Dan Orga-Dumitru: Simple teorii despre dragoste

ORGA-DUMITRIU-Dan-OK-225x300Există două teorii despre cum să te cerţi cu o femeie. Nici una nu funcţionează…

 

Și cum ar putea, oare, să se întâmple aşa ceva? Vă amintiţi când aţi auzit ultima oară o femeie care să spună: „Da, dragul meu, aşa este cum spui tu!”? Cred că „trecut-au anii ca nouri lungi pe şesuri…”, vorba lui Eminescu. Până şi ecoul, fenomen natural care are întotdeauna ultimul cuvânt, inclusiv cu o femeie, mai spune din când în când: „Da, draga mea, ai dreptate!”

 

Una din armele redutabile ale femeii într-o dispută este memoria ei extraordinară, care îi permite să scormonească trecutul cu o eficienţă ieşită din comun! La capitolul ăsta, bărbatul nu are nici o şansă de a-i face faţă, explicaţia fiind una foarte simplă: hipocampusul, structura din creier care are un rol decisiv în procesul de stocare a informaţiilor, este asezonat din plin cu receptori pentru estrogeni, aşa încât testosteronul care ajunge la nivelul hipocampusului stă şi se uită la el ca viţelul la poarta cea nouă, din spatele căreia răzbat cu greu amintirile! În cazul femeii, însă, fiecare receptor mângâiat de estrogeni funcţionează ca o veritabilă sonerie care deschide poarta cu pricina ori de câte ori este nevoie!

Continue reading „Dan Orga-Dumitru: Simple teorii despre dragoste” →

Adriana Popa: Interviu cu pianista Maira Liliestedt

1maira-liliestedt-224x300              „Muzica este o parte din fiinţa mea”

„Dacă m-aş aşeza acum la pian, aş umple restaurantul de lume!“ a spus Maira în  faţa palatului Lloyd din Timişoara, în timp ce ochii prelungi, ca zborul rândunelelor, urmăreau jocul fiicei ei, printre porumbei. Maira purta pantaloni albi, cu manşeta deasupra genunchiului, iar bluza de mătase înflorea cu roşu de mac lumina ce atârna pe crengile începutului de iunie, 2014. O reîntâlnesc pe Maira după doi ani, în aceste pagini şi-i privesc din nou mâinile ce poartă condurul delicat, pierdut de sunete, pe cea din urmă treaptă a unui castel muzical.

Adriana POPA: „Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nici o întrebare”  (Nichita Stănescu). Ce înseamnă muzica pentru prof. univ. dr. Maira Liliestedt?

Maira LILIESTEDT: Muzica este o parte din fiinţa mea. Simt că ceva, din propriul meu echilibru, e puternic afectat dacă nu pot studia şi preda la pian. Muzica nu este o profesie pentru mine, ci o necesitate. Dacă ceea ce am afirmat pare poetic, nu aceasta a fost intenţia mea. Este un adevăr pe care l-am simţit acut, dureros, atunci când am fost forţată să fiu departe de muzică şi un adevăr, incredibil de pozitiv, în momentele de vârf ale vieţii mele.

Adriana POPA: Ca pianistă, aduci bucurie şi înălţare sufletească spectatorilor din sălile de concert. Ai obţinut titlul de doctor înainte de 30 de ani, eşti profesor universitar în S.U.A., la University of Mount Union, ai o familie care e mereu alături de tine. Între atâtea realizări (chiar te rog să detaliezi ) e loc şi pentru deziluzii?   Continue reading „Adriana Popa: Interviu cu pianista Maira Liliestedt” →

Alexandru Nemoianu: ,,Darurile”

istoric-Alexandru-Nemoianu9.Tot mai des, în lumea cotropită de materialism și cosumerism vulgar și de proastă calitate, obișnuim să ne facem “daruri”, de cele mai multe ori primind lucruri de care nu avem nevoie. Este firesc ca într-un asemenea climat să pierdem semnificația profundă a “darului” și a “dăruirii”.
“Darul” este o împărtășire din propria ființă, din bunurile materiale și duhovnicești ce le avem, alegem să jertfim o parte către un semen. Este o manifestare de dragoste și atunci când “darul” este primit cu bucurie și recunoștință, are loc și o împărtășire de gând și sentiment, o comuniune în duh. Acest lucru nu este întâmplător căci “modelul” oricărui  “dar” vine de la cele pe care toți și fiecare, le primim cu infinită generozitate din partea Celuia care ne-a și adus în ființă.
Continue reading „Alexandru Nemoianu: ,,Darurile”” →

Irina Staver: Poeme

STAVER-Irina2017-225x300

 

(NE)PRIETENOS

 

Dar cine mi-e prieten,

Să-mpart cu el durere

Când viscolul tăcerii

Pe inima mea geme.

 

Acel prieten care

Îmi face drum spre soare,

Plătind cu nenorocul

Invidiei umane.

 

Dar cine mi-e prieten,

Doamne?

În loc de iarbă verde

Am spini pe sub picioare,

În loc de bunătate-clepsidră cu venin

Şi tot mai mulţi mă lasă

Şi prea puţini mai vin.

