ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ
Zăpezile de altădată
Mă-nvăluie… Dinspre trecut
Iubiri vetuste, aspre jaruri,
Par vii, remodelate-n lut.
Zăpezile de altădată…
Din vremuri dulci, idile vechi,
Ne mângâie în ierni spre mâine,
Împărăţind stele-perechi.
Zăpezile de altădată
Ori nu mai sunt, ori nu mai vin…
Placid, mă însoţesc în noapte
Har, vis, dulceaţă şi divin.
Zăpezile de altădată
Mă ard, dar totuşi le iubesc,
Au fost cândva a vieţii parte,
Un dar celest, nepământesc.
Zăpezile de altădată,
Cu dor, îmbrăţişaţi spre zori,
Le retopim cu nonşalanţă,
În vremi, pe aripi de cocori.
Zăpezile de altădată….
Căldura lor? N-o voi uita!…
Mă însoţesc în ierni, departe,
Ningând, visând cu pana mea.
MĂ-NTREB…
Mă-ntreb uneori… Ce-mi lipseşte?
Am totul sau poate nimic…
Ferit, mă mai uit prin ferestre
De timp… Răsfăţându-mă un pic.
Mi-e toamna cocori, flori, iubire,
De ploi sunt ferit, zbor pe nori,
Şi totuşi ploiesc veşnic frunze,
Mă-nlănţuie aspre ninsori.
Îmi beau dimineaţa cafeaua,
Zâmbesc de e soare sau nu,
Încerc să împart alinare
În jur, deşi-s vremuri tabu.
Narghilă mi-aprind către seară,
Bătrâni beduini mă-nsoţesc,
O fata morgana de ceară,
Mi-e oază-n aridul deşert…
Visez cum ar fi şi ce nu e…
Fantasme umbresc seri pustii,
Ridic din himere, statuie…
Tu ştii!… Eşti departe! Nu-mi vii!…
Mă rog la icoane blajine,
Iar El îmi şopteşte preablând,
E bine… Iubeşte, străine!
Ţi-e timpul prea scurt şi plăpând.
Lin, treci mai departe, în toamnă,
Ai totul sau poate nimic…
Opreşte puţin, dulce doamnă,
Iubind… Zăboveşte un pic!
————————————
Mugurel PUȘCAȘ: Versuri
Reghin
28 noiembrie, 2017