Pr. Al. Stănciulescu-Bârda: Scrisoare pastorală. Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XX(2020), nr. 434(16 –30 Noiembrie)

Dragii mei enoriași! La mulți ani cu sănătate, pace și bucurii!

Resetarea Neamului. La cumpăna dintre ani sunt rânduite o serie de evenimente religioase și laice cu profunde semnificații spirituale și ideologice. În acest domeniu Biserica s-a dovedit a fi o adevărată maestră, menită să redea speranțele fiecăruia în parte și tuturor laolaltă. Este încă o dovadă că Biserica a fost mama neamului românesc, cum spunea Mihai Eminescu. O instituție care-și va sărbători peste puțin timp două milenii de conviețuire cu poporul român, o instituție care i-a cunoscut neamului românesc bucuriile și necazurile, înălțările și decăderile, victoriile și înfrângerile, speranțele și deznădejdile. Cu posibilitățile și cu metodele ei, bazate pe învățătura Mântuitorului Iisus Hristos transmisă nouă prin Sfântul Apostol Andrei, prin ierarhi și preoți, prin călugări și misionari, Biserica a reîncărcat de fiecare dată bateriile spirituale, a convins pe fiecare în parte și pe toți laolaltă că nu e totul pierdut, că mâine este o nouă zi, că o luptă pierdută nu înseamnă și un război pierdut, vă Viața este mai puternică decât moartea, că Binele este mai puternic decât răul. Ne-a învățat că deasupra tuturor este un Creator și un Conducător al lumii, care știe și poate totul, că nimic nu se petrece pe lumea aceasta fără știrea și fără voia Lui. Ne-a învățat că suntem fii lui Dumnezeu, că El ne iubește și nu ne părăsește niciodată, că nu suntem singuri și neputincioși în lume, atâta timp cât suntem cu El.

Vine 30 Noiembrie, sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei. Aflăm că acesta a fost primul dintre apostoli, pe care Mântuitorul l-a chemat la propovăduire, aflăm că acest apostol a venit pe pământ românesc și a semănat primele semințe ale Evangheliei lui Hristos în sufletele strămoșilor noștri. Ni se umple sufletul de bucurie, aflând că suntem unul dintre puținele popoare din Europa de azi, care se poate mândri că a primit creștinismul din secolul întâi, din gura unui Apostol. Popoarele din jur, vecinii noștri, au primit și ele, rând pe rând, creștinismul în veacurile VII-X. Mai aflăm cu bucurie că la noi creștinismul nu a fost impus cu forța, la porunca unui conducător politic, ca la vecini, ci el s-a răspândit pe-ncetul, începând de la păturile sociale cele mai modeste până la familiile conducătoare. Din cauza aceasta și rădăcinile religiei creștine sunt mai puternice la noi, fiindcă ele s-au altoit pe-ndelete pe rădăcina și tulpina vechilor religii dacice, precreștine, și trecerea a fost firească, nu violentă, forțată, ca la alții. Învățăm cu acest prilej, din experiența strămoșilor noștri, că această învățătură dumnezeiască, pe care am avut privilegiul s-o împărtășim, avem datoria sfântă s-o transmitem și noi mai departe generațiilor viitoare, vie și lucrătoare, nealterată și nefalsificată. Sărbătoarea aceasta ne întărește convingerea că avem în preajma lui Dumnezeu pe unul dintre cei mai apropiați prieteni ai Săi, pe Sfântul Apostol Andrei, un rugător pentru neamul românesc. Nu va lăsa Dumnezeu să piară un neam precum cel românesc, care I-a  zidit casă în sufletul lui, în vatra fiecărei localități, L-a slujit și L-a iubit, I-a dat sfinți și martiri.

Vine 1 Decembrie, alt prilej de sfântă aducere aminte, când s-a realizat România Mare, visul de veacuri al Neamului românesc, unirea politică a tuturor provinciilor românești într-un singur stat unitar și independent. Este ziua astrală a românilor, ziua în care Dumnezeu le-a împlinit visul, rugăciunile și le-a răsplătit nenumăratele jertfe. Strămoșii ne învață în această zi că Țara este darul sfânt, pe care Dumnezeu îl face unui Neam la venirea lui în lume, spațiul sacru în care Neamul  respectiv își săvârșește menirea ce i-a fost dată pe pământ. Pentru Țară se jertfesc mii și mii de fii ai Neamului, în pământul Țării își zidesc casele, bisericile, școlile, spitalele, își sapă mormintele, își cultivă holdele, aici își cresc și-și hrănesc pruncii. Pământul sfânt al Țării trebuie apărat de hoardele hămesite  de aproape și de departe cu prețul vieții. El nu e de vânzare, nu se scoate la licitație, bogățiile solului și ale subsolului, ale apelor și ale văzduhului sunt bunuri cu care ne-a dăruit Dumnezeu pentru a supraviețui până la sfârșitul veacurilor, sute și sute de generații. Tocmai  de aceea ele trebuie apărate, păstrate, ocrotite cu grijă, pentru că fii, nepoții, strănepoții și strănepoții strănepoților noștri să se poată înfrupta din ele. 1 Decembrie este cea mai sfântă lecție de istorie pe care ne-au dat-o înaintașii noștri.

Vine Sfântul Nicolae, bătrânul acesta pogorât parcă din altă lume, cu chip de bunic iubitor, cu zâmbetul pe buze și cu sacul plin de jucării, de dulciuri și de speranțe pentru tinerele generații și nu numai pentru ele. Într-o lume încruntată, sfâșiată de ură și de războaie interne și internaționale, într-o lume egoistă, rea, dedicată câștigului, banului, averii, plăcerii și puterii, vine acest sfânt al bunătății, al milei și al dăruirii, arătându-ne că sunt valori mult mai mari decât cele pentru care ne sacrificăm noi viața. Ne arată că înaintea lui Dumnezeu tocmai bunătatea, mila și iubirea, viața cumpătată și înțelept chivernisită sunt valori fundamentale, care ne asigură un loc în împărăția Lui. Celelalte pentru care consumăm atâta timp și energie sunt în fața Lui praf și pulbere în vânt.

Vine vremea colindelor, a colindătorilor, vine Sărbătoarea Crăciunului cu toate bucuriile și speranțele ei. Fiecare creștin se pregătește să fie demn de cinstea de a retrăi această Sărbătoare sfântă. Pentru aceasta ține postul pregătitor după puterile sale, se spovedește și se împărtășește, adică își curăță și-și primenește sufletul, pentru a avea ,,haina de nuntă”cuvenită la Sărbătoarea Sărbătorilor. Preotul umblă din casă în casă și aduce vestea cea mare, ca să nu rămână nimeni neștiutor de acest eveniment. Nu este o altă sărbătoare din timpul anului, căreia să-i fi fost dedicate atâtea colinde și cântări duioase. A fost o bucurie generală, o bucurie fără seamăn, că se naște Fiul lui Dumnezeu, că Dumnezeu s-a împăcat cu neamul omenesc. Și Hristos se naște în Biserică, în casa fiecăruia, dar, mai ales, în sufletul fiecăruia. Se naște în sufletul, în inima fiecăruia, chiar dacă acest locaș ar semăna cu peștera dobitoacelor din Betleem. Omul vechi, omul păcatului, renaște la Sărbătoarea Nașterii Domnului o dată cu Hristos. Are șansa extraordinară de a deveni alt om, cu Hristos și pentru Hristos. Vin rudele de aproape și de departe și se regăsesc cu toții la aceeași masă, în aceeași casă, își aduc aminte de cei ce nu mai sunt, de vremea copilăriei și a tinereții. Nici o altă sărbătoare nu ne reunește și nu ne solidarizează precum Crăciunul.

Vine Anul Nou, un alt prilej de resetare, de reîncărcare a sufletului cu speranțe și proiecte de viitor. Sfântul Vasile ne poate servi ca cel mai frumos model de conviețuire cu semenii, de dăruire pentru binele societății. Moș Vasile este doar cel care a înființat spitale (bolnițe) pentru cei suferinzi și nevoiași, orfelinate pentru copiii fără familii și posibilități, azile pentru bătrânii fără de speranță. El a ajutat pe cei neajutorați, a învățat pe cei neînvățați, a mângâiat pe cei în suferință. Ce model de viață și de activitate, ce ideal mai frumos decât acesta își poate propune un creștin!

