Doru IONESCU: Vacanțe de Crăciun – O poveste comunistă cu hippy-end

Anul 1968, tulburări diverse şi… majore prin Europa. Aici contează doar invazia Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varşovia, în frunte cu cele sovietice, în august. Şi deja începe povestea paralelă (vezi „Timpul Chitarelor… Folk”): Moţu Pittiş îmi spunea despre manifestări hippie din Europa comunistă – bunăoară statuile lui Lenin, care erau descoperite dimineaţa cu rucsaci în spate (deşi erau păzite peste noapte), ori schimbarea plăcuţelor cu numele străzilor din Praga, ceea ce îngreuna orientarea soldaţilor cu tot cu TAB-uri, tancuri şi alte alea…

22 – 23 decembrie 1968, Bucureşti (episod descris pe larg în „Timpul Chitarelor… Beat”, documentat vreun deceniu de pe unde am putut), după 15 ani de la prima declaraţie a directorului CCS Bucureşti, dl Laurenţiu Toma:

„Am venit în ’56 aici, când clădirea a fost redată studenţilor. Am fost cinci ani director cultural la clubul «303», al Politehnicii, superb. MONDIAL acolo s-au născut, pe treptele terasei de la fosta cramă regală, de la IEFS. Am trăit pe propria piele seara aceea din decembrie 1968, când cu demonstraţia bucureştenilor. Totul începuse paşnic, era şi o epocă bună a lui Ceauşescu, aproape începuserăm să credem c-o să fie bine. Am organizat un concert de colinde, prezentate la casa de cultură cu câteva zile înainte, care în noaptea de Ajun trebuia cântate şi la club. Totul decurgea bine, le-am dat câte ceva colindătorilor, am şi înregistrat, pentru Radio, pe un magnetofon Mambo, foarte bun. Multă veselie, voie bună, ca de Sărbători, aşa că ce s-au gândit studenţii – să iasă şi-n stradă. Ei, şi bulgărele ăsta s-a rostogolit şi a tot crescut până în Piaţa Universităţii, ajunsese o mare de oameni; a degenerat într-o mare demonstraţie, paşnică aparent. Acolo, normal, organele abilitate au intervenit, scandalul a durat vreo două – trei zile. Dar chiar UTC-ul a intervenit, prin secretarul general de-atunci – nu-i spun numele, că suntem în campanie electorală (probabil Ion Iliescu, n.a.) – şi a şters toate urmele. Cred că ruşii erau excesiv de atenţi cu ce se petrecea la noi, eram în ’68! Până la urmă, n-am rămas decât câţiva întârziaţi prin câte-un colţ mai întunecos (eu, de exemplu, am fost reţinut în strada Rahovei, doar două nopţi, cu un pix şi o hârtie…). Dar a fost un succes, pentru că din iarna următoare toată tinerimea a avut vacanţă de Crăciun.”

În 22 ianuarie 2018, la evenimentul dedicat Cântecelor Revoluţiei de la „Preoteasa”, voi aduce toate amănuntele pe care le ştiu, îi invit şi pe alţii, poate martori oculari. Cert e că la noi nu se vorbeşte despre acest episod (hippie?) absolut bulversant, fără documentaţie. În schimb, Ambasadele Poloniei, RDG şi URSS la Bucureşti au transmis din plin în ţările respective… După un spectacol de colinde cântate de studenţi la Teologie, a doua zi noua febră de „Sărbători” a cuprins Bucureştiul universitar, studenţii au plecat spre centru într-un soi de marş, la care au aderat şi alte persoane aflate în zonă. Au cântat colinde, dar au ajuns să scandeze şi «Libertate şi democraţie pentru studenţi!», «Vrem Crăciun!», «Jos Ceauşescu!», «Afară din Cehoslovacia!», «Avem nevoie de Tito!», «Libertate ca la Tito!»… prin urmare sloganuri antisovietice.
Cei de la ASE n-au înţeles sensul manifestaţiei paşnice, în schimb la Politehnică urările au fost foarte bine primite de rector, spre deosebire de Institutul Teologic, de unde diverse cadre au încercat să descurajeze acţiunea (s-a lăsat cu două persoane împinse în Dâmboviţa). Micul haos (din Măgurele şi Gara de Nord până la Universitate şi pe Magheru) a durat până în dimineaţa de 25 decembrie. Securitatea a identificat, anchetat şi avertizat mai mulţi participanţi (între 150 şi 200!). Se pare că în diverse arhive europene există fotografii şi înregistrări audio realizate de jurnalişti occidentali.
Nu mai am blogul alterculturo, că n-am plătit gazda (deşi plătii antivirusul extra, fără nici un efect… nu-i bai), dar când îmi vine iar cheful, vă mai zic – tot din cartea de anul trecut – despre românul care a inventat doza electromagnetică, care mai apoi a născut chitara electrică şi, până la urmă, Măria Sa ROCK-ul (i s-a furat invenţia, mă rog, c-aşa e la naţiunile mici, dar nu despre asta e vorba aici, ci despre românii liberi în spirit, uneori şi în faptă:). Crăciunul cu bine… cu tot cu vacanţă!

