Anul 1968, tulburări diverse şi… majore prin Europa. Aici contează doar invazia Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varşovia, în frunte cu cele sovietice, în august. Şi deja începe povestea paralelă (vezi „Timpul Chitarelor… Folk”): Moţu Pittiş îmi spunea despre manifestări hippie din Europa comunistă – bunăoară statuile lui Lenin, care erau descoperite dimineaţa cu rucsaci în spate (deşi erau păzite peste noapte), ori schimbarea plăcuţelor cu numele străzilor din Praga, ceea ce îngreuna orientarea soldaţilor cu tot cu TAB-uri, tancuri şi alte alea…

22 – 23 decembrie 1968, Bucureşti (episod descris pe larg în „Timpul Chitarelor… Beat”, documentat vreun deceniu de pe unde am putut), după 15 ani de la prima declaraţie a directorului CCS Bucureşti, dl Laurenţiu Toma:

„Am venit în ’56 aici, când clădirea a fost redată studenţilor. Am fost cinci ani director cultural la clubul «303», al Politehnicii, superb. MONDIAL acolo s-au născut, pe treptele terasei de la fosta cramă regală, de la IEFS. Am trăit pe propria piele seara aceea din decembrie 1968, când cu demonstraţia bucureştenilor. Totul începuse paşnic, era şi o epocă bună a lui Ceauşescu, aproape începuserăm să credem c-o să fie bine. Am organizat un concert de colinde, prezentate la casa de cultură cu câteva zile înainte, care în noaptea de Ajun trebuia cântate şi la club. Totul decurgea bine, le-am dat câte ceva colindătorilor, am şi înregistrat, pentru Radio, pe un magnetofon Mambo, foarte bun. Multă veselie, voie bună, ca de Sărbători, aşa că ce s-au gândit studenţii – să iasă şi-n stradă. Ei, şi bulgărele ăsta s-a rostogolit şi a tot crescut până în Piaţa Universităţii, ajunsese o mare de oameni; a degenerat într-o mare demonstraţie, paşnică aparent. Acolo, normal, organele abilitate au intervenit, scandalul a durat vreo două – trei zile. Dar chiar UTC-ul a intervenit, prin secretarul general de-atunci – nu-i spun numele, că suntem în campanie electorală (probabil Ion Iliescu, n.a.) – şi a şters toate urmele. Cred că ruşii erau excesiv de atenţi cu ce se petrecea la noi, eram în ’68! Până la urmă, n-am rămas decât câţiva întârziaţi prin câte-un colţ mai întunecos (eu, de exemplu, am fost reţinut în strada Rahovei, doar două nopţi, cu un pix şi o hârtie…). Dar a fost un succes, pentru că din iarna următoare toată tinerimea a avut vacanţă de Crăciun.”

În 22 ianuarie 2018, la evenimentul dedicat Cântecelor Revoluţiei de la „Preoteasa”, voi aduce toate amănuntele pe care le ştiu, îi invit şi pe alţii, poate martori oculari. Cert e că la noi nu se vorbeşte despre acest episod (hippie?) absolut bulversant, fără documentaţie. În schimb, Ambasadele Poloniei, RDG şi URSS la Bucureşti au transmis din plin în ţările respective… După un spectacol de colinde cântate de studenţi la Teologie, a doua zi noua febră de „Sărbători” a cuprins Bucureştiul universitar, studenţii au plecat spre centru într-un soi de marş, la care au aderat şi alte persoane aflate în zonă. Au cântat colinde, dar au ajuns să scandeze şi «Libertate şi democraţie pentru studenţi!», «Vrem Crăciun!», «Jos Ceauşescu!», «Afară din Cehoslovacia!», «Avem nevoie de Tito!», «Libertate ca la Tito!»… prin urmare sloganuri antisovietice.
Cei de la ASE n-au înţeles sensul manifestaţiei paşnice, în schimb la Politehnică urările au fost foarte bine primite de rector, spre deosebire de Institutul Teologic, de unde diverse cadre au încercat să descurajeze acţiunea (s-a lăsat cu două persoane împinse în Dâmboviţa). Micul haos (din Măgurele şi Gara de Nord până la Universitate şi pe Magheru) a durat până în dimineaţa de 25 decembrie. Securitatea a identificat, anchetat şi avertizat mai mulţi participanţi (între 150 şi 200!). Se pare că în diverse arhive europene există fotografii şi înregistrări audio realizate de jurnalişti occidentali.
Nu mai am blogul alterculturo, că n-am plătit gazda (deşi plătii antivirusul extra, fără nici un efect… nu-i bai), dar când îmi vine iar cheful, vă mai zic – tot din cartea de anul trecut – despre românul care a inventat doza electromagnetică, care mai apoi a născut chitara electrică şi, până la urmă, Măria Sa ROCK-ul (i s-a furat invenţia, mă rog, c-aşa e la naţiunile mici, dar nu despre asta e vorba aici, ci despre românii liberi în spirit, uneori şi în faptă:). Crăciunul cu bine… cu tot cu vacanţă!

––––––––-

Doru IONESCU

Bucureşti

25 Decembrie 2017