Vine  Boboteaza sau Botezul Domnului Iisus Hristos. Preotul umblă iarăși din casă în casă și botează oamenii și casele, natura întreagă, pământul, apele și văzduhul. Este o primenire a Omului, dar și a Naturii, este o primenire a Creației lui Dumnezeu. Domnul Hristos, ajuns la maturitate, pornește de acum în lume să-Și propovăduiască învățătura, să vindece bolnavii, să învieze morții, să mângâie și să construiască o religie menită să conducă lumea la mântuire. Pentru ca această religie să reziste, pentru ca ea să-și împlinească menirea, Domnul Hristos a pecetluit-o că Sfântul Său sânge, cu Sfânta Sa jertfă.

Iată cum, prin rânduiala aceasta a Sărbătorilor de la cumpănă de ani se reînnoiește, se resetează, Omul și Natura, întreaga Creație a lui Dumnezeu, urmând apoi să-și reia drumul vieții, drumul istoriei, cu altă forță, cu altă speranță, cu altă încredere. Când avem garanția că nu suntem singuri, că Dumnezeu este cu noi și în noi, avem mai mult curaj, mai multă putere, mai multă credință și mai multă nădejde. Piedicile nu mai sunt piedici, bolile nu ne mai înspăimântă, moartea nu ne mai înfricoșează, greutățile nu mai sunt atât de grele, crucea vieții nu ne mai prăbușește. Atâta timp cât Hristos este cu noi, nimeni nu va putea sta împotriva noastră. Amin.

*

Cuvinte duhovnicești. Redăm un cuvânt de folos sufletesc pentru fiecare dintre noi, mai cu seamă acum, în vremea postului, al Sf. Tihon din Zadonsk. Iată-l: ,,Vezi că o mioară care s-a rătăcit de turma ei aleargă, zbiară și le caută pe celelalte, până când iarăși le găsește. Asemenea i se cuvine să facă și creștinului aceluia care din nevrednicie și neascultare s-a depărtat de turma oilor lui Hristos: să caute, să ceară, să bată și să plângă, până când se va alătura acestora din nou; și dimpreună cu David să-I ceară Lui, rugându-se stăruitor: „Rătăcit-am ca o oaie pierdută, caută pe robul Tău” (Ps. 118, 176). Se depărtează de turma lui Hristos tot nelegiuitul, desfrânatul, preacurvarul, tâlharul, furul, șperțarul, cămătarul, necăjitorul, vicleanul, clevetitorul, bețivul, iubitorul de plăceri trupești, vorbitorul de rău, mâniosul și alții asemenea lor; fiecare dintre aceștia este o oaie pierdută, care s-a rătăcit de turma lui Hristos. Căci oile lui Hristos ascultă de glasul Lui, după cum El Însuși zice nouă: „Oile Mele ascultă de glasul Meu” (Ioan, 10, 3). Și chiar de socotesc unii ca aceia că se găsesc și ei în turma Mântuitorului, prin firea lor sunt străini de aceasta și vor rămâne străini de Hristos Însuși și de viața veșnică până când nu se vor întoarce cu adevărat, unindu-se cu turma Lui. Întâmplarea și cugetarea aceasta te povățuiește să te cercetezi pe tine, căutând dacă nu cumva, din nepăsare, te-ai rătăcit și tu de turma lui Hristos. Și dacă vei zări în conștiința ta această pustiire, nu zăbovi să te întorci prin pocăință, lacrimi și suspine, până când mai este încă vreme și mai sunt deschise porțile binecuvântatului sălaș al oilor lui Hristos, în care intrăm prin pocăință și credința cea adevărată.”

*

Suflet călător(VIII). În bocetul din Mehedinți moartea este ceva firesc, normal, face parte din viață, este o prelungire a vieții. Sufletul, asemenea unui șofer, își parchează mașina, adică trupul, și pleacă mai departe cu toate cunoștințele, amintirile și sentimentele sale. Pătrunde într-o altă lume, o lume spirituală, proprie de acum sufletului. Altfel spus, moartea este o reîntoarcere acasă a sufetului din care s-a desprins la nașterea omului în lume. Moartea și viața constituie un ciclu complet al existenței, o rânduială a Creatorului. Moartea e necesară și benefică.

Să ne amintim de poveștile copilăriei și mai ales de Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, repovestită atât de frumos de Petre Ispirescu. Viața pământească își are frumusețile și plăcerile ei, dar până la o anumită limită, până la o anumită vârstă, după care omul începe să caute moartea ca pe o necesitate, ca pe o izbăvire, ca pe o intrare în normalitate.

Așa a înțeles poporul român taina vieții și a morți, iar această concepție extraordinar de optimistă a transpus-o în versuri și în melodii inegalabile. Numai un popor cu o vechime milenară, cu o statornicie neîntreruptă pe aceste meleaguri, cu o capacitate de înțelegere și de sinteză rar întâlnită putea să creeze asemenea nestemate ajunse până la noi.

Cartea Domnului Cornel Boteanu salvează de la pieire aceste comori ale sufletului românesc, amenințate cu dispariția, date fiind transformările fără precedent ale satului românesc contemporan. Domnul Boteanu se dovedește a fi nu numai un culegător de folclor, ci și un om de știință, capabil să analizeze cu profesionalism produsul folcloric. Meritul dumnealui este extraordinar, fiindcă această lucrare o săvârșește pe ultima sută de metri, în sensul că poate generația de bătrâni care mai știu și mai practică aceste cântece funebre nu va mai avea posibilitatea să le lase drept moștenire generațiilor tinere. Ele vor rămâne însă înmagazinate în cartea Domnului Boteanu, ca într-un sipet în care a fost adăpostită o comoară de mare preț.

*

In memoriam: Acad. Ștefan Pascu(V). Abia în 29 octombrie 1981 am avut prilejul să intru în posesia prefeței și referatului Domnului Ștefan Pascu!

Am ajuns la Domnul Ștefan Pascu, la Institutul de Istorie și Arheologie. M-a primit bucuros. Mi-a dat prefața s-o citesc și ,,să văd dacă-mi place”. Nici măcar n-am sperat vreodată, ca un om de valoarea dumnealui să scrie atât de frumos despre lucrarea mea! Pentru prima dată m-am simțit, într-adevăr, om! Eram conștient că sunt multe exagerări, dar având în vedere că rândurile acelea erau scrise spre a fi publicate, iar acest om le semna, îmi dădeam bine seama că, pe lângă exagerarea, pe care o făcea pentru a mă încuraja, fără îndoială, e și ceva adevăr. Cuvintele Domnului Pascu din prefața și referatul la cartea Nicolae Iorga. Concepția istorică mi-au întărit convingerea, că sunt pe drumul cel bun, că sunt și eu în stare să fac ceva. Credeam că de atunci înainte, în afară de cele ale teologiei și cele vitale, nu aș pune altceva mai presus ca valoare decât studiul și scrisul. Eram conștient că s-ar putea să mi se întâmple multe șicane și greutăți în viață de atunci înainte. Totuși, recunoașterea pe care mi-a făcut-o Domnul Pascu avea să însemne pentru mine platoșa cu care urma să trec prin toate cu fruntea sus, rămânând eu însumi. Numai viață și sănătate să-mi fi dat Dumnezeu și eram hotărât să nu contenesc toată viața de a zgândări de porțile veșniciei.

Domnul Pascu era foarte ocupat. Îi trimiseseră din SUA o carte a sa pentru corectură încă din august, dar n-o primise decât de câteva zile. Făcea eforturi mari ca s-o termine cât mai repede spre a trimite-o înapoi. Mi-a vorbit de câteva proiecte de-ale sale aflate în faze de definitivare, de unele cărți aflate în curs de tipărire. Mi-a vorbit foarte frumos, prietenos. Mi-a spus: ,,- Obligația dumneata față de mine este pe linie morală! Aș dori să nu abandonezi această muncă. Avem nevoie de istorie ca de pâine, iar din generațiile dumneata prea puțini sunt tinerii, care să îmbrățișeze cu pasiune adevărată munca de cercetare. M-aș bucura dacă această lucrare ar însemna începutul adevărat, dar nu și sfârșitul muncii dumneata într-ale cercetării istorice!”

I-am spus de cele afirmate de nefericitul întru pomenire consilier cultural de la Craiova, la vederea manuscrisului cu Iorga: ,,- Mă, băiatule, păcat de banii plătiți la dactilografă și de hârtia consumată! Puteai s-o folosești mai bine la altceva!” Domnul Pascu s-a amuzat foarte mult de asta. ,,- Și ce zici că este ăla?” ,,- A fost consilier cultural la mitropolie, acum e pensionar!” ,,- Și ce-a învârtit în viața lui?” ,,- A stat consilier!” ,,- Și altceva?” ,,- A scris predici,  reportaje de la sfințiri de biserici, despre vizitele mitropolitului și altele de felul acesta!” ,,- Mai trăiește?” ,,-Da!” ,,- Păcat! Când îți apare cartea, să-i trimiți un exemplar, dar fără dedicație. Cuvintele nu-și au rostul în asemenea situații!”