––––––––-

Doru IONESCU

Bucureşti

25 Decembrie 2017

 

 

Viorel Birtu-Pîrăianu: Cuvinte (poeme)

CUVINTE

mâinile au albit
între pietrele timpului
risipind cuvintele pe o scară
nu urcă, doar coboară
perpendicular pe umbra sufletului
tăcut pășesc peste maluri
jos, aprige valuri se sparg
gânduri mă împresoară
în vârtejul anilor pierduți
în față infinitul, nu l-am întîlnit, nici el
atunci am înțeles
eram singur cu gândul, cu timpul, cu iarna
mai aveam doar un maldăr de gânduri
pe coli scrijelite cu lacrimi
noaptea vorbesc între ele
uitasem să le închid în sertarul cu amintiri
afară ninge, e zăpadă
sunt stropi de suflet
căzuți pe alei
aleile sufletului în taina pământului
pe drum, pomii goi, țipă
e frig și e iarnă în noi
eu scriu și atât
Continue reading „Viorel Birtu-Pîrăianu: Cuvinte (poeme)” →

Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG: Oul național

Deunăzi mi-au picat ochii pe un citat grozav de sugestiv. Nu-i cunosc autorul, din păcate. Iată-l: „Spart din afară, oul marchează sfârşitul vieţii; spart din interior, tot el anunţă începutul. În concluzie, impulsul dinăuntru spre în afară este cel care ne aduce progresul.”

Brusc mi-a venit în gând România şi, legat de emigraţia minţilor tinere şi a forţei calificate de muncă, mi-am amintit de polemica pe tema atragerii lor înapoi la vatră. Deşi sunt convinsă că, teoretic, experienţa şi cunoştinţele acumulate de indivizii itineranţi ar putea veni în beneficiul întregii societăţi româneşti, recunosc că nu prea cred în soluţia aceasta, ca model practic. Nu cred în metoda sanării din afară; pentru mine contrariul e un fapt dovedit! Şi nu se aplică doar la cazul României; principiul este valabil peste tot în lume.

Dar ce legătură are asta cu oul? Ei bine, eu m-am obişnuit să accept cumva că energia care ţine lucrurile laolaltă în interiorul unui sistem e un fel de principiu de bază al legităţilor fizicii, o forţă a naturii, subtilă energie gravitaţională. Analog tensiunii capilare, ce-mpiedică lichidele să se reverse peste marginile recipienţilor lor, forţa aceasta menţine picăturile în forma lor globulară, îndesată până la refuz, în stadiul de pre-explozie. Sistemul este similar unui ou, autosuficient în rotunjimea lui imperfectă. Pentru că, aşa cum starea de agregare a unui popor, parţial stătător între graniţele unei ţări, este imperfectă, dar stabilă, la rândul său oul rămâne fidel formei sale vag eliptice, fără a tinde să se adapteze formei geometrice ideale, sferice.

Continue reading „Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG: Oul național” →

Lavinia BUD: Lumina din ochi (versuri)

AM ADUNAT

 

Am adunat zăpezi peste iubire,

De cald să-i țină în nopțile cu ger,

Acoperind tristeți și doruri din privire,

Să nu umbresc lumina stelelor din cer.

