HORA BUCOVINEI
Bucovineana Horă plânge
departe e – şi iar se strânge
e cântec vechi – din regi uitaţi
odat’ cu grâul semănaţi
fiică de voivozi – Cântarea
plânge c-un ochi – dar cel’alt râde
lucrarea duhurilor hâde
nu s-a lipi – în toată zarea
Hora Bucovineană plânge
lacrimi şi-ascunde – însă – -n pumni
atâtea răni – atâta sânge:
cântarul vremilor se frânge
…din veac se răstignesc cununi…
dar munţii ne surâd – şi-s falnici
căci Ştèfan-Vodă-a dat Cuvânt:
a pus răzăşi în ceruri paznici
Sfântul rămas-a-n Ăst Pământ!
Bucovineana Horă plânge
departe e – şi iar se strânge
umărul regăseşte umăr
ascund martirii fără număr
să nu ni-i ştie-n veci spurcatul
cazac pribeag şi fără lege:
din ceas în ceas – cuminecatul
e bici de foc – e bici ce DREGE!
când Ştèfan braţu-a ridicà
duşmanul se va spulberà
şi se va-ntoarce-n vânt pustiu:
mortul de veci e…doar sicriu!
Bucovineană Horă Sfântă
ne fost-a soră în urgie
duşmanu-i orb – dar Hristos ştie
că orice răni – raze frământă!
în legănări de val – pădurea
pofteşte la ospăţ toţi Magii
iar fruntea Horei nu-i doar una:
e Soarele – dar e şi Luna!
pământul Horei se sfinţeşte
căci pasul Horei hotărăşte
Grădina Maicii-aici să fie
din vecii vechi – în veşnicie!
această glie nu se vinde
cum nu ne vindem Sfânt Părinte
cum nu ne vindem legăminte:
durăm lumini – rugă fierbinte!
cazac spurcat – să-ţi intre-n minte:
pe unde calci tu sunt morminte
de voievozi – paloş de foc!
tu n-ai aici nici rost – nici loc!
n-ai ochi să vezi cum creşte-n suflet
credinţa-n Crist şi nou răsuflet
când Hora face-un pas şi vine
cresc rugăciuni contra jivine!
duşman sărac prin bogăţie
duşman bogat prin tâlhărie
veni-va o lumină vie
cu pustnici sfinţi şi voievozi
să facă rânduială-n sorţi
nu aştepta această zi:
menită-i a te pârjolì
te va preface-n iaduri mii –
păgân adus de prin pustii!
nu aştepta această zi
e ziua ce va resfinţi:
lacrimi – dureri şi rane grele
pe toate va preface-n stele!
vom fi din nou popor de munţi
cu trăsnete pe-a’ noastre frunţi!
popor din astrul numit Jale…
din ceata moşilor cărunţi
vom re-nvăţa a noastră Cale!
nu plânge – Horă-a Bucovinei:
am risipit şi Moara Vinei!
iar sângele vărsat de crai
ne va-mbrăca în sfântul strai:
din nou – popor de împăraţi
lumini-cununi – pe frunţi de fraţi
Continue reading „Adrian BOTEZ: Poeme” →