L-am invitat pe Domnul Pascu la restaurant, dar s-a scuzat că ,,a promis acasă că se reîntoarce imediat după program!”

Cartea Nicolae Iorga. Concepția istorică a rămas încă mulți ani la Editura ,,Scrisul Românesc” din Craiova. A fost înscrisă de trei ori în planul editorial al editurii, dar eliminată de Consiliul Culturii, ,,statul-major” al cenzurii acelor vremi. Un referat făcut de un oarecare Silvestru Patița de la acea instituție, mi l-a dat redactorul Miu Florea să-l citesc. În loc să analizeze cartea, muștruluia editura că îi solicitase Domnului Pascu referatul. Dădea indicații că pentru asemenea treburi să fie solicitați oameni care nu sunt angrenați în atâtea probleme precum  academicianul de la Cluj, fiindcă aceștia vor citi, vor analiza și vor da verdicte mult mai obiective.

După Revoluție, prin 1993, mi-am luat manuscrisul de la Craiova și l-am publicat în regie proprie. S-a bucurat de mult interes și de aprecieri din partea cititorilor, așa că a fost necesar să retipăresc cartea încă în două ediții.

Cu Domnul Ștefan Pascu am ținut legătura în anii următori, sub formă de telefoane și felicitări cu prilejul unor sărbători și evenimente.

Omul acesta a rămas o personalitate de referință în biografia mea, un Om care m-a învățat ce înseamnă modestia, competența și mărinimia.  Dumnezeu să vă ierte, Domnule Ștefan Pascu!

*

Ajutoare și donații. Așa cum am precizat în scrisorile precedente, la 30 Noiembrie închidem anul financiar. Mulțumim cordial tuturor enoriașilor parohiei noastre și credincioșilor din afara parohiei, care au ajutat parohia noastră în perioada 1 Decembrie 2019 – 30 Noiembrie 2020, fie sub forma contribuției de cult, fie sub formă de donații benevole. Fără sprijinul dumnealor, nu am fi putut desfășura activitate pastorală, misionară, culturală, am fi fost, altfel spus, ca o mașină fără benzină. Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

Fiecăruia dintre donatorii s-a emis chitanță pentru suma depusă la timpul respectiv. Redăm în numărul de față numele credincioșilor din afara parohiei, care ne-au sprijinit în perioada menționată cu cel puțin 100 lei, urmând ca dumnealor să primească și câte un exemplar din cartea Viața Cuvioasei Teofana Basarab. Celor străini de parohie li se va trimite această carte prin poștă, iar fiilor parohiei, care au rude în parohie, li se va da cartea prin aceste rude. Așadar, ne-au ajutat:

  1. Fii ai satului Malovăț din afara parohiei: Mănescu C. Dumitru(Timișoara): 700 lei; Dl. Gogoașe Marian(Tr. Severin) și D-na Michescu Elena(București): câte 400 lei; Dl. Avoc. Ploștinaru Vasile(Caransebeș-CS): 350 lei; D-na Pleșan Valeria(Tr. Severin), D-na Albulescu Maria(Tr. Severin), Dl. Franț Titu(Tr. Severin), Dl. Pera Nicolae (Constanța) și Dl. Gherghe Alexandru(Schela-MH),: câte 300 lei; Nistor Gheorghe(Tr. Severin): 275 lei; Dl. Popescu Constantin (București): 250 lei; Dl. Pirici Constantin (Timișoara): 210 lei; Dl. Munteanu Gheorghe(Tr. Severin): 205 lei; D-na Doina Vasilca (București), Dl. Partenie Doru-Nicușor(Tr. Severin), D-na Iordache Sevastița(Tr. Severin), Dl. Mănescu V. Nicușor (Tr. Severin), D-na Ghijan Angela(Anglia), D-na Mârza Simona(București), D-na Ing. Teșilă Doina(Tr. Severin) și D-na Borcilă Cristina(Franța): câte  200 lei; D-ra Prof. Univ. Ionașcu Georgeta (București), Dl. Ionașcu Marinelu (Anglia) și Dl. Toma Constantin(Tr. Severin): câte 150 lei; D-na Sandu Aurica(Tr. Severin): 130 lei; D-na Pleșan Luminița(Tr. Severin): 120 lei; D-na Vlădioniu Mariana(Tr. Severin) și  Dl. Zorilă Sandu(Tr. Severin): câte 110 lei; Dl. Asaftei Florin (Dolat-TM), Dl. Grecu Grigore(Tr. Severin),  D-ra Michescu Monica(Tr. Severin), Dl. Turiță Ștefan (Timișoara),  Dl. Paulețu Iancu(Balotești-MH),  D-na Șeitan Silvia(Tr. Severin),  Dl. Col. Pera Valeriu(Tr. Severin), Dl. Pera Alexandru(Tr. Severin), Dl. Coman Dorin-Sandu(Tr. Severin), Dl. Tărăbâc Gheorghe(Tr. Severin), Dl.  Crăciunescu C. Constantin(Italia), D-na Pera Maria(Tr. Severin) și  D-ra Asist. Baltac Cosmina (Timișoara): câte 100 lei;
  2. Fii ai satului Bârda din afara parohiei: Dl. Pană Liviu(Tr. Severin):400 lei; Dl. Mucioniu Ilie(Tr. Severin): 650 lei; D-na Sfetcu Delia(Franța): 470 lei; Dl. Tănase Aurel (Germania): 445 lei; Dl. Prof. Sfetcu Virgil(București) și D-na Trocan Maria(Lugoj-TM): câte 400 lei; Dl. Mucioniu Petre(Tr. Severin): 350 lei; Dl. Stănciulescu Tănase(Tr. Severin): 320 lei; D-na Rădulescu Gica(Tr. Severin): 300 lei; Dl. Stănciulescu Cristian (Germania): 240 lei; D-na Arhire Lili(Tr. Severin): 210 lei; Dl. Rochian Tudor(Tr.Severin), Dl. Popescu Dan(Tr. Severin), Dl. Luca Emil-Marius(Germania), Dl. Sfetcu Crinu (Franța), Ing. Zăuleț Aurica(Tr. Severin), D-na Ciurel Elisabeta(Tr. Severin), D-na Pană Gheorghița(Tr. Severin), și  Dl. Drăghia Aurel(Anglia): câte 200 lei; Dl. Trocan Pantelie (Tr. Severin), Dl. Dragomir Ion(Tr. Severin), Dl. Botea Constantin(Șimian-MH) și Dl. Mema Dumitru(Balș-OT): câte 150 lei; D-na Cârneci Mihaela-Oana(Tr. Severin): 120 lei; D-na Nițu Florentina(Tr. Severin) și D-na Chircu Ramona(Tr. Severin): câte 110 leiD-na Zamfirache Cornelia(Craiova), D-na Urdă Violeta(Lugoj-TM), D-na Prof. Iacov Raluca (Tr. Severin),  Dl. Ile Teodor(Sânicolaul Mic-AR), D-ra Rolea Ileana(Tr. Severin), Dl. Ivașcu Ionuț(Tr. Severin), Dl. Adoch Iozsef(Timișoara), Dl. Motreanu Constantin (Timișoara), Dl. Boescu Gabi(Tr. Severin), Dl. Rolea Nicușor(Timișoara), D-na Botoșan Olimpia (Tr. Severin), Dl. Luca Gheorghe(Tr. Severin), D-na Cioloca Polina (Timișoara), Dl. Arhire Sebastian(Belgia), D-na Stoichină Gheorghița(Italia) și Rolea Ion (Tr. Severin): câte 100 lei.