 

Să se-nmulțească ca și grâul

Când se răstoarnă-n primăvară brazda,

Încinge-mă-voi iar cu brâul

Din rogvaiv. Și curge-va zăpada

 

La rădăcini ce n-au uitat să crească Continue reading „Lavinia BUD: Lumina din ochi (versuri)” →

Dragu Cătălin POPIAN: Sfânta noapte – Dramă religioasă în 4 acte

Dragi prieteni şi fraţi

Vă urez un Crăciun fericit şi un An Nou şi mai fericit, victorioşi prin Hristos Mântuitorul, Copil atotputernic.

Cu această ocazie, vă trimit un text inedit, o piesă de +Maestrul CC Popian, artistul şi bunicul vieţii mele. A fost scrisă pentru echipa de teatru a Episcopiei Rîmnicului, în 1929. Şi dată cu mult succes în acele vremi în Oltenia şi în toată ţara. Ea desfăşoară în versuri şi dramatism minunăţiile şi grozăviile întâmplate în jurul Naşterii Mântuitorului. Sper că citind-o, că veţi distra, veţi medita, veţi avea câteva momente înălţătoare. Când va vrea Domnul, voi reuşi s-o public împreună cu întreaga lui operă. Deocamdată, am transcris-o din vechile manuscrise şi v-o prezint cum s-ar zice, în premieră. La mulţi ani! (Părintele Dragu Cătălin Popian)

 

***

 

  1. POPIAN

SFÂNTA NOAPTE

Dramă religioasă în 4 acte.

  1. R. Vâlcea

Originală.

 

N.A.

*Am prelucrat una după A. Pan, în vers popular şi am tipărit-o în 2 ediţii, ambele epuizate,(1912 şi 1916)

(Actuala piesă nu are nimic comun cu cea prelucrată după Anton Pan şi care se numeşte Naşterea lui Christos. n.n.)

 

PERSOANELE Continue reading „Dragu Cătălin POPIAN: Sfânta noapte – Dramă religioasă în 4 acte” →

Adrian BOTEZ: Interviu cu Ioan Miclău – scriitor și om de cultură australian

Ioan Miclău (n. 1940). Scriitor român din Australia. Poet, dramaturg, jurnalist, autor de memorialistică literară, promotor cultural de seamă. Fondator de grupări literare în ţara de la Antipozi. Cărţi reprezentative: Poezii alese (vol. I, II), Teatru, Fiica Zeiţei Vesta, nuvelistică. Ioan Miclau s-a distins drept principalul animator al gruparii scriitorilor români de la Antipozi , având o acţiune cetăţenească uimitor de tenace şi de echilibrată. Fondator al Bibliotecii Mihai Eminescu, din Cringilla/Australia, ridicată şi înzestrată cu efortul său generos şi neprecupeţit, Ioan Miclău a dat un exemplu de acţiune românească printre străini, şi a devenit un model, ce va trebui luat în seamă, întotdeauna, când se vor aminti faptele mari. Şi pentru aceasta, scriitorul a fost distins cu Premiul de Excelenţă al Patrimoniului Românesc, decernat de revistele ARP – Artur Silvestri, în 2006.

***

Adrian BOTEZ: Mult dragule domn, Uriaş Patriot, Paznic cu Sabie de Foc, tot arătând, cu vârful, către Cărţile Bibliotecii dvs. Româneşti, căreia i-aţi pus numele Aminului Românesc, Mihai Eminescu, din Cringilla-Australia, bunule prinţ al Byblos-ului Valah, transferat la Antipozi, Ioan Miclău – ne cunoaştem, parcă, de o vecie! Şi când te gândeşti că nu ne-am văzut decât în poze… – de fapt, da, ne-am văzut cu mult mai bine decât alţii: NE-AM VĂZUT (…internetistic, dar şi intens intuitiv!) SUFLETELE!!!

