Emma POENARIU SERAFIN: Poesis

Cuvântul

 

Azi m-am întâlnit cu vântul
zbura puful păpădie înspre răsărit.
De ce ești singur l-am întrebat curioasă?
-Nu sunt singur, am plecat la plimbare cu păpădia.
-Cum cu păpădia, aceasta a rămas acolo, acolo departe. ..
Ai zburat doar cu o parte din ea , dar cealaltă, cealaltă parte ?
-Cealaltă parte nu-mi este de trebuință , am plecat doar cu sufletul ei.
Ieri, m-am întâlnit cu vântul,
era cuibărit la mine, în suflet.
Şi sufla
și sufla cu putere,
Întorcănd pe după inima mea,
Stoluri de vise.
Și sufla
și sufla cu putere,
Încercând să ducă la plimbare
Toate speranțele.
Am închis ușa sufletului meu
Și l-am pironit.
De ieri merg la plimbare
Doar eu, cu vântul….

 

Cu pana mea

 

Cu pana mea tocită scriu furtuna
Și tot cu ea întorc în vale vântul,
În noapte peste boltă scri-voi Luna
Și tot cu ea îngenunchez cuvântul.

 

Cu pană mea tocită scriu natura
Mai desenez pe munte ce-i sublim,
Și tot cu ea, subliniez scriptura
Când o aşez pe suflet, pe senin.

 

Cu pană mea tocită-nvolbur marea
Și redescopăr valul ce se cerne,
Redesenez și norii, dar şi zarea
Și noaptea tristă când pe noi se-aşterne.

 

Cu pană mea rescriu știute fapte
Și trandafiri aleşi, cu flori pestrițe,
Cireşii-n care dorm cireșe coapte
Și jocuri de copii prin veri desculțe.

 

Trec pana mea pe-o gură care râde
Și o dezmierd prin vers, neobosit,
Luminii-i mai aştern vre-o două unde
Și peste toate, Soarele, ca mit.

 

Cu galbenul din suflet

 

Cu galbenul din suflet trec prin noapte
Și peste tot ce-i negru și pustiu
Înlătur ce-i aproape , mai departe
Și-i trec târziului din noi, un alt târziu.

 

Cu galbenul din suflet prin pustie
Și tot ce dăruiești, de fapt primești
Când simți ca și Lumina întârzie
Când dormi în prag și încă aștepți vesti…

 

Cu galbenul din suflet ce-a oprit
Cărarea ce-a sfârşit în pasul meu
Iar vânt trecut prin flori s-a întețit
Prin toamna ce se-ascunde-n curcubeu.

 

Cu galbenul din suflet prins pe geam
Și multul s-a desprins de mult, demultul
Strâng galbenul în mine să-l mai am,
Când pot în anotimpuri să-l ascult…

 

Cu galbenul din suflet trec de smoală
Și-l trec pe fiecare clipă din Opal
Astup o boala tristă , cu o boalâ,
A valului sălbatic, dinspre mal.

 

Cu galbenul din sufletul târziu
Deschid oblonul adormit ferestrei
Și-i decorez pustiului un alt pustiu,
Să-l depărteze de pe ochiul crestei.

––––––––––-

Emma POENARIU SERAFIN

16 iulie, 2018

 

Lasă un răspuns