       Dl. Ing. Bălu Constantin ne-a realizat gratuit cadastrarea terenurilor, valoarea lucrării: aprox. 2.500 lei.

c)Credincioși din afara parohiei:  D-na  Dr. Ionescu Mihaela-Aritina(Curtea de Argeș- AG): 10.000 lei; D-na Leferenz Elisabeta(Germania): 2.148 lei; Dl. Dr. Luca Dorin (București) și D-na Mălureanu Corina(București): câte 1.000 lei; Părintele Pr. Vasilescu Gheorghe (Italia): 952 lei; Dl. Soare Bogdan (București): 800 lei; D-na Mehedințu Elena (Brașov): 640 lei; D-ra Bordeiașu Rodica-Ecaterina (București): 610 lei; D-na Ciornei Tatiana(Suceava-SV): 540 lei; D-na Mătuș Natalia(Timișoara), D-na Ivanovici Florica (București) și D-na Jinescu Beatrice(Otopeni-IF): câte 500 lei; D-na Enache Maria (București): 450 lei; D-na Preda Emilia(Tr. Severin) și D-na Chipară Liliana(Sibiu): câte 400 lei; Dl. Grădinaru C. Constantin(Olanda): 347 lei; D-na Proc. Dr. Călin Ana(Galați) și D-na Pârvuceanu Eugenia(Gârla Mare-MH): câte 310 lei; Dl. Prof. Univ. Dr. Romalo Dan(București), Dl. Gampe Răzvan(Chișoda-TM), Dl. Folescu Cornel(Tr. Severin) și D-na Leonte Daniela(Buzău): câte 300 leiDl. Ing. Cudalbu Octavian(Baia Mare) și D-na Ionescu Floarea(Câmpina-PH): câte 250 lei; D-na Antonescu Mădălina(București): 220 lei; Dl. Ing. Spătariu Miron-Filip(Reșița) și Părintele Prot. Dr. Ioan  Dură (Belgia): câte 210 lei; D-na Sprijan Ramona(Cluj-Napoca),  D-na Avoc. Olteanu Marina(Caransebeș-CS), Dl. Ing. Mucioniu Dumitru(Tr. Severin), Dl. Dogaru Mihai(București), Dl. Grădinaru Constantin(Piatra Neamț) și D-na Filip Cornelia(Tr. Severin): câte 200 lei; D-na Deatcu Viorica(Tr. Severin): 185 lei; Dl. Balaban Adrian(Galați): 155 lei;  D-na Prof. Univ. Dr. Mihail Zamfira(București), D-na Farm. Golea Nicoleta(Tr. Severin), Dl. Bojinescu Alexandru(Reșița), D-na Dobre Mihaela(Chițorani-PH), D-na Ing. Caragioiu Melania (Canada), Dl. Călugăru Emil(Tr. Severin) și Dl. Serafim Daniel(Tr. Severin): câte 150 lei; D-na Dr. Petruțiu Monica(Orăștie-HD) și D-na Dr. Funk Mihaela(Germania): câte 140 lei; Dl. Vermeșan Mirel(Timișoara) și Dl. Nicolau Cristian-George(Simeria-HD): câte 120 lei; D-na Stanciu Victoria(Piatra Albă-MH), D-na Conf. Univ. Dr. Sofroni Ana (R. Moldova), și Dl. Vâlsan Alexandru(Tr. Severin): câte 110 lei; D-na Prof. Univ. Dr. Ciobanu Ana-Maria(București), D-na Nicolae Victoria(Tr. Severin), D-na Bobocel Filofteia (Tr. Severin), Dl. Ciortan Vasile-Dan(Șimian-MH), Dl. Roată Petre (Colibași-MH), Dl. Predescu Lucian(Danemarca), Dl. Col. Popa Mihai(Rm. Vâlcea), D-na Suciu Aurelia-Elena(Cluj-Napoca), Dl. Prof. Zloh Sebastian(Băilești-DJ), Dl. Buță Cristian(Tr. Severin), D-na Maria (Tr. Severin), Dl. Mișea Ionuț-Flavius(Tr. Severin), D-na Leca Silvia (Tr. Severin), Dl. Mladin Voicu-Nicolae-Ștefan(Tr. Severin), Dl. Mladin Constantin-Ticu (Tr. Severin), D-na Pleșu Adriana-Mirela(Bocșa-CS), Dl. Trăsnea Ionuț-Alin(Tr. Severin) și Dl. Sfetcu Tomiță(Izvorul Bârzii-MH): câte 100 Continue reading „Pr. Al. Stănciulescu-Bârda: Scrisoare pastorală. Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XX(2020), nr. 434(16 –30 Noiembrie)”

Ovidiu PURDEA-SOMEȘ: De dincolo de Mâine (poezii)

 

Vulcan



Cel mai adesea bărbații se rătăcesc
În geografia unei femei
Lângă muntele lui Venus
Acolo se pierd iremediabil și în jurul lor lumea se șterge…
Eu am fost toată viața un singuratec
Bucuros că urc înspre cer de pe sânii tăi
Ca un vultur în Cordilieri.
Îmi place cerul. Are forma buzelor tale
Când intră în sărut ca într-o eclipsă biblică
De dincolo de cer tu mă vezi
Și mă aștepți la popas în dreptul inimii,
Intrată într-o stranie lumină de templu hawaian
Aici e Inima Mea Vulcan, îmi spui
Aici e Mauna Loa
Nici lacrimile nu-l pot stinge
Nici soarele nu-l mai arde. Arde el singur
Când te simte aproape!

 

 

       De dincolo de Mâine



Ieri și azi
Am râs împreună.
Apoi am închis ușa. Și am rămas singuri
Noi și iubirile. Și supărările și blândețele
Și cântecele și bisericile
De dincolo de mâine
Doi copii ne făceau semne cu mâna!

 

 

       Joaca de-a oamenii biblici

 

Mai ții minte joaca de-a oamenii biblici?
Să fie lumină, am strigat eu!
Și Dumnezeu te-a făcut pe tine
Și ți-a pus în brațe și ziua dintâi
Să fie dragoste, am strigat eu!
Și Dumnezeu te-a făcut tot pe tine
Și ți-a mai pus și ființa mea în mâini…
Să fie viață, am strigat eu!
Și în ziua a șasea
Doar pe tine te-am văzut pe pământ…
Acum nu mă mai joc de-a oamenii biblici
M-am întors acasă
De pe toate drumurile pe care am umblat.
Văd că îmi este bine lângă tine,
– Ea e lumină
Iar tu îngerul care o aprinde
A mai zis Domnul
La despărțire…

 

    Cartea sfântă

Iubito,
Ce-ai să scrii despre mine
În Cartea Sfântă
A sufletului tău?
Că numele meu a îngenunchiat
În fața dragostei tale
Că inima mea a fost
Singura fereastră
Prin care fugeai uneori
În lume.

 

Continue reading „Ovidiu PURDEA-SOMEȘ: De dincolo de Mâine (poezii)”

Daniela ACHIM-HARABAGIU: UNIȚI PRIN ARTĂ

Note despre Ediția a III-a a Taberei Internaționale de Pictură

în aer liber de la Nenciulești

 

Câteodată simți că nu poți tine pasul cu viața! Altădată nu simți, dar tot în urma ei ești, deși nu îți dai seama. Așa a fost anul acesta. Îl bănuiam a fi unul bun, minunat, curat, format din două cifre  care  merg frumos una după alta ca două grațioase lebede cu puii lor pufoși. Așteptam cu nerăbdare să se sfârșească iarna, fericită că scap de frig, să pot petrece clipe minunate în aer liber, să merg la diverse evenimente literare, artistice, să merg la expoziții, lecturi publice…     Hmm… Nu prea a fost așa. Mulți oameni dragi și importanți au trecut Stixul,… Dar, până la urmă toți îl vom trece,  asta face parte din viață. Și cu toate acestea,  tot am prins ceva din bucuriile ei.

M-am trezit în luna iunie, crezându-mă în aprilie, că merg să cumpăr semințe de flori de piatră. Nu mi-a dat vânzătoarea spunând că e târziu, nu se mai pun semințe de flori în iunie, că nu mai au când să crească, spunea. Am plecat și mai buimacă de la ea. Dar, ce știa ea? Nimic.  Au ieșit singure din semințele căzute din florile uscate de anul trecut, la puțin timp după ce m-a refuzat. Se pare că nu doar noi, oamenii, întârziem în ținerea pasului cu viața, ci și florile.

Apoi am pus semințe de zorele, pe care mi le-a dat un tânăr coleg, si au răsărit, au și înflorit, și le-am și pictat.

Dar nu despre flori voiam să vă spun, ci despre faptul că am rămas în urmă cu scrisul notelor  despre expoziția lucrărilor Taberei Internaționale de Pictură în Aer Liber de la Nenciulești Ed. a III-a 2020. Am promis că le scriu.

 

Da, este vorba despre acea tabăra de pictură în care domnul Șerbănescu ne-a făcut întâlnire cu arta unor pictori și oameni minunați. Și ea fost puțin întârziată ca și mime, ca și florile, dar a fost!

 Anul acesta, doar cu arta lor, cu ei nu, din motive de pandemie cu acel virus nou, deși mi-ar fi plăcut mult să-i revăd!

