ANOTIMPURILE NOULUI PĂMÂNT

Floarea alb-roză în bujorii copilului

Albul norilor plutind în loja amintirilor

Părinţilor ţinând în Primăvară pruncul

Adierea vântului Tainic în sursurul râului

Vine verdele, lumina cu soarele

Tinereţea ascultă vrăjită privighetorile

Luna din poiana mirositoare cântă

Şoaptele verii în Timp misterios cuvântă

Natura e ruginiul din tâmplele ninse

În coş de aur, roadele Toamnei strânse,

Comorile apelor Oceanului lui Odin alintă

Venirea miresmei învăluitoare, cuvântă

Albul inundă ţarina ancestrală bătrână

Iarna cântă nepoţilor veniţi în lumină

Sclipesc în clinchete zurgălăii sărbătorii

Nemurirea din ochii înţelepţi  îşi vrea zorii

E larmă în lume, învăluie Noul Pământ

Omenirii grăieşte pe largi coordonate de legământ

Fericirea, sănătate, iubire, belşug se arată

Paradisul se deschide cu briliantina Poartă

MIHAI EMINESCU

Floare albastră- mijloc de filozofie

Cuvinte, noţiuni, trăiri, o mie

Lanţ diamantin în profunda cugetare

Dorinţa înmormântării la bord de mare

O călărire în zori antice visări

Crăiese cu sceptre, maiestuoase-ntamplari

Iubirea-n veşmântul veşnic al patriei

Pulsează în vena ancestrală îndelungată

Filozofii întregi din tomuri uriaşe

Strecurate în versuri delicate, gingaşe,

Clasice treceri mereu în revistă

Poezia e minune, mereu există

Sara pe deal unduitoare melodie

O aşa iubire- cine n-ar vrea să ştie

Inrourarea în astrala chemare

Curgerea Luceafărului pe a lui Einstein, cărare;

Făt-Frumosul din basme îmbie

La simbolica profunda veşnicie;

Arhanghelul Mihail a coborât

Din Ceruri în al românilor, început

Să-i ofere în dar lui Eminescu Mihai

Sabia şi Tolba cu aur din Rai.

DE DRAGOSTE Continue reading „Georgeta BLENDEA ZAMFIR: Poezii de ianuarie” →