Casa noastră-i pasăre tăcută

 

Casa noastră este tot mai mică,
De câteva ierni, e de-o palmă-n pământ,
Când vin ninsorile, copilării uitate,
Desenul lor rămâne viu şi pur.

 

Ce rătăcite gânduri! Ce ninsoare
Mi se aşterne uneori pe gând,
Casa noastră-i pasăre tăcută,
Ce puii şi-a pierdut, pe rând, pe rând… Continue reading „Cristina CREȚU: Versuri” →