciene”.

L-am impresionat pe profesorul bibiloteconom Dan Simonescu și pe asistenții Mihai Zamfir și Ștefan Cazimir. Cred ca această atmosferă genetică a generat la Ramona o multitudine de valențe creatoare care au dus-o până a ajunge în a fi o mare pictoriță cu expoziții în Miami, în Londra, Brașov, București. Fazele ei artistice sunt bogate în picturi pe aceeași temă. Cuplurile din „faza albastră” impresionează prin „senzualitate, sexualitate, expresivitate” cum a afirmat managerul de la ArtFUSION Galery din Miami SUA.

Următoarele faze „în orange” impun flori magnifice, flori din rai, cum a afirmat artista Doina Ghițescu, în tabloul de dimensiunea unui perete.

„Simfonia verii” evidențiază tablouri privind natura, elementele subacvatice, ca în poezia eminesciană în care este văzut Zeul Odin.

Pasiunea pentru animale a determinat-o pe Ramona să le înfățișeze cu o expresivitate proprie umanului. Leul din tablourile ei îl simbolizează pe soțul ei, marea iubire, care este zodia leului. Vis-a-vis de femeie, soție, iubită, simbolul leului manifestă respect, admirație, adorație. Tabloul s-a vândut în multe printuri în expozițiile din galeriile londoneze. Fiind o artistă pictor a facebook-ului pusă în valoare de numeroase cronici din reviste străine, Ramona a devenit prin căsătorie cu un descendent al lui Pintea Viteazul, excepțional interpretat de marele Florin Piersic, realizează o serie de tablouri care pun în valoare expresivitatea feminină. Văzută ca o regină, femeie devine în tablouri un simbol al expresivității. Fiecare lucrare impune o altă expresie, o altă stare de spirit ca: „demnitatea”, „admirația”, „tristețea”, „melancolia”, etc, etc. Artista Ramona Pintea, vinde în momentul de față cu mare succes pe mapamond. Din America i se comandă „Femeia Regină” care să fie realizată pe tablou de mare dimensiune. Prin expresivitatea personajelor sale, artista Ramona Pintea deschide un nou curent în pictură, Culrentul expresivității. Este o maestră a culorii, școlită în Londra. Conștiincioasă și harnicălllll, avea caiete cu picturi cu marii pictori ai lumii: Tintoretto, Michelangelo, Rubens, Leonardo Da Vinci, etc, etc.  Avea caiete după postere colorate, care au inițiat-o în arta culorii. Avea caiete după model, care i-au indus capacitatea de a reda corpul uman. În felul acesta siluetele modelelor din casa ei de modă Monice din Londa, au determinat-o să creeze splendide rochii vândute în marile magazine londoneze. Cu banii strânși timp de 20 de ani la Londra, familia Pintea, a intrat într-un grup de investitori străini în România.  Soțul Ramonei, Continue reading „Georgeta BLENDEA-ZAMFIR: Aura Zen în creația artistei Ramona Pintea”

Georgeta BLENDEA-ZAMFIR: TAINA SCRISULUI (117) – DE LA MAGMĂ LA STEA

„De la magmă la stea”

(Lucian Blaga)

Sub teiul ce ploua cu flori aurii parfumate, stăteam zile întregi citind din teancul de cărți cu basme. Greu făceam rost de povești, în special de la învățătorul meu, dl. Munteanu. De multe ori am retrăit momentul jenant când ducându-mă să cer cărți, dormea împreună cu soția sa. În carul care mă ducea în Poiana Zimbrilor, unde familia mea stătea câte o săptămână să facă fânul, citeam cărțile lui Jules Verne. În clasa a șasea după lectura cărții „Insula misterioasă”, impresionată profund de existența unui submarin am luat hotărârea să devin scriitoare.

Această hotărâre m-a purtat în viață pe cărări prăpăstioase, dureroase. Mi-am pierdut chiar și marea mea iubire, pe soțul meu când mi-a declarat: „M-am săturat de examenele tale, de concursuri, de scrieri, etc. etc.” Parcă m-ar fi lovit cu o bâtă în cap. A fost unul din motivele pentru care l-am părăsit. Descindea din conții Bucevschi veniți din Polonia în jurul anilor 1600. Ruda, pictorul Epaminonda Bucevschi cu atelier la Viena, a fost prieten cu magnificul Mihai Eminescu.  Există poza lui în „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” a lui George Călinescu.

