Darurile litiei
Cu viteză îți aleargă gândurile, prin zbaterile punctului
un abis se deschide pe marginea cuvântului
și-a gândului nerostit, sigilat în tainele ființei.
În spațiul acesta de nepătruns
rodește sămânța speranței.
O lumină arde aripile unui fluture,
Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Darurile litiei (poeme)”
ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ
Zăpezile de altădată
Mă-nvăluie… Dinspre trecut
Iubiri vetuste, aspre jaruri,
Par vii, remodelate-n lut.
Zăpezile de altădată…
Din vremuri dulci, idile vechi,
Ne mângâie în ierni spre mâine,
Împărăţind stele-perechi.
Zăpezile de altădată
Ori nu mai sunt, ori nu mai vin…
Placid, mă însoţesc în noapte
Har, vis, dulceaţă şi divin. Continue reading „Mugurel PUȘCAȘ: Versuri”
Cu mama la o cafea
Mamă, viața mă naște
de mai multe ori
în lipsa ta,
învăț a muri și a învia
împreună cu clipa,
trecutul mă ia de mână,
mă trece pragul școlii,
la ora de dor
Cere și ți se va da…
De plouă în destinul tău şi tună,
în inimă şi-n casă de-i furtună,
tu scutură amarul de sub frunte,
în rugăciuni spre stele fă-ţi o punte.
Suspinul dacă-ţi cântă azi romanţe,
în visul tău de n-au rămas speranţe,
priveşte Cerul: e Isus cu tine,
El ştie-a face zările senine.
Duşmanul astăzi cursă de-ţi întinde,
la licitaţie duminica de-ţi vinde,
să nu uiţi: Fiul Sfânt tot fu trădat,
iar Tatăl Lui în Cer un loc I-a dat. Continue reading „Svetlana LUPU: Versuri”
Ninge peste urma potcoavelor de cai
Ne ninge peste urma potcoavelor de cai
Dă-mi mână ta, iubito, să înfruntăm nămeții
Când fulgii de zăpadă-s ca florile de mai
Peste obrazu-ți rumen, un scut în fața ceții,
Să alergăm, iubito, prin castele poieni…
Lăsând în urma noastră iubirea prin zăpadă
Să cerem fericirii încă atâtea ierni…
Cernite cu nectarul de fulgi ce-au dat să cadă,
Cu mânjii laolaltă să înfruntăm troiene
Să nu ne fie teamă de viscol sau de ger,
Voi săruta făptura-ți când fluturi iar din gene
Și păsări mari de pradă dintr-o privire pier, Continue reading „Ana PODARU: Poesis”
Ecou de toamnă
Nostalgic mi-e gândul când toamna îşi lasă
Amprenta arămie pe frunze şi alei…
Cu pasu-i grăbit,vechi urme apasă
Răvăşind amintiri cu miresme de tei.
Îşi plimbă teatral mantia-i bogată,
Sub gene-şi ascunde doi stropi de nectar…
Vezi,tu…o iubesc că-i atât de şireată
Picurându-ne miere într-un suflet amar!
Continue reading „Rodica-Rita RUTA: Nostalgii de toamnă (poeme)”
Valentina Teclici s-a născut în 1952 în România. În 1999, a obţinut doctoratul în sociologie la Universitatea din Bucureşti, cu o temă despre copiii străzii, prima lucrare cu acest subiect în România. Cartea ei de debut, „De la noi din grădiniţă”, versuri, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1986 a obţinut un premiu naţional. Poezii şi fragmente din creaţia ei pentru copii sunt incluse în bibliografii şi manuale şcolare pentru învăţământul primar şi gimnazial din România. Valentina a publicat în română, franceză şi engleză 14 cărţi incluzând lucrări de sociologie, versuri şi povestiri pentru copii, poezie. Creaţia ei este inclusă în dicţionare literare româneşti.
A publicat poezii în numeroase reviste literare şi antologii din România şi de asemenea în antologia Vocile Israelului (2014) şi în revista societăţii de poezie a NZ, o linie fină (2014, 2016). Valentina este membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1993. S-a alăturat Poeţilor în Viaţă din Hawke’s Bay în 2013 şi este de atunci o membră activă. Continue reading „Valentina TECLICI: Poduri Lirice – Poetical Bridges (poeme bilingve)”
LUI EMINESCU
Când vrem în suflet mângâiere,
Când vrem mai buni, mai blânzi să fim,
Când ne apasă vre-o durere
De Eminescu ne-amintim!
În el găsim atâta mană,
Găsim atâta duh ceresc…
El a fost dat ca o icoană
Pentru tot neamul românesc!
Prin el, luceafărul răsare Continue reading „Gheorghe STRATAN: Poeme”
Casa noastră-i pasăre tăcută
Casa noastră este tot mai mică,
De câteva ierni, e de-o palmă-n pământ,
Când vin ninsorile, copilării uitate,
Desenul lor rămâne viu şi pur.
Ce rătăcite gânduri! Ce ninsoare
Mi se aşterne uneori pe gând,
Casa noastră-i pasăre tăcută,
Ce puii şi-a pierdut, pe rând, pe rând… Continue reading „Cristina CREȚU: Versuri”
Scrisoare despre viaţa mea şi sfârşitul aproape
Iubito, aşa de pustie a fost inima mea astăzi încât visele au fost mai negre decât realitatea
tristeţea creştea direct proporţional cu golul din suflet în ceasul rănit
de printre norii cenuşii lumina refuza să-mi mai încălzească trăirea
aveam atâtea de spus lumii şi lumea îmi întorcea spatele printre nămeţii zilei
eram pustiu în ceasul acela de viaţă scursă nimeni nu mai stătea de planton în crucea timpului
Continue reading „Ioan Romeo ROȘIIANU: Poeme”