SĂ MĂ HRĂNESC CU CRINUL
Am strâns
în talpa timpului meu
spini,
i-am scos,
i-am aranjat pe rafturi
cu migală,
m-am înțepat în ei,
dar am ajuns
la crini,
iar ei mă mângâie
și mă împodobesc de marea gală.
Masa
iar s-a gătit cu flori
înmiresmate,
le simt ,
simt
iar aroma lor cum mă pețește,
am aruncat toți spinii și
au rămas curate,
albite de culoare,
brodate-mpărătește.
Sub tălpi
simt azi covor de iasomie,
masa mi-a potrivit un scaun
lângă ea,
să stau
să-mi hodin trupul obosit de pribegie,
să mă hrănesc cu crinul
ce-n suflet
îmi ardea.
—————————
Silvia URLIH
17 iulie, 2018