Soțul meu era foarte frumos, cu ochi albaștri, mai frumoși decât ai lui Richard Burton, cu o inteligență surprinzătoare și un umor debordant. Trei ani după despărțire m-am zvârcolit în pat lipsindu-mi mereu brațele lui, din nopțile mele. La 15 ani mi-a apărut într-o revistă a timpului o nuvelă. În liceu îmi descriam minunatul meu loc natal Teliu, înconjurat de dealuri cu păduri în diferite culori prin anotimpuri. Acest motiv al anotimpurilor fiice ale Mamei Geea, Zeița Pământului, Mama Geților, a rămas în toată creația mea literară. La cenaclul literar din liceul de pe Calea Bucureștilor Brașov, îmi discuta aceste descrieri, poetul Ermil Rădulescu. Sub balconul vilei mele de pe strada Lunii, îmi cânta serenade un tânăr îndrăgostit care mă cerea de soție, băiatul preotului din Bran. („Eu merg la facultatea de litere pentru a mă face scriitoare”, îi răspundeam semeață; dar drumul, o să vedeți cât de greu a fost.)

Profesorul meu de limba română din liceu, scriitorul Petre Homoceanul, care a publicat ca și Lucian Blaga în revista brașoveană „Claviaturi” – în care și eu public -, mi-a impregnat dragostea pentru George Călinescu; am vibrat intens pe marginea acestei personalități care ca și Mihai Eminescu studia zile întregi, folosind multă cafea. Citeam cărțile literaturii universale, iar în patul meu mă înfioram de atrocitățile din „Pădurea spânzuraților” a lui Liviu Rebreanu. La susținerea doctoratului, în sala plină de flori aduse de public, am fost întrebată dacă am soarta Anei – alesesem Liviu Rebreanu – am reușit să am replica zdrobitoare, a impresiei pe care Liviu Rebreanu, reprezentantul literaturii române pe mapamond, a avut-o asupra mea încă din adolescență.

Cu nota mare de la bacalaureat pe marginea necuprinsului poet Eminescu, m-am dus la pregătirea pentru admitere la București. Tatăl meu care a venit din Rusia pe jos, un ardelean de o forță impresionantă, cu un mare talent de povestitor, își făcuse prieteni de seamă în război și mi-a obținut meditații la o profesoară de limba română, de mare notorietate în București. Mă împrietenisem cu o domnișoară care m-a dus la Gopo. Doar noi două am întârziat la examenul de admitere. M-am întors acasă. Mama mea, harnica Ana, desfăcea porumb în șură. Nu voiam să rămân la țară, doream să fiu scriitoare. Cred că o aură divină, o lumină în care m-a predestinat Leonardo da Vinci de la care ulterior am primit o scrisoare, a făcut ca preotul Soare, care o aprecia mult pe mama, să ne anunțe că se mai dă o sesiune de admitere la Iași. Mi-a recomandat o rudă la care am stat.

La admitere, impresionat decanul m-a întrebat unde am făcut liceul. Fusesem invitați mulți candidați să mergem la franceză-engleză, unde erau mai multe locuri, dar eu am ales încă odată la limba română; tenacitatea de a deveni scriitoare m-a destinat încă o dată la un drum greu, să fiu profesoară la țară; la limba română n-au fost niciodată în timpul comunismului concursuri pentru a accede la oraș. Ca studentă participam la cenaclul „Mihai Eminescu” din Iași alături de studenți care ulterior au devenit scriitori, de exemplu Cristian Simionescu! El a primit premiul „Mihai Eminescu” de la Botoșani.