După două luni de „izolare la domiciliu” nu mai aveam nicio speranță că voi participa la Tabăra Internațională de Pictură de la Nenciulești. Dar, ce știam eu. Dumnezeu lucrează prin oameni!

Chiar dacă nu ne-am întâlnit fizic, domnul Tudor Serbanescu a avut grijă să se întâlnească artele între ele și artiștii români ce au fost prezenți la vernisajul expoziției.

Și așa ne-am trezit la jumătate de septembrie, frumos și blând ca o zi de vară în care a fost organizat vernisajul lucrărilor celei de III-a Ediții a Taberei de Pictură în Aer liber de la Nenciulești.

Câtă bucurie, câtă încântare, câtă frumusețe! Dublă bucurie! Pentru că acea zi sărbătoream deschiderea Expoziției dar și ziua de naștere a artistei Cristianei Purcărea!

Iată că domnul Șerbănescu a întors timpul înapoi și a reușit!

Au expus artiștii: SVETLOZAR NEDEV-Bulgaria, SVETLANA SOLO-Rusia, SVETLANA ELANTSEVA-Anglia, JOSEPH NOCE-Franța, KORKUT TIRYAKI-Turcia, LAURA CULCEA-Romania, CRISTIANA PURCĂREA-România, RAREȘ KERERKEȘ-Romania, TUDOR ȘERBĂNESCU-România și subsemnata cu pseudonimul HARA DANA- România.

 

 

După vernisaj au fost schimbate idei despre cum am putea face cunoscută arta noastră, într-o manieră inedită, și vizitată de cât mai mulți oameni iubitori de frumos, cum ar fi:  să expunem lucrările în Parcul din Pădurea Vedea, într-un cadru organizat în acest sens, să expunem planșe tipărite și plastifiate puse pe panouri în parcuri sau grădini publice pe o perioadă mai lungă  de timp, având în vedere restricțiile cauzate de pandemie și totodată, pentru că e o tabără de pictură în aer liber, să putem expune și cum a fost ea conceptual gândită: ”ÎN AER LIBER”. Așa vom avea artă la tot pasul, în orașul nostru sau în alte orașe și ne putem bucura că dăruim din frumosul ce ne-a fost dat. Sperăm să avem și sprijinul autorităților care în această manieră ar putea atrage vizitatori și iubitori de artă.

Gazda expoziției de anul acesta a fost Centrul Județean pentru Pentru Promovarea si Conservarea Culturii Tradiționale Teleorman, cu sprijinul și participarea Centro Pro Arte Alexandria și Primăriei Nenciulești.

Continue reading „Daniela ACHIM-HARABAGIU: UNIȚI PRIN ARTĂ”

ZAMFIR ANGHEL DAN: Profesor de timp (fragment)

            Când am ajuns la Monament, toată clasa noastră era prezentă. Domnul de fizică ne-a organizat ca un grup model de excursioniști și am plecat spre Mirica. Toți eram îmbrăcați lejer în pantaloni scurți inclusiv Faraoanca și domnul diriginte.

       Ce plăcut ne adia vântul prin plete în timp ce mergeam disciplinat în coloană pe bicicletele noastre. Cum am ajuns ne-am dezbrăcat toți și am sărit în apă să ne răcorim de căldurile verii ce începuse deja.

            -Hai să așezăm păturile să putem sta într-un cerc,a zis doamna de istorie și toți ne-am conformat cu drag făcând fel de fel de glume între noi.

            Gata, liniște, vă rog, ne-a mai potolit dânsa zbenguiala în care intrasem toți. Vom juca o piesă de teatru la serbare, ce ziceți, v-ar plăcea? Ne-a cam surprins dânsa nepregătiți.

            -Da, am zis unii dintre noi, curioși.

            -Șcena o să fie chiar aici pe malul Miricăi și Mostiștea o să zicem că e Nilul. Am invitat toată școala și toți profesorii și îi vom invita și pe toți părinții voștri. Plaja este destul de mare și o să improvizăm o șcenă adevărată chiar în apă, ce ziceți?

            Toți râdeam pe înfundate și nu prea înțelegeam noi ce piesă vom juca dar ne plăcea, sigur.

       -Trebuie să alegem cine va juca rolul faraonului, al soției lui, al supușilor,vreți, ne incita  doamna cu ideile dânsei?

            -Da, am răspuns mai cu jumătate de glas.

            -Cine ar vrea să joace rolul faraonului Namer, a întrebat domnul diriginte privindu-ne pe toți?

            Toți tăceam mâlc și ne ascundeam unul după altul.

            -O să îl alegem pe Vasile, că el e mai oacheș și seamănă cu un egiptean, a decis domnul profesor văzând că noi nu avem curaj să decidem.

            -Și cine vrea să îi fie soție, regina Mereneith, faraoanca, cum m-ați poreclit voi pe mine, râdea  doamna de istorie în timp ce alegea o faraonacă dintre colegele naostre.

       Fetele chicoteau dar niciuna nu se hotăra să se propună.

        -Hai, curaj, ne îndemna dânsa. Nimeni nu avea curaj însă.

            Jeny Tomescu, vrei să joci rolul de  faraoancă, a căzut necazul pe capul Tomeascăi și toți o priveam râzând și făcând glume pe  seama ei.

            – E potrivită, că tot face ea pe șefa, am zis eu ascunzându-mă în spatele Poliandrei.

            -Laurențiule, te-am văzut, m-a prins doamna, tu ai să fii servitorul lor mi-a zis zâmbind faraoanca. Toată clasa  a început să râdă atunci în timp ce Tomeasca îmi făcea cu sâc și se  strâmba la mine.

            -Zglobiule ,vrei să fii preotul, a întrebat domnul de fizică și Zglobiu s-a ridicat în picioare înroșindu-se tot.

            Ceilalți veți juca rolul egiptenilor. Am cumpărat un sul de pânză albă și pe  toți o să vă îmbrăcăm în egipteni, a  decis  doamna în timp ce noi râdeam între noi zbenguindu-ne fericiți.

            Ultima săptămână din școală, doar asta am făcut, repetiție cu egipteni.

            -Ce faci servitorule, mă lua Tomeasca  mereu în balon. Să mă servești frumos că altfel te concediez, ai auzit, se juca ea cu mândria mea de bărbat.

            – Să vezi tu ce servitor îți trag o amenințam eu mereu.

            Serbarea a fost planificată în a doua  duminică din luna iunie a acelui an școlar. Toată clasa noastră trebuia să fie prezentă la malul Miricăi la ora cincisprezece așa cum a decretat doamna de istorie. Mergeam toți tăcuți pe bicicletele și emoționați cu gândul la cum o ieși serbarea noastră.

            Când ne-am apropiat de Mirica ne-am oprit. În depărtare se vedea ceva ce doar în poveștile noastre puteam să gândim și să visăm.   Domnul profesor ne-a lămurit că ce vedem e real și că acolo vom juca noi piesa de teatru. Am amuțit și emoțiile ne-au copleșit definitiv.

        Cineva construise chiar în apă un fel de templu cum văzusem noi în imaginile pe care ni le arătase doamna de istorie.

        În fața templului se vedea o mică scenă, unde credeam că o să stea egiptenii.

       Dar ce ne uluia și ne lua  respirația era imaginea mulțimii de oameni ce apăruse deja pe malul Miricăi să vadă spectacolul nostru.

            Parcă tot satul venise la malul Miricăi. Tomeasca a venit lângă mine și mi a zis că are niște emoții că îi tremură stomacul.

       Și eu la fel i-am zis, dar hai să ne ținem tari să nu ne facem de  râs.

            -Dragi copii, curaj, asta vreau de la voi! Sunteți niște copii deosebiți și acum aveți șansă  să arătați de ce sunteți în stare, ne-a încurajat doamna de istorie.

            Vreau să știți că templul, scena și tot ce ne trebuie pentru spectacol a  fost dăruit și construit de părinții voști, ajutați de școală și de primăria din comună.

       Jucați-vă rolul în așa fel încât toți să fie mândri de voi ! A fost îndemnul care ne-a ambiționat pe toți.

        Am lăsat biciletele undeva aproape de plajă și am trecut în spatele cortinei să ne echipăm.

       Toți purtam un fel de veșmânt  din pânza aceea albă înfășurat în jurul corpului nostru și legat cu un nod de umărul drept.

       Vasile și Tomeasca aveau pe cap un fel de cunună făcută din hârtie creponată argintie și o eșarfă din purpură ca semn regal căzut peste umeri.

