Emilia-Paula ZAGAVEI: Dor de Eminescu (poeme)

GÂND GRĂBIT

 

Eminescu astăzi plânge

Iar penelu-i s-a uscat,

Inima i se răsfrânge

Peste condru-ntunecat.

 

Azi un clopot amăgește

Lira vieții să mai cânte,

Gând grăbit lumii vorbește

Un luceafăr să ne-ncânte.

 

Nu mai regăsești iubire

La un mal de galbeni nuferi,

Nu mai întâlnești trăire,

Dragoste fără să suferi.

 

Noi pășim peste morminte

Doruri se despică-n ceruri,

Peste versul lui cuminte

Iubiri se-mpart în eteruri.

 

Stau pe clipe încâlcite

Și despică visu-n patru,

Ruginite și tocite

Trăiri vii de copilandru.

 

Pică lacrime amare

Peste cântecul său mut,

Largi suspine de durere

Sparte acum și-n suflet slut.

 

Curg poeme dintr-o liră

Pe o inimă flămândă,

Versuri dragi ce se-ndulciră

Dintr-o dragoste arzândă.

 

Tremură izvorul galben

Presărat cu flori de nufăr.

Vino azi să-mi fii prieten,

Vieții tu să fii astâmpăr.

 

Și mai șterge și din colbul

Ce se așterne peste cronici,

Risipind tăcut din plumbul

Presărat printre logodnici.

 

Cu penelul tău de aur

Ne-ai lăsat drept moștenire

Dragi poeme-n crengi de laur,

Botezate în iubire.

 

 

LA TEIUL LUI EMINESCU

 

Candelabrele iubirii se topesc peste alei
Troienind de flori și vise drumul către nicăieri.
Pe aleea ta uitată, stai tăcut bătrâne tei
Unde este Eminescu, să te-mbrace de plăceri?

 

Unde este azi copilul, ce mereu îndrăgostit,
Se-așeza sub umbra deasă, fericit sau istovit,
Căutând o alinare la frunzișu-ți înverzit,
Povestindu-ți cu durere că e greu să fii iubit?

 

Unde este cel căruia tu îi mângâiai făptura,
Cel ce nu iubea trufia, lașitatea și nici ura
Povestindu-ți despre viață, despre dor, despre durere
Așteptând tăcut să audă, de la tine, o părere?

 

Unde este cel căruia tu îi picurai în vers
Din aroma-mbătătoare a acestui univers?
Privești trist peste mulțime, ne-nțelegând de ce
Pașii săi nu mai răsună azi pe largile alei.

 

Singur azi te simți pe lume, crengile amarnic dor,
Curg povești scăldate-n clipe, rădăcinile îți mor,
Ridurile-ți învechite plâng tristeți neînțelese,
Dorurile tale toate vor să fie azi culese.

———————————–

Emilia-Paula ZAGAVEI

13 ianuarie 2020