De asemenea scriam la romanul „Zalmoxis” impresionată de Cella Delavrancea în stil proustian, cu simboluri ca într-o pictură de Botticelli, apreciat de Constantin Noica, (Mihai Antonescu a afirmat că este un roman pentru inițiați) pe care l-am dus la Editura Junimea unde era director Virgil Cuțitaru care mă aprecia foarte mult; redactoarea de carte, comunistă, n-a înțeles nimic din romanul structurat pe trei paliere: 1. „metafore incluzând simboluri din natură”, 2. „firul povestirii”, 3. „Un ritm al iubirii”. Revoltată, moștenitoarea tatălui meu îndrăgostit fierbinte de libertate și oameni inteligenți, mi-a luat manuscrisul și am plecat. N-am mai reușit să-l public, personaje de ale mele, proprietari de pământ, magistrala simbolistică a romanului de familie, nu avea trecere în rândul celor care ridicau osanale odiosului regim comunist.

Ca profesor în diferite școli, am înființat reviste literare, gazete de perete, posterul „Adolescența”, pe care am primit semnăturile cântăreților din toată lumea, de la festivalul internațional „Cerbul de Aur” din Brașov, unde am fost desemnată ca reporter. După dureroasa despărțire de soțul meu, am plecat din Iași. Îmi dădusem toate gradele ca profesor și îmi susținusem doctoratul cu cel mai doct academician Constantin Ciopraga. Dânsul îmi dădea mereu să citesc alte și alte cărți, am umblat trei ani pe urmele lui Liviu Rebreanu, mă îndrăgostisem de ochii lui albaștri spre amuzamentul colegilor poeți care ca Ion Chirilă îmi spuneau: „îndrăgostește-te și tu de unul viu”. M-au cântat în versurile lor admirându-mi sprâncenele.

După revoluție am primit catedră în Brașov, fiind prima cu gradele și diplomele mele. Elevii mă rugau să le citesc din opera mea fiind deosebit de încântați. Publicam articole, cronici, eseuri. Dacă venea la Brașov o personalitate, îi luam un interviu. Astfel i-am prins în aura scrisul meu pe Florin Piersic, Gheorghe Dinică, Mădălina Manole, Marina Scupra, poeți, pictori, directori de muzee, cenacluri, etc. etc.

Pasiunile au constituit fundamentul teoretic și filozofic al operei mele. Când intram în aria unei pasiuni mă învolburam, iubirea mea devenea enormă – Eminescu, Călinescu, Arghezi, Marcel Proust, Alexandre Dumas, Victor Hugo, Dostoievski, Tolstoi, Lermontov, Esenin, Sigmund Freud, Leonardo da Vinci, Poe, Jules Verne etc. etc., au fost trepte pe care pasiunea mea ardentă s-a oprit studiindu-i, scriind despre ei. Dar o mare pasiune s-a născut, mai mare decât toate: admirația pentru cultura Daciei preistorice.

Zeci de ani am studiat bibliografia, participantă fiind la congresele internaționale de dacologie, la simpozioanele Academiei DacoRomâne. La un concurs al unei emisiuni de la Radio România Cultural, unde participanți erau Mihai Antonescu și Monica Mureșanu, am luat premiu și am fost invitată la „Boema33” București, la a cărei revistă am publicat. Prezența de asemenea a lui Victor Sterom care mă debutase în 1998 cu volum, „Sfârșitul veacului” cuprins în critica literară de A.I. Brumaru, Victor Sterom, Ion Itu, Ioan Suciu, Mircea Doreanu m-a entuziasmat, considerându-l foarte bine pregătit.

În timpul comunismului ne mai având nici o speranță, nu se mai putea citi nimic, un domn Florin Olteanu mi-a spus: „mergi la Constantin Noica”. Magul mă aștepta în urma corespondenței în pragul camerei lui de la Vila 16. Energia care pornea din ochii lui, ca a florilor aurii de tei, m-a emoționat profund. A fost învățatul din Zodia Leului cu o forță intelectuală enormă, dar și un causeur formidabil. O noapte întreagă a ținut la o petrecere, o masă de tineri cu glumele dumnealui. Mi-a apreciat mult romanul „Zalmoxis” citez: „Aveți condei, aveți o frază cu un suflu de primăvară, nu vă potriviți la valeții culturii ci doar la zei. Scrieți cărți frumoase, așa cum puteți”.