            Vasile, faraonul, ținea în mână un băț pe care cineva îl transformase într-un fel de sceptru cu care dicta, iar Tomeasca, faraoanca, avea în mână o oglinjoară cu care își lumina chipul într-un fel de văpaie la care cu greu puteai privi.

            Mie, servitorul, cum râdea Tomeasca de mine, îmi dăduse  doamna să țin în mână o frunză imensă de palmier cu care trebuia să îi fac aere ,,faraoancăi.

       Stăteam serios cât puteam să mă țin și din când în când îi mai trăgeam câte o frunză în cap Tomească-i să îi mai tai din mândria cu care mă privea.

        Toți colegii noștri îmbrăcați în alb erau pe șcenă și în timp ce preotul, Zglobiu, adică, oficia  slujba de încoronare, băteau din palme și aclamau.

            Lumea adunată, în frunte cu părinții noștri, se minuna de scenele văzute și aplauda  așa de tare că răsuna tot dealul Bătăliei,valea Miricăi, Leul și Ostrovul de vuietul acelei  sărbători ancenstrale.

            Când s-a terminat spectacolul toți am sărit în apă direct de pe scenă, așa de fericiți și mândri eram că trebuia să ne răcorim imediat.

            Mama și tata au venit și m-au îmbrățișat așa ud cum eram eu înfășurat în pânza aia de egiptean.

            Era o hărmălaie amestecată cu atâta fericire pe dealul Miricăi că lumea ziceai că asistă chiar la un spectacol din vremea faronilor  egipteni.

            Am intrat în vacanță așa de  fericiți, așa mândri de noi că am reușit cu greu să ieșim din amețeala în care intrasem. Tomeasca mi-a dat telefon a doua zi să mă certe un pic.

            -Salut, servitorule, a început ea să mă tachineze. Începe să se încălzească afară așa că vino să îmi faci aere cu frunza aia de palmier, se răsfăța ea.

            -Să vezi ce aere îți fac eu, faraoaco, râdeam și eu fericit că m-a  sunat.

            -Ai auzit că a venit sonarul la Movila Miresei, mă întreba ea serios?

Așa că trebuie să ne pregătim să facem pe arheologii, a zis doamna de istorie. Mâine la ora opt dimineață să fim toți, care vrem, la movilă.

         Ce faci,vii, m-a întrebat ea așa de fericită ca o fetiță răsfățată ce era?

            -Normal că vin, faraoanco, i-am zis și eu la fel de fericit.

            Era  așa de multă lume la Movila Miresei de ziceai că iar are loc un spectacol cu noi, egiptenii consacrați.

            Excavatorul lui Vasile făcuse  deja un șanț ce  tăia movila în două în timp ce pământul îl punea direct în basculantă.

            La un moment dat s-a  auzit o bubuitură ce ne-a speriat pe toți crezând  că e vreo bombă pe acolo. Domnii veniți cu sonarul, faraoanca noastră și domnul profesor de fizică au intrat în șanțul făcut de excavator și au început să examineze peste ce au dat. Șoșoteau acolo între ei fără să auzim despre ce  discută.

            La un moment dat, doamna profesoară de istorie a venit să ne lămurească pe toți ce au găsit și ce  cred ei că se află acoperit de movilă.

            -Se pare că aici a fost acoperit un meteorit ce a căzut pe pământ acum câteva zeci de mii de  ani, a început dânsa  să explice uluindu-i pe toți cei  prezenți.

         Interesant este că deasupra lui se află un altfel de meteorit, ce poate fi folosit ca o antenă spațială. Este posibil ca cei care l-au acoperit să îl fi folosit ca un fel de antenă galactică prin care Continue reading „ZAMFIR ANGHEL DAN: Profesor de timp (fragment)”

Ben TODICĂ: Fratelui meu

Nu contează câtă școală ai făcut dacă nu ai conștiință să-l înțelegi și să-l poți aprecia pe aproapele tău degeaba mai vine Crăciunul. Și acum, de când cu virusul, toate necazurile prin care trecem sunt provocate de așa-zișii „deștepți” ai lumii care se urăsc între ei fără motive coerente și sănătoase. Toți marii eroi ai lumii imperiale se cred atotștiutori, însă lipsiți de suflet, de conștiință și doar istoricii noilor imperii îi poartă mai departe ca să le justifice lor existența. Degeaba ești cotropitor și violent dacă nu ești capabil să vezi Dumnezeul din om, în special dacă nu ești capabil să te pui în papucii inamicului tău.

În ziua de azi toate gunoaiele sunt ridicate la rang de „eroi”. Dumnezeu nu este un moșneag care dă porunci, pedepsește și iartă. Astea sunt șmecherii lumești. Nu-i dai sugarului friptură și adultului să sugă dacă vrei să cucerești lumea. Mă doare când îi văd pe cei care se bat cu pumnul în piept că au venit în occident ca să elibereze România, să distrugă comunismul și asta fac neîncetat și continuă s-o facă. Însă nu-i înțeleg. Ei luptă să distrugă un regim care i-a școlit gratuit, îngrijit și trimis la specializare în străinătate pe chinul și transpirația muncitorului și țaranului români și acolo au rămas cerând azil politic fără a se gândi că poate fără acest regim ar fi umblat desculți prin Ciulinii Bărăganului. E dreptul fiecăruia să-și cauți viitorul dar nu cu prețul ponegririi părinților tăi. Te crezi semizeu? Și acum dacă ai câștigat și ai schimbat regimul ce i-ai oferit acelui biet român care te-a ținut pe truda lui prin școli și universități? Care ți-a dat totul, chiar și un serviciu pe măsură de ai plecat să te dai mare și să-ți hrănești orgoliul incomensurabil. Ce i-ai dat azi și ce continui să-i dai? Cum îl ajuți? De ce o duce mai greu și umblă pribeag fără direcție? Nu ar fi corect să lupți în continuare împotriva celor care îl fură și persecută? Taci? Nu mai ai slogane? Eu te iert căci lăcomia te-a orbit. Ești poate sărac în suflet și lipsit de cunoaștere creștină. În viață ai cunoscut doar orgoliul. Sigur îmi ești frate după chip și am să te ajut. Nu îl pot trăda pe Tatăl. Aștept ca și tu s-o recunoști și să te întorci acasă.

Educația e primordială dacă vrem să atingem zenitul divin. Dar trebuie făcută și în suflet. Omul de azi, needucat nu e capabil de friptura adultă, de aceea e hrănit cu parabole de politicieni. Adică, suntem alăptați politic. Înțelepții lumii nu au ce căuta în educația noastră ca nu cumva să ne maturizăm. De asta a fost omorât Iisus pentru că încerca să ne conecteze cu Tatăl Ceresc, încerca să ne maturizeze. Voia să ne conecteze cu lumina copacului aprins a lui Moise de pe munte. Să ne ajute să scăpăm de răul care ne întuneca mintea. Să ne scape de robie, de satana din noi.

Continue reading „Ben TODICĂ: Fratelui meu”

Ivan HRISTOV: Bdin* XVI

Bdin* XVI

 

pentru prof. Simeon Yanev

Azi,

18 martie,

a fost o zi senină

de primăvară.

 

Azi

nimeni

n-a ucis

pe nimeni

n-a ocărât nimeni

 

pe altcineva.

Când am trecut pragul

 

bisericii

ca să mă rog

mi s-a părut c-aud

vocile

celor

duși.

Ploaia curgea

 

în lacrimi

din ochii

lui Dumnezeu.

Ivan Hristov Bulgaria (1978)

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

* numele medieval al orașului bulgar Vidin

ZAMFIR ANGHEL DAN: Florile iernii (poeme)

CUVÂNTUL

 

Ai  să  mă  găseşti  oricând

la  rădăcina  unui  cuvânt

 

În semantică lui

rămâi

doar  dacă îţi place cum sună

ultima  adiere a  unei silabe

din sunetul unei  rostiri

 

Girul divin

şi înălţarea unde este  păstrată semnificaţia  lui

te  ajută  să atingi meritul rostirii

când  înclinându te

săruţi

icoana izvorului

de  unde  curge semantica universului

 

Stingi  limpezimea  apei atunci

cu ardoarea  sărutului

,,te iubesc,,

şi te  aşezi în genunchi

spre a  putea  să încapi

în sintagma undelor  radio

 

 

PATIMA  ZBORULUI

 

Patima  zborului se  află în mijlocul  aripei

Dacă  pătrunzi  până  acolo

poţi reinventa  nurlii  din  coada  cometei

 

La  următoarea  trecere însă

vom  avea  altă  orbită

şi  alţi  parametrii de  zbor o  să  trebuiască curenţilor  ce  ne  străbat

 

Desfă  coliviile  timpului cu un sărut

toate  aripile  noastre   să  fie  libere

când savurează înaltul

 

Arderi  profunde  ne  dau ocol

şi  dimineaţa  este  aproape de  naşterea  zorilor

în care  vrem  să  intrăm

 

Pune  stavilă  adâncurilor ce  ne  străbat

Vezi

pe  coama  ferestrei răsăritul aprinde  lumina  zilei

dând  fiori aşteptărilor  ce   ne  împart.

