Nu cunosc fii sau fiice ai foștilor deținuți politici să stea cu mâna întinsă la stat pentru despăgubiri şi…totuşi s-a promulgat o lege pentru ca cei care au suferit în timpul prigoanei comuniste să fie condamnați încă o dată în democraţia noastră originală şi „europeană”. Sistemul militarizat al pensiilor speciale se pare că şi-a făcut datoria în slujba Anei Pauker, Luca şi Dej, care „bagă spaima în burghezi”? Celor care în anii comunismului i-au băgat în puşcărie pe luptătorii pentru libertate anticomunişti li se dă astăzi, printr-o lege, garanţia că au avut dreptate? România pare o continuare din punct de vedere structural-politic o extindere a comunismului sub o altă formă? Deciziile Tribunalului Poporului din 1948 -1953 înfiinţate de corifeii lui IV Stalin sunt astăzi recunoscute de statul român controlat de pensionarii de lux din serviciile de forţă. Asociația Foștilor Deținuți Politici a protestat față de caracterul criptocomunist al Legii 232/2020, prin care urmași ai foștilor deținuți politici și luptători anticomuniști sunt privați de drepturile reparatorii cuvenite. Aceştia au reclamat că „avem de-a face cu o crasă necunoaștere și chiar cu o ură necreștinească! După 75-80 de ani asistăm la redeschiderea dosarelor originii sociale a copiilor noștri!” În comunicatul din data de 13 noiembrie, Comitetul Național de Conducere al Asociația Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din România (AFDPR) protestează față de prevederile Legii 232/2020, pe care o consideră„inechitabilă și interpretabilă”.Legea, promulgată de Președintele României în data de 5 noiembrie este discriminatorie la articolul 13. „Printre cei afectați de efectele legii se află, spre exemplu, cei mai mulți dintre urmașii luptătorilor anticomuniști din Munții Făgărașului…, precum și ai celor considerați de popor ca sfinți ai închisorilor, dintre care îi amintim pe Traian Trifan, Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Virgil Maxim, Ioan Ianolide, Părinții Ilie Lăcătușu și Crăciun Opre și mulți, mulți alții. Paradoxal, mulți dintre tinerii anticomuniști arestați în 14 mai 1948, zi instituită de Parlamentul României ca Zi națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste printr-o lege promulgată tot de Președintele României sunt condamnați, acum, prin această Lege „criptocomunistă” 232/2020. Comitetul de Conducere al AFDPR consideră că „avem de-a face cu o crasă necunoaștere și chiar cu o ură necreștinească, dusă, dacă s-ar putea, și dincolo de mormânt, astfel încât lăsăm să se întrevadă pentru necunoscători faptul că volumul și bestialitatea crimelor săvârșite de regimul comunist ilegitim și criminal ar putea suporta vreo comparație!”.
Foștii deținuți politic resping dur legitimitatea Tribunalelor Poporului și a instanțelor bolșevice care i-au condamnat pe așa-zișii criminali de război (ofițeri superiori ai Armatei Române, membri ai Guvernului Mareșalului Ion Antonescu etc), legionari și pe cei asimilați legionarilor (în astfel de situații s-au aflat Părintele Arsenie Boca, membrii grupului „Rugul Aprins”, poetul Nichifor Crainic, teologul Teodor M. Popescu și mulți alții), pe baza falsurilor Securității. „Chiar s-a uitat că toți aceștia au fost judecați de așa-zisele „tribunale ale poporului”, ale căror completuri de judecată erau formate din pleava morală a societății românești, din trădătorii de neam și țară?” este întrebarea foștilor deținuți politic către cei care prin votul lor „diminuează adevăratele proporții ale rezistenței anticomuniste”. În finalul comunicatului, AFDPR solicită Parlamentului României „rediscutarea legii și repararea de urgență a acestei nedreptăți, prin eliminarea din textul legii a paragrafelor incriminate de noi și incriminante pentru mulți dintre copiii celor care și-au sacrificat viața și au suferit în temnițele comuniste, ca „dușmani ai poporului”, fără niciun fel de discriminare a copiilor, pentru așa-zise păcate ale părinților”. Să înţelegem că în România de azi se reînvie vina colectivă de tip nazist sau comunist, când copii sunt vinovaţi şi persecutaţi pentru posibile păcate ale părinţilor?
Alexandrina Tulics
Indiferent de vicisitudinile vremurilor, cartea va exista.
Bucuria regăsirii şi trăirii credinţei strămoşeşti, a spiritualităţii şi a identităţii româneşti , a întăririi în comuniunea dătătoare de putere, mângâiere şi nădejde în Dumnezeu, se împleteşte cu nevoia cunoaşterii trecutului, a înaintaşilor, a strămoşilor. Sfântului Apostol Pavel, îndeamnă zicând: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii (înaintaşii) voştri care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa!” (Evrei 13, 7). S-a vorbit și s-a scris mult despre fericitul întru pomenire Patriarh Justinian Marina în anul când Sfântul Sinod a declarat ”Anul 2017 ca Anul omagial al iconarilor și pictorilor bisericești și Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română”. Istoria Bisericii Ortodoxe Române în timpul regimului comunist a fost profund marcată de personalitatea patriarhului Justinian Marina. Cu priliejul comemorării a 40 ani de la trecerea în veşnicie, în Biserica Mănăstirii Radu Vodă din Capitală, Patriarhul Daniel a evidenţiat jertfelnicia părintelui Patriarh Justinian şi a evocat virtuţile şi eforturile sale care l-au transformat într-un model vrednic de urmat pentru toţi slujitorii Bisericii lui Hristos.
ASERVIȚILOR MĂRUNȚI
DU-MĂ UNDEVA