Camelia FLORESCU: Cuțite de ger

Cuțite de ger

 

Sub tălpi simt lăstunii aprinși să mă ducă

Spre alte meleaguri de maci și de sori

Sub tâmple mirarea că mă mai apucă

Să umblu prin lume topită-n viori

 

Mă sânger, mă cert, mă–ncrustez în lumină

În ochiul de apă din care privesc

Mă țip într-un fluier și-n anii lumină

Ce-ncet, fără veste la tâmple-mi albesc

 

Steril vaiet umblă sub ploi și sub lună

Grăunți de minciună în noi amorțesc

Memorii păstrează dureri și răzbună

Iubirea sub care timid încolțesc

 

Mă uit peste vâsle și-n zări simt furtuna

Mă beau din izvoare de scâncet lutos

Cu cerbi mă-nsoțesc în urcuș totdeauna

Cuțite de ger taie ceața  spre os

–––––––––––

Camelia FLORESCU

București

31 ianuarie 2018

Lasă un răspuns