Georgeta BLENDEA ZAMFIR: Poezii de ianuarie

ANOTIMPURILE NOULUI PĂMÂNT

 

Floarea alb-roză în bujorii copilului

Albul norilor plutind în loja amintirilor

Părinţilor ţinând în Primăvară pruncul

Adierea vântului Tainic în sursurul râului

 

Vine verdele, lumina cu soarele

Tinereţea ascultă vrăjită privighetorile

Luna din poiana mirositoare cântă

Şoaptele verii în Timp misterios cuvântă

 

Natura e ruginiul din tâmplele ninse

În coş de aur, roadele Toamnei strânse,

Comorile apelor Oceanului lui Odin alintă

Venirea miresmei învăluitoare, cuvântă

 

Albul inundă ţarina ancestrală bătrână

Iarna cântă nepoţilor veniţi în lumină

Sclipesc în clinchete zurgălăii sărbătorii

Nemurirea din ochii înţelepţi  îşi vrea zorii

 

E larmă în lume, învăluie Noul Pământ

Omenirii grăieşte pe largi coordonate de legământ

Fericirea, sănătate, iubire, belşug se arată

Paradisul se deschide cu briliantina Poartă

 

 

MIHAI EMINESCU

 

Floare albastră- mijloc de filozofie

Cuvinte, noţiuni, trăiri, o mie

Lanţ diamantin în profunda cugetare

Dorinţa înmormântării la bord de mare

O călărire în zori antice visări

Crăiese cu sceptre, maiestuoase-ntamplari

Iubirea-n veşmântul veşnic al patriei

Pulsează în vena ancestrală îndelungată

Filozofii întregi din tomuri uriaşe

Strecurate în versuri delicate, gingaşe,

Clasice treceri mereu în revistă

Poezia e minune, mereu există

Sara pe deal unduitoare melodie

O aşa iubire- cine n-ar vrea să ştie

Inrourarea în astrala chemare

Curgerea Luceafărului pe a lui Einstein, cărare;

Făt-Frumosul din basme îmbie

La simbolica profunda veşnicie;

Arhanghelul Mihail a coborât

Din Ceruri în al românilor, început

Să-i ofere în dar lui Eminescu Mihai

Sabia şi Tolba cu aur din Rai.

 

 

DE DRAGOSTE

 

Fierbinte e clipa mirare în tot

Din rărunchi piatră preţioasă scot

Să vibreze ca Steaua Polară, îndepărtată

În armonia bleumarină cu ochi sclipitori pictată

Cade din dor strălucirea razei de aur

Intensitatea din verde câştigă tezaur

Din trăirea ardentă mereu nepătrunsă

În armonia Simfoniei de taină ascunsă

E o trecere în norii necuprinsului Vid

Pe Mapamond aura iubirii deschid

O Poartă de vrajă în Timpul Tezaur

În grădina cu merele de aur.

 

 

CADOU

 

Luciri de stele în ochi coboară

De pe boltă bleumarină se strecoară

Minunat în sfera intuiţiei

Înalţă ode dorului creaţiei

Petale parfumate de Primolă

Multicolor se răsfaţă în corolă

Iarna, Crăiasa Albă aduce

Intime pulsaţii, fericire, „in nuce”.

 

 

MARCA DESTINULUI MEU

 

E înălţarea şi marea învolburare în cânt

de vrajă terestră purtată de sfielnic vânt

E oceanul  cu valuri albe, înspumate unduind înfoiate corăbii

Cu pânze călătorind tainic; vise, strădanii,

A zodiei mele de stele în ochi lucitoare-

Alunecă luna aurie în tainice lăcaşuri de dragoste

Cântă privighetoarea la cinci, în copacii de linişte

Armonia înlănţuie dăruirea din suflete

Divinitatea apropie soarele de perechile

Care cu Primola înmiresmează undele

Lacului eminescian unduind miracolele;

Trecerea-n urmaşi e Timpul vibrând

Corolă de flori şi diamante purtând.

