Irina Lucia MIHALCA: Niciodată un singur răspuns

Niciodată un singur răspuns

 

Frumuseţea este în noi, chiar dacă

nu vedem asta,

oamenii vând, doar, iluzii,

noi şi noi iluzii, îndatorându-se.

Nu realizează esenţa vieţii,

acel pur şi simplu,

dar, încă, mai putem avea

momente de uimire!

 

Esenţa este separarea de materie,

Ai găsit ce căutai? – atingerea viselor –

Aminteşte-ţi! Niciodată

nu este un singur răspuns,

niciodată nu vei găsi singur răspunsul!

 

Orice obiect luminos lasă o umbră,

Un lup este în tine,

un lup ce poate devora mielul,

în orice moment

– o viitoare gaură neagră –

o ordine care satură haosul

de aştri

şi de ceruri reproduse,

doar dansul îi menţine-n echilibru,

asemeni viorii în care

sunt închise

cântecele ce-şi aşteaptă trezirea.

 

Omul şi-a terminat zborul.

Dureros, şi totuşi, de om

depinde reînvăţarea zborului,

acolo unde timpul s-a oprit,

mereu un izvor va trudi din greu,

mereu un copil va visa lumea,

un cer dintr-un nor,

un munte dintr-o piatră,

o mare dintr-un ochi de apă,

grădini de aur dintr-o floare.

 

Prin fire invizibile, adevărul

ne leagă pe toţi

şi-o imensă suferinţă din iubire.

 

Să căutăm

vapoarele înnămolite la mal

ce-şi aşteaptă ploile uitării noastre

spre-a reveni în larg

sau să aducem marea mai aproape de ele?

––––––––-

Irina Lucia MIHALCA

31 ianuarie 2018

București

One thought on “Irina Lucia MIHALCA: Niciodată un singur răspuns

  1. „Omul şi-a terminat zborul.
    Dureros, şi totuşi, de om
    depinde reînvăţarea zborului,
    acolo unde timpul s-a oprit…”
    Un final la fel de magnific:
    …”Să căutăm
    vapoarele înnămolite la mal…
    sau să aducem marea mai aproape de ele?”

    Minunate versuri! Felicitări!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *