Cuvântul

Azi m-am întâlnit cu vântul
zbura puful păpădie înspre răsărit.
De ce ești singur l-am întrebat curioasă?
-Nu sunt singur, am plecat la plimbare cu păpădia.
-Cum cu păpădia, aceasta a rămas acolo, acolo departe. ..
Ai zburat doar cu o parte din ea , dar cealaltă, cealaltă parte ?
-Cealaltă parte nu-mi este de trebuință , am plecat doar cu sufletul ei.
Ieri, m-am întâlnit cu vântul,
era cuibărit la mine, în suflet.
Şi sufla
și sufla cu putere,
Întorcănd pe după inima mea,
Stoluri de vise.
Și sufla
și sufla cu putere,
Încercând să ducă la plimbare
Toate speranțele.
Am închis ușa sufletului meu
Și l-am pironit.
De ieri merg la plimbare
Doar eu, cu vântul….

Cu pana mea

Cu pana mea tocită scriu furtuna
Și tot cu ea întorc în vale vântul,
În noapte peste boltă scri-voi Luna
Și tot cu ea îngenunchez cuvântul.

Cu pană mea tocită scriu natura
Mai desenez pe munte ce-i sublim,
Și tot cu ea, subliniez scriptura
Când o aşez pe suflet, pe senin.

Cu pană mea tocită-nvolbur marea
Și redescopăr valul ce se cerne,
Redesenez și norii, dar şi zarea
Și noaptea tristă când pe noi se-aşterne.

Cu pană mea rescriu știute fapte
Și trandafiri aleşi, cu flori pestrițe,
Cireşii-n care dorm cireșe coapte
Și jocuri de copii prin veri desculțe.

Continue reading „Emma POENARIU SERAFIN: Poesis” →