
GÂND GRĂBIT
Eminescu astăzi plânge
Iar penelu-i s-a uscat,
Inima i se răsfrânge
Peste condru-ntunecat.
Azi un clopot amăgește
Lira vieții să mai cânte,
Gând grăbit lumii vorbește
Un luceafăr să ne-ncânte.
Nu mai regăsești iubire
La un mal de galbeni nuferi,
Nu mai întâlnești trăire,
Dragoste fără să suferi.
Noi pășim peste morminte
Doruri se despică-n ceruri,
Peste versul lui cuminte
Iubiri se-mpart în eteruri.
Stau pe clipe încâlcite
Și despică visu-n patru,
Ruginite și tocite
Trăiri vii de copilandru.
Pică lacrime amare
Peste cântecul său mut,
Largi suspine de durere
Sparte acum și-n suflet slut.
Curg poeme dintr-o liră
Pe o inimă flămândă,
Versuri dragi ce se-ndulciră
Dintr-o dragoste arzândă.
Tremură izvorul galben
Presărat cu flori de nufăr.
Vino azi să-mi fii prieten,
Vieții tu să fii astâmpăr.
Și mai șterge și din colbul
Ce se așterne peste cronici,
Risipind tăcut din plumbul
Presărat printre logodnici.
Cu penelul tău de aur
Ne-ai lăsat drept moștenire
Dragi poeme-n crengi de laur,
Botezate în iubire.
LA TEIUL LUI EMINESCU
Candelabrele iubirii se topesc peste alei
Troienind de flori și vise drumul către nicăieri.
Pe aleea ta uitată, stai tăcut bătrâne tei
Unde este Eminescu, să te-mbrace de plăceri?
Continue reading „Emilia-Paula ZAGAVEI: Dor de Eminescu (poeme)”

Poetul Anatol COVALLI, ne surprinde din nou printr-un nou gen de poezie fixă: matepoeză-matepoeze

Neinspirate strângeri
***
În liniștea profundă a înserării ,
Tablou de Martin Missfeldt