 

 

ÎNLĂNŢUIRE

 

înalt,pe culmi de deal

picurat veşnic de visare

trăiam cu stele-n ochi,

căprioară prin pădurea verzilor

brazi, umbrind capetele căpşunilor

roz ai speranţei;

vin stoluri , stoluri sentimente

în noaptea prorocită de ielele

din poiană vrăjită a

senzaţiilor

pe notele ample

ale simfoniei lui grieg,

a înlănţuirii pe treaptă

rumorilor din viscere în care

au coborât astrele sclipitoare

vibrând de emoţiile

cuibărite în sufletul Suprem,

coordonată a cerului albastru,

unduindu-se în tăria simţirii

 

 

CENTRU

 

nod în vibraţia Cosmică,

muzica pe note intens

comunicând trecerea prin

Tâmpa veghind tainic

nemurirea, raze sclipind

în priviri ale Timpului

coroborând cu minunile

sentimentelor când trenul

pornit în depărtarea sidefie

suieră printr-o gară

trecută-n ruinile metamorfozate ale

unui întreg ce a fost

un basm cu zboruri ale

calului alb, pe-ntinderea

cailor de acces în

acest

divin, complex, aiurit, tărâm

 

 

ÎNTREBĂRI

 

se irizează gândul când

treci pe căi nevăzute în inima mea?

 

susura izvorul bătând iarba

verde de acasă   când voi porni în lume?

 

adasta cerul albastru al senzaţiilor

pe ia mea de borangic, săltând?

 

curge râul argintat peste bolovani

ca să intrăm în era de dor?

 

şuieră vântul pe colina verde

în cuibul cucului părăsit, tainic?

 

vine boarea de flori cu aripi

de Măiastra, nalbă, albă, la fereastră?

 

 

ÎN DEPĂRTARE

 

pe nori sidefii , pufoşi,

de întindere albastră,

cu astru

cântă coşul iluziilor iniţiat

ca un diapazon, acordând

Ciuleandra,

ritm în Imperiul poveştii

cu început,

înălţare, sfârşit-a picurilor

strecuraţi printre frunzele verzi

ale pădurii sentimentelor

 

 

PERDEAUA

 

florile, simbol de nemurire,

ambientate de pistile,

căutare de împlinire,

visare de fericire

unduiesc pe-ntinderile

zborului, vulturului, înaltului,

vraja,

minunată, alintata , scăldată,

în cântecul de început, melodios

armonios, iar dezamăgire,

iar nefericire

imposibilă

iubire

prăbuşire,

neostoit, clădit, neîmplinit,

prăbuşit

pe mormanul alcătuirii

înţepenitelor principii

divagând în câmpurile

existenţei

lan de grâu,

promiţător,

până la brâu, în pârâu

 

alung orice dor de la

fereastra mea când

Perdeaua flutură

deziluziile, car de fân încărcat,

minuţios, să nu se

răstoarne pe drumul

înnoroiat mergând

la vale cu speranţa în braţe

 

înghit în sec

când pec

din

Iubire,

Fericire,

şi şoseaua asfaltată

cu luminile Angliei

râde tainic, învingătoare

sub raze de lună , bună,

cununa,împreună

cu Naivitatea mea

 

 

CÂNTEC

 

răsunând ideea în mine

se fundamentează pe coline

albastre , tainice , înţelepte,

dar nu sunt geometrice drepte

 

vivacitatea în ritm de sarabanda

se-ncolaceşte pe a vieţii banda,

circulară podoabă a porţii

da tainic un ton sorţii

 

vibrează pe strune de împletire

beethoveniana  complexă  năzuire

se-nserează în lume chemarea,

profundă, duioasa ca alinarea

 

 

ALBASTRU

 

imensitatea cerului albastru

cu astru

reflectă în ochii, candele

în lumină

lina

 

pe-ntinsele ramuri verzi

de salcâmi ca în Grecia,

unduindu-şi,

clătinându-şi

muzica frunzelor, în vântul,

purtătorul, ca în Ravel,

al tainelor din inima cu dor,

ameţitor, pornind în viscerele,

camarile pulsiunii,

căutare,

ritmare în

senzaţii,

spaţii intime,

trimiţând pe pielea,

petală de nalbă ,

albă,salba

în colierul mângâierilor,

atingeri,

cuprinderi,

mari spaţii,

iniţieri în

cuprindere,

armonie,

albastră,

măiastră…

–––––––––––––-

Georgeta BLENDEA ZAMFIR

Ianuarie 2018

Bucureşti

 

Lasă un răspuns