Continue reading „Georgeta BLENDEA-ZAMFIR: TAINA SCRISULUI (117) – DE LA MAGMĂ LA STEA”

Georgeta BLENDEA-ZAMFIR: Leonardo da Vinci ne-a creat viitorul

Am primit printr-un guru francez, Daryl Van Horn, o scrisoare de la Leonardo da Vinci care îmi era adresată. Uimită total, am pus la îndoială faptul că Leonardo da Vinci m-a prins în prevestirile sale. M-am gândit mult și faptul că mi se adresează „cu Georgeta”, în textul în limba franceză și nu cu franțuzescul Georgette. M-a impulsionat să gândesc mult la acest important moment din viața mea. Uimitor mi-am amintit că mama mi-a spus că la nașterea mea, în Teliu, jud. Brașov, a venit o femeie care nu era din Teliu și i-a spus să-mi pună numele Georgeta. O linie care a urmat se pare, pentru ca eu să cunosc cuvintele lui Leonardo da Vinci care mă definește cu trăsăturile mele de caracter. Vă citez: „Doamnă Georgeta, visele tale tăinuite și în secret nădăjduite se vor realiza. Deschiderea, stăpânirea și perseverența sunt cheile magice ale reușitei tale dacă lași deoparte neîncrederea”.

Dilema pe care vreau să o pun în evidență se referă la uimitoarele descoperiri ale lui Leonardo da Vinci și originea lor. Am intuit că Jules Verne, ca scriitor a cunoscut toate aceste mari proiecte de care omenirea se bucură cu folos astăzi, avionul, elicopterul, submarinul, holograma care a generat toate transmisiile pe calea undelor, etc, etc. Am văzut apoi că Leonardo da Vinci are toate schițele acestor mari descoperiri care în actualitatea noastră sunt puse în legătură cu extratereștri. Recent, văzând pe History, că Leonardo da Vinci, fascinat de o peșteră a dispărut în ea, timp de doi ani, element care îl pune în situația de a se fi întâlnit cu extratereștri care i-au dat toate schițele pe care le-a implementat omenirea actuală și a făcut un salt uriaș.

Îmi exprim părerea mea personală. Extratereștri sunt dintotdeauna cu noi, în stări diferite de agregare: gazoasă, luminoasă, aeriană, materială, în farfurii zburătoare; ei nu pot comunica cu noi datorită unei inteligențe mult superioară omului. Cum afirmă Jung, Mataji, Akasha și multe surse de informații, există posibilitățile accesării informațiilor. Credința mea e că informațiile se află în univers și un om cultivat, citit, dox, cu multe cunoștințe, poate accesa din informațiile universului și ale extratereștrilor. Înainte de glaciațiune a existat o civilizație avansată. Simboluri există în cultura umanității. Cred că Leonardo da Vinci intrând în acea peșteră care l-a fascinat a găsit documente din civilizația existentă înainte de glaciațiune. Scrierea de la Tărtăria veche de aproximativ 7000 de ani a păstrat simboluri din civilizațiile anterioare. Diapazonul reprezintă planeta Venus în horoscopul preotesei dacice îngropată cu plăcuța cu inscripțiile, scrierea la gât.

Sugestia că planeta iubirii prezentă astăzi în horoscop zilnic, să fie asociată cu simbolul muzicii, mă duce iar cu gândul la Leonardo da Vinci care este văzut în pictura: „Cina cea de taină”, prin prisma unei partituri muzicale ilustrată de chiflele de pe masă-note muzicale, afirmă savanții muzicieni. Geniul are puterea sintezei atât de mare, încât cuprinde în opera lui gene ale ADN-ului cunoașterii de la: „magmă la stea”, cum spunea Lucian Blaga. Leonardo da Vinci a accesat și sintetizat material cognoscibil pe toate palierele, astfel că experți din toate domeniile găsesc posibilitățile descifrării multor taine ale cunoașterii. Afirmația pe care o fac savanții că a criptat cunoștințe de la extratereștri este o interpretare, dar eu cred că un contact direct cu ei nu este posibil. Dintotdeauna a existat arta care i-a reprezentat și s-a afirmat că în trecut au fost pe Terra. Am postat ideea mea că sunt tot timpul în preajma noastră și pe canalul History a apărut acum o acumulare de date ale unor mari savanți care atestă prezența actuală a extratereștrilor. Concluzia mea că sunt în jurul nostru dar comunicarea nu este la îndemâna oricui se bazează pe un document indian care scrie faptul că extratereștri au asistat neputincioși la exploziile atomice care au dus la glaciațiune. Aceasta a durat 2000 de ani. În acest timp, cred, s-au creat catacombele subterane existente oriunde în care oamenii se adăposteau de marele ger.