 

 

BRAŢELE  TALE

 

Stăteam cuibărit între braţele  tale

şi aşa cald  îmi era

aşa plăcut adia lumina  cu care  înconjurai starea mea  aparentă

până când dorinţa ne-a copleșit pe amândoi

 

 

Vedeam  păsări cum îşi alintă  aripa  în  zborul mâinilor tale

şi simţeam stoluri de  fluturi  cum îmi băteau în fereastră

dar nu aş fi plecat din acele  grădini

până nu aş fi  sorbit  toată licoarea

izvorâtă din starea ta fermecată

 

 

Un porumbel virtual s-a asezat pe  umărul tău stâng

l-am prins între palme și am înţeles  că  este  trimis de vedenia ploii

Te-am strâns în braţe atunci

suav

să nu cadă bobocul de  crin

ce  înflorea  în zâmbetul tău

acoperind  cu petalele lui

locaşul sfânt

din braţele  tale

 

 

ANOTIMP ÎNVERZIT

 

Voi  fi  lângă tine  mereu

te  voi privi şi admira cuibărit  în suflelul tău

şi  voi  mulţumi cerului pentru  darul primit

împodobindu-mi ferestrele inimii cu  chipul tău însorit

Continue reading „ZAMFIR ANGHEL DAN: Florile iernii (poeme)”

Lavinia Elena NICULICEA: Lui Nichita (Omagiu Nichita STĂNESCU)

In memoriam Nichita Stănescu, la 37 de ani de la moartea sa.

De Nichita Stănescu mă leagă amintiri frumoase. În copilărie, tata obişnuia să mă alinte „Nichita Stănescu”, după numele marelui poet, inconştient sau nu, că eu voi păşi pe tărâmul sublim al literaturii. Probabil că îi semănam (eram un copil cu părul blond, cu ochi jucăuşi, c-un surâs timid şi inocent în privire). Tata a fost cel dintâi care m-a familiarizat cu Nichita, în timp devenind un poet drag sufletului meu. Astfel, am ajuns să-i dedic acest poem:

 

Lui Nichita

 

Dacă inimii

i-ar fi crescut flori…

Ce primăvară!

Cuvintele ar fi umblat desculţe.

Timpul nu ar mai fi șchiopătat,

dacă i-ai fi sărut talpa,

secundele ar striga şi azi:

,,Ce bine că eşti!Ce mirare că sunt!…”

Ai răsturna clepsidra

să trec mereu către început?

Gândul să-mi fie verde

în miez de lume,

nestrivit de pasul nopții.

Fericirea-i perlă ascunsă

în scoica clipei,

stropită de o dulce amărăciune.

Mai lasă-mi dreptul la vis–

Paradis înflorind în tăceri.

Mută-i hotarele către mâine,

să glumim cu stelele

pe marginea unui râs neinventat.

Lacrima să-mi spună:

Îmi eşti ochiul din care curg.

Sunt a ta zbatere de dor…

Sub pleoape ni se odihnesc

Necuvintele.

 Autor: Lavinia Elena Niculicea

Galina MARTEA: COLUMNA 2000 – publicație dedicată împlinirii a 590 de ani de la nașterea celebrului voievod român, Vlad al III-lea Țepeș (Dracula)

Publicație-eveniment pentru națiunea română. Cu ocazia împlinirii a 590 de ani de la nașterea celebrului voievod român, Vlad al III-lea Țepeș (Dracula), Zilei Sfântului Andrei (apostolul ocrotitor al românilor) și a Zilei naționale a României, recent a apărut de sub tipar ediția specială a Revistei de Cultură Istorică COLUMNA 2000, editată de Universitatea „Ioan Slavici” din Timișoara, serie nouă, nr.81-82-83-84 (ianuarie-decembrie), 2020, anul XXI, pagini 382. Un eveniment de mare însemnătate pentru societatea română, pentru cultura română, pentru tot ceea ce numim existență umană. Aspecte firești nespus de importante pentru om și societate – corelația fiind foarte bine închegată de legile naturii înconjurătoare, uzanță existențială care dezvoltă și amplifică în mod creator viața propriu-zisă.

Pentru punerea în lumină a acestei publicații de valoare au contribuit distinșii oameni de știință și de cultură din sfera învățământului universitar și academic, și nu numai: Tiberiu Ciobanu (fondator, director, redactor șef, doctor în științe istorice, conf.univ., prorector al Universității „Ioan Slavici” Timișoara, responsabil de proiect), Dumitru Mnerie (redactor-sef adjunct, dr., prof.univ., președintele Consiliului Academic al Universității „Ioan Slavici”), Otilia Breban (redactor-sef adjunct, prof.), precum și redactorii Ana Caia, Ion Jurca Rovina, Florin-Ionuț Filip, Mariana Gurza, Alina Șușoi, Veronica Balaj, Marius Stoitevici, Daniela Eremi, Doina Dragan și mulți alții. Este cazul de menționat, Consiliul Științific al revistei este onorat de prezența renumitului academician și om de știință Ioan-Aurel Pop (acad., prof. univ., dr., Președinte al Academiei Române, Rector al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca), dar și de alte personalități notorii din lumea academică română precum Ioan Hațegan (dr., cercetător ştiinţific la Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” al Academiei Române, Preşedinte al Societăţii Culturale „Banatul” din Timişoara), Ionel Popescu (prof., dr.) etc. Revista de cultură istorică Columna 2000 apare sub egida Mitropoliei Banatului, Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române, Institutului de Studii Banatice „Titu Maiorescu” al Academiei Române, Fundația pentru Cultură și Învățământ „Ioan Slavici” din Timișoara, Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Societății de Științe Istorice din România – Filiala Timiș „ Mihai Pârvulescu”, Televiziunii „Europa Nova” Timișoara, Inspectoratului Școlar Județean Timiș, Sindicatului Independent al Învățământului Preuniversitar Timiș-Federația „Spiru Haret”, cât și cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Timiș. Deci, COLUMNA 2000 a fost promovată și  valorificată de către intelectualitatea română și a instituțiilor publice interesate, care prin aportul lor au completat în mod distinct patrimoniul cultural românesc.

COLUMNA 2000 îşi însumează cuprinsul cu studii din domeniul istoriei și istoriografiei, cu articole științifice şi eseuri despre diverse genuri din arta istoriei, culturii și literaturii românești, cronici de omagiu pentru marii intelectuali români, precum și despre multe alte aspecte de actualitate ce sunt prezente în viața poporului român de-a lungul timpului, – autorii acestor lucrări fiind oamenii din sfera științei și învățământului, scriitorii români de notorietate din țară și din afara ei. Drept urmare, revista în cauză este o lucrare oportună și de o importanță extraordinară pentru societatea română, scopul principal al acestei ediții este de a relata realitatea trăită în țara românească de la începuturi și până în prezent și, nemijlocit, de a elucida conținutul obiectiv prin intermediul căruia se profilează personalitatea și identitatea poporului român din diverse perioade istorice.

La secțiunea Editorial, pagina 3, facem cunoștință cu o descriere foarte interesantă despre „Unitatea națională a românilor”, scrisă de profesorul universitar, dr.Dumitru Mnerie. Acest studiu de proporții abordează aspecte ce țin de cultura, limba și graiul românesc, despre civilizația și valorile spirituale românești care s-au produs în timp în cadrul țării, – totul reflectând unitatea de neam care este și pilonul esențial în existența națiunii române.