 

…Despre dvs., Ştefan Dumitrescu scria atât de frumos şi atât de profund adevărat: Dl Ioan Miclău este din acei patrioţi rari, cu mare greutate, pe care îi dă un popor spre creşterea şi continua lui lucrare în vremi. Din acea categorie din care face parte Badea Cârţan de pildă, şi prietenul meu Ion Crişan, unul dintre cele mai înalte exemplare umane date de acest neam… El este un Badea Cârţan care a trecut oceanele şi mările cu desaga plină de cărţi, ale neamului său, (cărţi în care se găsesc osemintele strămoşilor săi şi sufletul neamului său) în spate, şi s-a dus în Australia ca să facă acolo cunoscută demnitatea, frumuseţea, tragedia, omenescul şi măreţia neamului său. Dl Ioan Miclău este din acestui scriitori pe care eu îi numesc zidari ai templului românesc, slujitori ai Catedralei Fiinţei naţionale. Da, un Preot, un Apostol, dar şi un Manole al Duhului Românesc, ajuns cu propovăduirea în Australia, la capătul Pământului… Continue reading „Adrian BOTEZ: Interviu cu Ioan Miclău – scriitor și om de cultură australian” →

Paul LEIBOVICI: Sărbătorile de iarnă – Crăciunul și Anul Nou

Istoria acestor două sărbători o găsim – sub alte denumiri – în trecutul îndepărtat al omenirii. Răsfoind, dar citind cu atenţie paginile îngălbenite a unor documente, înţelegem că străbunii noştrii, în condiţiile economico-culturale de-a lungul veacurilor, au căutat să-şi înveselească viaţa, mai ales când clima era aspră, necruţătoare. Se puneau la cale incendii locale.

Iernile geroase, lipsa de lumină sau mai bine zis lunile când în anumite zone ale Pământului oamenii erau lipsiţi timp îndelungat de razele solare, aceştea închinau cântece de slavă, rugăciuni zeilor protectori, în scopul îmbunătăţirii traiului. Iată de ce vom găsi sărbătorit „CRĂCIUNUL” în urmă cu 4000 de ani.

Mesopotamienii au fost primii care au celebrat această sărbătoare. Documentele îngălbenite de vreme mărturisesc, odată cu primele raze luminoase din timpul nopţilor lungi şi friguroase, oamenii acelori vremi au considerat ÎNCEPUTUL de AN Nou. Aceştea au denumit-o ZAGMUG.

La persieni şi babilonieni a fost denumită SACAEA. Grecii antici –aveau o altă orientare, iar sărbătoarea o închinaseră unui zeu local KRONOS.

Continue reading „Paul LEIBOVICI: Sărbătorile de iarnă – Crăciunul și Anul Nou” →

Dorel SCHOR: Schițe umoristice (116) – Făt Frumos și fecioara cu părul de aur

Mai zilele trecute, l-am întâlnit pe Făt Frumos. Arăta ca întotdeauna bine, era prezentabil, proaspăt bărbierit şi mirosea after shave de calitate. Părea însă uşor blazat şi lipsit de entuziasmul de altădată… Ne-am aşezat la una din acele măsuţe cu vedere la stradă pe care cafenelele le pun la dispoziţia clienţilor negrăbiţi şi ne-am interesat fiecare de soarta celuilalt.

– Tot acolo lucrezi? Ce mai e nou? l-am întrebat.

– Tot acolo, a confirmat prietenul meu. Deşi…

Un gest de lehamite a completat fraza rămasă în aer.

– E leafa mică? am tatonat. Necazuri cu bosul? Nu promovezi?

– Nimic din toate astea… Mai bine ascultă. Într-o zi mă cheamă la el Bleumarin Împărat, şeful meu, şi-mi spune: „Aş vrea să mi-o aduci pe fecioara cu părul de aur, am de gând s-o numesc responsabilă cu public relations…” De bună seamă, am răspuns, plec îndată şi nu mă întorc fără ea!  Am încălecat pe murgul meu cel năzdrăvan şi tocmai îi dădeam adresa când, aflând care ne e misiunea, calul mi-a zis:

– Numai atunci o vom găsi pe fecioara asta, când vom avea pasărea de aur. Dar aceasta se află la Verde Împărat.

– Să pornim într-acolo, am spus cu entuziasm.

– Ba mai întâi trebuie să ajungem la Împăratul Violet, că doar el are colivia de aur fără de care nu putem duce pasărea asta specială…

Continue reading „Dorel SCHOR: Schițe umoristice (116) – Făt Frumos și fecioara cu părul de aur” →