Leonardo da Vinci a făcut prorociri până în anul 6000. Am ca urmare încrederea că omenirea nu va pierii, că stratul de ozon s-a subțiat și încălzirea globală declanșează inundații pe Terra. O insulă a dispărut sub ape, Miami va fi inundat, etc.

Citez din scrisoarea lui Leonardo da Vinci adresată mie: „Fapta cea rea nu are sorți de izbândă”. În direcția refacerii stratului de ozon, cred că există soluția plantării copacilor care dau ozon. Continue reading „Georgeta BLENDEA-ZAMFIR: Leonardo da Vinci ne-a creat viitorul”

Georgeta BLENDEA ZAMFIR: Să rămânem în aura realizărilor domnului Iuliean Hornet

Motto:

„Nu poți formula elogiu mai înalt, decât afirmând despre cineva  că e nuanțat și infinit ca muzica”.

(Acad. Prof. Dr. Doc. Constantin Ciopraga, din cartea „Între Ulisse și Don Quijote”)

 

A cunoaște un om de geniu este ocazia rară a unui locuitor al Terrei. Chiar Eminescu afirma despre propria persoană faptul că Dumnezeul geniului l-a sorbit din popor.  Elegantul Hotel Aro din Brașov găzduiește Clubul Oamenilor de Afaceri. Între inteligențele care militează pentru bunul mers al afacerilor din România, l-am cunoscut pe domnul cercetător Iuliean Hornet. A expus inovațiile lui strălucitoare, mirifice, aducătoare de mari beneficii omenirii, chiar un salvator al planetei, este – timp de zeci de minute. Dar a fost aplaudat și mai mult, zeci de minute în șir, de inteligențe care au înțeles cât aport aduc descoperirile dumnealui la salvarea planetei. Face parte din Zodia Taurului, mulți oameni nu cred în zodii!

Scriind romanul „Zodiac” m-am documentat mult și am aflat chiar zodia în care s-a născut Iisus, steaua care a fost ghida magilor, trimițându-i energia mirobolantă așa cum și cea mai mică părticică din univers își trimite energia înconjurătoare spre Pruncul nou născut.

Zodia Taurului este caracterizată printr-o perseverență nemaipomenită. Fiind zodie de pământ își trage energiile din inima Mamei Geea, zeița pământului care îi dă o nevoie imensă de recunoaștere și afecțiune. Și Mama Pământ dorește să-i întoarcem iubirea pe care ne-o dă oferindu-ne totul și în exemplul rodului în floarea de măr roz-albă, parfumată devenind mărul rubiniu, savuros, simbol al belșugului răsplătitor muncii, în Zodia Balanță.

Eu o mai cunosc pe Venice Pintea din Zodia Taurului. Din primul an al grădiniței a luat premiu pentru tablourile în care simțul culorii este deosebit. Apoi rând pe rând urmând cursuri de șah, karate și mai ales fotbal feminin, a luat mereu și mereu premiul I și al II-lea. Fiică a artistei, maestră a picturii Ramona Pintea care are expoziții în toată lumea și inițiază curentul expresivității prin extraordinara expresivitate a cuplurilor îndrăgostite la care se citește pe față miraculoasa iubire, această sinergie și a lui Alex Ionel Pintea, descendent din eroul național Pintea Viteazul, acel care a venit cu investitori englezi și a construit trei cartiere în Pipera, Venice a luat premiul la 23-lea la teatru în Guilford Anglia. Ea și mama ei îl plimbă pe Lucky, câinele lor pe care îl iubesc enorm în cartierul Perla 1, gândit arhitehtonic, ideal cu vegetație care parfumează aerul, de la flori și pomi. Nici Londra nu are asemenea cartiere cu blocuri având parcări subterane, care economisesc spațiul și îi face pe locatari fericiți iarna că nu trebuie să dezghețe mașinile și vara să intre în ele încinse.