Ulterior, la secțiunea „Omagiu”, pagina 8, ne regăsim în fața unui eseu în memoria mentorului Aurel Turcuș (savant, poet, prozator, etnograf, jurnalist, istoric, prof.univ., membru al USR, etc.), „În memoriam Aurel Turcuș. La opt ani de la trecerea la cele veșnice”, scris de Col. (r.) Constantin C.Gomboș. În aceeași secțiune „Omagiu” sunt prezente cronicile: – „În memoriam Emil Șain. La opt ani de la trecerea la cele veșnice”, scrisă de profesorul Otilia Breban, pagina 9; – „In memoriam Mihai Pârvulescu.  La doi ani de la trecerea la cele veșnice”, scrisă de profesorul, dr. Dumitru Tomoni, pagina 12; – „În memoriam Doina Benea. La un an de la trecerea la cele veșnice”, scrisă de conferențiarul universitar, dr. Valy Ceia, pagina 13; – „În memoriam Nicolae Danciu Petniceanu”, scrisă de profesorul  universitar, dr. Dumitru Mnerie, pagina 17; – „În honorem Titus Slavici. La două decenii de la înființarea Universității „Ioan Slavici” Timișoara. Arc peste timp: de la Ioan Slavici la Titus Slavici”, scrisă de conferențiarul universitar, dr. Tiberiu Ciobanu, pagina 19; – „Cu dragoste și prețuire profesorului Tiberiu Ciobanu – un reper al culturii și educației timișorene – la împlinirea vârstei de 60 de ani”, de prof.univ., dr. Dumitru Mnerie, pagina 20; – „În honorem Ioan-Aurel Pop 65. O strălucită carieră științifică în slujba profesiunii de credință: Adevărul istoric”, de conf.univ., dr. Tiberiu Ciobanu, pagina 21; – cât și multe alte omagii dedicate distinșilor profesori și oameni de știință precum Dumitru Mnerie la împlinirea vârstei de 65 ani, părinte dr. Ionel Popescu, Ioan David, colonelului dr. Constantin C.Gomboș la împlinirea vârstei de 80 de ani.

La secțiunea „Pagini de istorie” sunt prezente articole științifice de mare importanță pentru neamul românesc. Printre acestea se regăsesc demersurile despre „Rețelele politice de la Roma și conflictul cu dacii”, de doctorul în științe filologice Laurențiu Nistorescu; „Despre Istoria cuvintelor: când apar menționați românii în izvoarele scrise externe”, de acad., prof.univ., dr. Ioan-Aurel Pop; „Voievodatul românesc din banat și cucerirea sa de către maghiari”, de prof., dr. Sorin Gabriel Ionescu; „Mari biruințe ale oștilor române asupra turcilor otomani: Bătălia de la Rovine”, de prof.univ., dr. Tiberiu Ciobanu; „Rolul lui Filippo Scolari în cadrul luptei antiotomane”, de Ioan Hațegan și Alexandru Kósa; „Aniversare 590. Personalitatea, faptele și imaginea lui Vlad Țepeș reflectate în istoriografia și literatura românească și universală, precum și în artele plastice autohtone și străine”, de Tiberiu Ciobanu; „Garnizoana otomană a Timișoarei în 1590-1591”, de Ioan Hațegan;  „Despre Mihai Viteazul și familia sa la împlinirea a 420 de ani de la înfăptuirea primei uniri a Țărilor Române”, de Otilia Breban; „Scurtă prezentare biografică a lui Mihai Pătraşcu, nepotul și ultimul descendent direct pe linie masculină a lui Mihai Viteazul, la comemorarea a 365 de ani de la trecerea sa la cele veșnice”, de Vlad Rusalin Sarca; „Despre o „afacere a diamantelor” pornită la Lugoj”, de Horațiu Suciu; „ Dezbateri polemice privind tactica electorală a Partidului Național Român: pasivism sau activism?”, de Eugen Mioc; „90 de ani de la alegerea marelui diplomat român Nicolae Titulescu ca președinte al Societății Națiunilor”, de Adina Nasta; „ Situaţia socială a judeţelor Caraş şi Severin între anii 1934-1937”, de  Eusebiu Narai; „80 de ani de la destrămarea României Mari”, de Marieta Rubaneț; „ Încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, momentele principale ale capitulării Germaniei și Japoniei”, de Virgil Popescu; „ Alegerile din 1946 în judeţul Timiş-Torontal”, de Raul Ionuț Rus; „Un adevăr supărător: morții Revoluției Române”, de Adrian Matei Kali, etc.

Continue reading „Galina MARTEA: COLUMNA 2000 – publicație dedicată împlinirii a 590 de ani de la nașterea celebrului voievod român, Vlad al III-lea Țepeș (Dracula)”

Ionuț ȚENE: Reîntoarcere în minunata lume nouă totalitară a lui Aldous Huxley

Originile dictaturii sanitare nu sunt de dată recentă, legate de pandemia de Covid 19, ci își are rădăcinile în cărțile scriitorului britanic Aldous Huxley, autorul cunoscutului roman ”Minunata lume nouă” din 1932. Autorul britanic a surprins genial futurologia unei societăți totalitare, bazate pe reguli științifice. După 25 de ani de la apariția romanului care l-a făcut celebru, Aldous Huxley a scris în 1956 un celebru eseu ”Reîntoarcere în minunata lume nouă”, influențat de revoluția din Ungaria și de încheierea celui de-al doilea război mondial. Britanicul a realizat că este un precursor al lui George Orwell cu ”1984”, dar față de colegul său de generație el realizează că oamenii renunță foarte ușor la libertate pentru siguranță și protecție personală, iar dictatura sanitară sub diverse forme poate duce la un control al populației în creștere. Huxley intră în contradicție cu Orwell, care considera că oamenii resping totalitarismul, dar nu au instrumentele necesare de a se revolta pentru democrație. În schimb, Aldous Huxley crede că oamenii renunță foarte ușor la libertatea lor pentru o ipotetică siguranță socială, alimentară și sanitară. De aceea, Aldous Huxley în eseul scris la 1956 nu face foarte mari diferențe între marxismul stalinist și democrația occidentală. Dacă în comunism statul controlează excesiv societatea, în capitalismul democratic elita puterii, care este foarte subțire, edulcorează voința și interesele proprii față de popor. În comunism, nomenclatura este stăpâna țării, iar în occidentul capitalist elita puterii își împune voința proprie de putere. Sigur, că spre deosebire de stalinismul Marxist, democrația occidentală își îmbracă instrumentele de tortură ale puterii în mănuși de catifea, în realitate cele două tipuri de societăți își impun cu duritate obiectivele de control a cetățenilor.

În epoca contemporană, statul sau elita puterii urmărește supracontrolul societății și al cetățenilor. Supraorganizarea este marota societății moderne. Această dorință atavică de control vine din suprapopularea planetei, care nu mai poate asigura resursele necesare traiului. Controlul suprapopulării și a resurselor naturale este ținta elitei conducătoare a puterii, indiferent că este adepta dictaturii statului, a democrației capitaliste sau totalitarismului sanitar. Prin propagandă, ideologie și manipulare, deci prin forme represive, repetitive și de control, elita puterii conduce și coordonează cetățenii, care renunță de bună voie la libertate în schimbul siguranței. Statul nu are nevoie de gânditori raționali printre cetățeni, ci de executanți docili, care fac ce li se ordonă. Media nu este un mijloc de informare, ci un instrument de propagandă moștenit și perfecționat de naziști și staliniști. Divertismentul și facilitatatea la distracție sau droguri este o supapă prin care statul sau elita puterii detensionează societatea stresată de birocratizare și care face din cetățeni niște actori care trăiesc în virtualitatea conscupiscenței, nu în durerea rațională a realității. ”Chimizarea” prin drog a cetățenilor este o formă de control a voinței unei mase de oameni care devine amorfă și docilă la interesele subțirei elite conducătoare. Pentru Aldous Huxley dictatura prin persuasiune, repetiție și control, nu este sience-fiction, ci o realitate a lumii contemporane. Petrecerile nocturne din cluburi sunt o formă de hipnopedie a tineretului anesteziat de propriile idei. Nu întâmplător astăzi (la 1956) cele mai docile, fără rațiune și fără proiecție democrată sunt generațiile de tineri. Experimentul ”brave new world” a reușit. Nu întâmplător în epoca contemporană tinerii ies și se revoltă în stradă doar la chemarea instrumentelor de forță să facă ca în IL Caragiale o ”revoluțiune cu voie de la polițiune” pentru interesele elitei subțiri care conduc statele. Aldous Huxley consideră că vocile științei ortodoxe au creat cei mai repetitivi sclavi sociali, iar tinerii iubesc cel mai puțin libertatea. Șansa libertății este educația. Scriitorul britanic vedea în 1956 doar o firavă speranță pentru libertate, prin cultivarea educației și pentru tineri. Dar fără prea mari speranțe. Fără libertate omul nu este ființă omenească și nu poate exista umanitate. Continue reading „Ionuț ȚENE: Reîntoarcere în minunata lume nouă totalitară a lui Aldous Huxley”