 

Continue reading „Irina Staver: Poeme” →

Constantin Codreanu: Ca Blaga la fiecare naştere

Constantin-Codreanu-300x251

Ca Blaga la fiecare naştere

 

crengi de lapte înverzind din pantofi de cenuşăreasă,

însemnată, fruntea transpiră tremurând sub bagheta zânei

trăsura e gata, caii sunt proaspăt smulşi din hamuri

mă uit în braţele sânilor tăi încolonaţi spre infinit

pune-ne pene pe pântece să ne iubim cu inimile-n sus

nu avem copii niciodată şi de fiecare dată când pleci

sunt ca o biserică fără clopote,

mut –

ca Blaga la fiecare naştere.

––––––––––

Constantin Codreanu

București

25 noiembrie 2017

*Sursa – https://www.facebook.com/CodreanuPMP/videos/1915608438757256/

Alexandru Nemoianu: ,,Cel mai mare născut din femeie”

istoric-Alexandru-Nemoianu9.În veacul I d. Chr. spațiul euro-mediteranean ajunge la apogeul dezvoltării sale.
Imperiul Roman, armata, instituțiile și legile sale stăpâneau practic toată lumea cunoscută și o controlau cu o mâna de fier. Rezistența în față puterii Romei era un act de sinucidere. Nici un popor nu putea să adune forțe care să aibă o minimă șansă de victorie în confruntarea cu legiunile Romei. În orice moment și în orice parte a spațiului geografic pomenit, Roma putea aduce trupe mai multe și infinit mai bine instruite și înzestrate. Se părea că istoria a ajuns la zenit și la sfârșitul ei. Nimeni nu putea măcar să imagineze un sfârșit al puterii Romei.
În veacul I d.Chr. Roma se reorganizase și, de la Republică, devenise Imperiu. Vechile forme, Senatul și organizațiile Republicii încă existau, dar golite de conținut și fără nici o putere efectivă. Puterea era concentrate în mâna Împăratului și atâta. Această situație politică a permis inițierea unor mari campanii militare, în Britania, la Rin și în alte părți. Chiar și confruntați cu înfrângeri locale (cum au fost cele din Pădurea Neagră) soldații Romei reveneau și restabileau raportul de forțe favorabil Romei.
Continue reading „Alexandru Nemoianu: ,,Cel mai mare născut din femeie”” →

Mihaela Gheorghiu: ,,Aparent/ Illusory”, o nouă apariție editorială semnată de poeta Adriana Popa la Târgul Gaudeamus, 2017

coperta-adriana-216x300Inefabil şi diafan, ca un desen transparent, însă de o ironie subtilă, volumul „ Aparent “ al poetei Adriana Popa, premiată la Festivalul Naţional de Poezie „ George Coşbuc “, ediţia a XIII-a, se impune cu naturaleţea talentului.

Ambivalenţa real – imaginar, ideea reflexivităţii pierdute, imaginea deschisă şi totuşi, înşelătoare, a lumii, natura perisabilă a fiinţei umane care şi-a pierdut accesul la tot ce înseamnă etern, guvernează întregul volum.

De asemenea, tot ce e simbol consacrat, se transformă în poezia Adrianei Popa, în contrasimbol.

Fiinţa poetică se ridică în faţa noastră ca un turn de nelinişte ( Sartre – „Turn de linişte“), în sensul unei continue căutări prin sine însăşi, un turn nedefinitivat, care se construieşte mereu : „ m-am rătăcit prin mine / zdrenţuindu-mi lumina / eram atât de atentă / să-mi strâng sufletele / într-o tăcere nouă virginală / cu un profil inexorabil / reverberat de umbra troianului fictiv “ ( Tu ), „ nu-mi pot sfărâma lanţurile / mi-am pierdut cheia “ ( Lanţurile ), „ mă caut printre fulgi “ (Fulg).

Continue reading „Mihaela Gheorghiu: ,,Aparent/ Illusory”, o nouă apariție editorială semnată de poeta Adriana Popa la Târgul Gaudeamus, 2017” →

Viorel Roman: „Iulian Vlad-Confesiuni pentru istorie”

iulian-vlad-300x177Această carte, editată de Proema, Baia Mare, 850 p., se lansează azi la Gaudeamus și va face fără îndoială lumină în clarobscurul evenimentelor din anul revoluționar 1989, atât de controversate de trei decenii, după cum se poate vedea și din aceste puncte de vedere, însemnări fugare.

Claudiu Iordache (București): Încă o uzurpare de merit! Nu kgb-ul a înăbușit revolta muncitorilor brașoveni, nu kgb a tras în românii simpli în timpul Revoluției, nu kgb-ul pregătea o garda consolidată în jurul cuplului Ceaușescu! Dar românilor nu suporta istoria, doar pe plăsmuitorii ei!

Viorel Roman (Pattaya, Thailanda): Partidul marxist-leninist a pierdut la Moscova si KGB, Putin reface Rusia. Aniversarea a 100 de ani de la Marea Revoluție sau Marea Lovitură de Stat a trădătorului V.I. Lenin nu i s-a mai acorda atenție. Partidului marxist-leninist, revoluționarului Ion Ilici Iliescu i-a reușit Lovitura de Stat cu sprijinul Moscovei și diversiunea Teroriști-Securiști. Din cei 60.000 de morți planificați, numai 1.000 sunt martirii Partidului, pentru că gen. Vlad a subminat planul KGB, CIA etc. dezarmând Securitatea și a fost condamnat de Iliescu la 25 de ani, din care a petrecut 4 ani la Jilava. Continue reading „Viorel Roman: „Iulian Vlad-Confesiuni pentru istorie”” →