Domnul Hornet este un asemenea mare ecologist. Invențiile dumnealui salvează Terra prin existența îngrășământului proiectat pentru o mie de ani care nu infectează chimic produsele agricole. Perseverenta muncă continuă din zori în noapte, s-a văzut acum când respins pe toate planurile de a continua să lucreze până a ajuns la treapta recunoașterii de către personalități ca Alexandru Mironov care l-a apreciat. Bucuria recunoașterii l-a umplut de satisfacție după munca asiduă.

Sigmund Freud și Lincoln și alte personalități, au scris că omul are în alcătuirea lui nevoia, de a fi recunoscut și apreciat de semeni. Domnul Iuliean Hornet are intrinsec în alcătuirea personalității dumnealui un zvâcnet de a nu se lăsa, de a continua, de a găsi soluții. A descoperit medicamentul  pentru virusul Corona, dar nu i s-au aprobat cercetările. Atunci cu propriile venituri la care statul român nu a contribuit cu nimic, și-a mai înființat o firmă ca să distribuie medicamentul. Ca trăsătură umană are un umor subtil, inteligent care punctează conversația. Umorul se insinuează chiar în propriul ton, chiar și în autoironia care țintește imbecilitatea promovată pe lume, aducând sfera urâtului, a nevoilor, a ideii unui sclavagism și implementării de boli omenirii. Înalt, cu o demnă ținută, cu ochi cercetători, curajoși ca și ai celui care oferă drumurile aurite omenirii, la portretul fizic se adaugă portretul moral.

Continue reading „Georgeta BLENDEA ZAMFIR: Să rămânem în aura realizărilor domnului Iuliean Hornet”

Georgeta BLENDEA ZAMFIR: Poezii de ianuarie

ANOTIMPURILE NOULUI PĂMÂNT

 

Floarea alb-roză în bujorii copilului

Albul norilor plutind în loja amintirilor

Părinţilor ţinând în Primăvară pruncul

Adierea vântului Tainic în sursurul râului

 

Vine verdele, lumina cu soarele

Tinereţea ascultă vrăjită privighetorile

Luna din poiana mirositoare cântă

Şoaptele verii în Timp misterios cuvântă

 

Natura e ruginiul din tâmplele ninse

În coş de aur, roadele Toamnei strânse,

Comorile apelor Oceanului lui Odin alintă

Venirea miresmei învăluitoare, cuvântă

 

Albul inundă ţarina ancestrală bătrână

Iarna cântă nepoţilor veniţi în lumină

Sclipesc în clinchete zurgălăii sărbătorii

Nemurirea din ochii înţelepţi  îşi vrea zorii

 

E larmă în lume, învăluie Noul Pământ

Omenirii grăieşte pe largi coordonate de legământ

Fericirea, sănătate, iubire, belşug se arată

Paradisul se deschide cu briliantina Poartă

 

 

MIHAI EMINESCU

 

Floare albastră- mijloc de filozofie

Cuvinte, noţiuni, trăiri, o mie

Lanţ diamantin în profunda cugetare

Dorinţa înmormântării la bord de mare

O călărire în zori antice visări

Crăiese cu sceptre, maiestuoase-ntamplari

Iubirea-n veşmântul veşnic al patriei

Pulsează în vena ancestrală îndelungată

Filozofii întregi din tomuri uriaşe

Strecurate în versuri delicate, gingaşe,

Clasice treceri mereu în revistă

Poezia e minune, mereu există

Sara pe deal unduitoare melodie

O aşa iubire- cine n-ar vrea să ştie

Inrourarea în astrala chemare

Curgerea Luceafărului pe a lui Einstein, cărare;

Făt-Frumosul din basme îmbie

La simbolica profunda veşnicie;

Arhanghelul Mihail a coborât

Din Ceruri în al românilor, început

Să-i ofere în dar lui Eminescu Mihai

Sabia şi Tolba cu aur din Rai.

 

 

DE DRAGOSTE Continue reading „Georgeta BLENDEA ZAMFIR: Poezii de ianuarie”