Lavinia BUD: Poesis

NU SUNTEM PĂSĂRI

 

Nu suntem păsări

să fâlfâim din aripi spre înalturi,

toate dorurile se prind

de sufletul nostru

și rămânem legați

de pământ și de ape,

iar fruntea noastră

doar ea crede că a cuprins

măreția stelelor.

Tu, ia-mă de mână!

Lângă tine voi crede

că sunt pasăre

și dorul meu va deveni

zbor și iubire…

 

AM ADUNAT Continue reading „Lavinia BUD: Poesis”

Lavinia BUD: Spune ceva, pasăre

SPUNE CEVA, PASĂRE

 

Spune ceva, pasăre,
despre bucurie!
O porți pe aripi
când te înalți,
apropii nemărginirea
de malurile strâmte
și aduci speranță.
Mă zbat în râul ce curge
și mă prind de aripa ta.
Vreau să învăț drumul
ca să mă pot întoarce
ancorată de curcubeul
legământului cu veșnicia.
Spune-mi ceva, pasăre,
despre nemurire…

––––––––––

Lavinia BUD

Timișoara

6 ianuarie 2018

Lavinia BUD: Lumina din ochi (versuri)

AM ADUNAT

 

Am adunat zăpezi peste iubire,

De cald să-i țină în nopțile cu ger,

Acoperind tristeți și doruri din privire,

Să nu umbresc lumina stelelor din cer.

 

Să se-nmulțească ca și grâul

Când se răstoarnă-n primăvară brazda,

Încinge-mă-voi iar cu brâul

Din rogvaiv. Și curge-va zăpada

 

La rădăcini ce n-au uitat să crească Continue reading „Lavinia BUD: Lumina din ochi (versuri)”